6,060 matches
-
originea acestor teme mitice (Cain și Abel, patriarhii 9 Să adăugăm totuși că mitul "căderii" n-a fost întotdeauna înțeles conform interpretării biblice, începând mai ales din epoca elenistică și până în timpurile iluminismului, nenumărate speculații au încercat să elaboreze o mitologie adamică mai îndrăzneață si, de multe ori, mai originală. 10 Cf. M. Eliade, Forgerons et alchimistes, pp. 89 sq. Când Israel era copil." dinaintea Potopului, coborârea "fiilor lui Dumnezeu", nașterea "eroilor") este semnificativ că cei ce au rcdactat-o le-au
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a fost radical reinterpretată, mai exact desacralizată și demitizată. E important să subliniem acest fapt: în pofida unei îndelungate și complexe munci de selecție, eliminare și valorizare a materialelor arhaice moștenite sau împrumutate, ultimii redactori ai Facerii au conservat o întreagă mitologie de tip tradițional: ea debutează cu cosmogonia și crearea omului, evocă existența "paradisiaca" a strămoșilor, relatează drama "căderii", cu consecințele sale fatale (mortalitate, obligația de a munci pentru a trăi etc.), amintește degenerescenta progresivă a primei umanități, degenerescentă care justifică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
degenerescenta progresivă a primei umanități, degenerescentă care justifică Potopul; și încheie cu un ultim episod fabulos: pierderea unității lingvistice și împrăștierea celei de a doua umanități, postdilu-viale, consecință a unui nou proiect "luciferian". Ca în culturile arhaice și tradiționale, această mitologie constituie, în fond, o istorie sfântă: ea explică originea lumii și, în același timp, actuala condiție umană. Desigur, pentru evrei, această "istorie sfântă" a devenit exemplară după Avraam și, mai ales, prin Moise; dar aceasta nu invalidează structura și funcția
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Wejopatis, "Stăpânul Vântului" și în iranianul Vayu și indianul Vâyu. Dar în cazul acestora din urmă e vorba de mai mult decât de niște epifanii cosmice: ei prezintă, mai ales iranianul Vayu, trăsăturile caracteristice ale zeilor suverani. Indo-europenii elaborează o mitologie și o teologie specifice. Ei practicau sacrificii și cunoșteau valoarea magico-religioasă a cuvântului și a cântecului (+KAN). Ei posedau concepții și ritualuri care le permiteau să consacre spațiul și să "cosmizeze" teritoriile în care se instalau (acest scenariu mitico-ritual este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
interzicerea de a folosi scrisul. Dar, cum era de așteptat, având în vedere numeroasele secole care separă primele migrații indo-europene (hittiți, indo-iranieni, greci, italici) de ultimii (germani, balto-slavi), moștenirea comună nu este întotdeauna recognoscibilă în vocabular, nici în teologiile și mitologiile epocii istorice. Trebuie ținut cont, pe de o parte, de diferitele contacte culturale realizate în cursul mi grațiilor; nu trebuie uitat, pe de altă parte, că nici o tradiție religioasă nu se prelungește indefinit fără schimbări, produse fie de noi creații
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pp.320-322. Religia indo-europenilor. Zeii vedici diferite 9. Pe scurt, încă din protoistoria comună, diversele popoare indo-europene marcau o tendință continuă în a reinterpreta tradițiile religioase. Acest proces s-a intensificat în cursul migrațiilor. 63. Ideologia tripartită indo-europeană Fragmentele diferitelor mitologii indo-europene constituie o sursă importantă. Desigur, aceste fragmente sunt de vârste diferite și ne-au fost transmise prin documente eterogene și de valoare inegală: imnuri, texte rituale, poezie epică, comentarii teologice, legende populare, istoriografii, tradiții tardive înregistrate de autorii creștini
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
poezie epică, comentarii teologice, legende populare, istoriografii, tradiții tardive înregistrate de autorii creștini, după convertirea popoarelor Europei Centrale și Septentrionale. Totuși, toate aceste documente sunt prețioase, căci ele păstrează sau reflectă (chiar deformate) numeroase concepții religioase originare. Exagerările și erorile "mitologiei comparate", așa cum o înțelegeau Max Miiller și epigonii săi, nu trebuie să ne interzică utilizarea acestor materiale. Este suficient să nu ne înșelăm asupra valorii lor documentare. Un mit atestat în Rig Veda nu poate fi posterior mileniului al II
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lor comun indo-european, mai ales dacă o astfel de verificare a mărturiilor nu este izolată, ci poate fi articulată într-un sistem. Este ceea ce a demonstrat Georges Dumezil într-o serie de lucrări care au înnoit radical studiul comparat al mitologiilor și religiilor indo-europene. Nu este cazul să le rezumăm aici. E de ajuns să spunem că cercetările savantului francez au degajat o structură fundamentală a societății și ideologiei indo-europene. Diviziunii societății în trei clase - preoți, războinici, agricultori-crescători de vite - îi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Romei: regele Romulus, protejat de Jupiter; etruscul Lucumon, tehnician al războiului; Tatius și sabinii care aduc femeile și bogățiile. Triada capitolină - Jupiter, Marș, Quirinus - constituie întrucâtva modelul divin, celest al societății romane, în sfârșit, o triadă analoagă domină religia și mitologia scandinavă: zeul suveran Othin, Thorr, luptătorul și Freyr, patronul fecundității. 9 Gruparea dialectală originară hittită-slavă-baltică-armeană (-germanică?) atestă forme înrudite cu hittitul maltai - "a se ruga", în timp ce iraniana, celta, greaca prezintă termeni derivați din rădăcina +ghwedh - "a se ruga, a dori
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Cuchulainn și Horațiu o "furie" (furor, celticul fer g) periculoasă pentru societate și care trebuie exorcizată ritualic, în plus, tema mitică a celor "trei păcate" ale lui Indra găsește asemănări, în Scandinavia, în gesta eroului Starcatherus și, în Grecia, în mitologia lui Herakles 12. Foarte probabil, aceste teme rnitico-rituale nu epuizau mitologia și tehnicile războinicului din epoca comună 10 G. Dumezil, Mitra-Varuna (ediția a 2-a, 1948), p. 85. 11 G. Dume/Jl, Serviux el la Fortune, pp. 190-192. 12 Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
societate și care trebuie exorcizată ritualic, în plus, tema mitică a celor "trei păcate" ale lui Indra găsește asemănări, în Scandinavia, în gesta eroului Starcatherus și, în Grecia, în mitologia lui Herakles 12. Foarte probabil, aceste teme rnitico-rituale nu epuizau mitologia și tehnicile războinicului din epoca comună 10 G. Dumezil, Mitra-Varuna (ediția a 2-a, 1948), p. 85. 11 G. Dume/Jl, Serviux el la Fortune, pp. 190-192. 12 Aceste trei păcate se comit în legătură cu cele trei funcțiuni, situându-se, într-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Fortune, pp. 190-192. 12 Aceste trei păcate se comit în legătură cu cele trei funcțiuni, situându-se, într-adevăr, în domeniile de ordin religios, al idealului războinic, al fertilității - ceea ce confirmă ipoteza trifuncțională. Să adăugăm că identificarea unui motiv indo-european comun, în mitologia lui Herakles, este semnificativă, căci, în Grecia, ideologia tripartită a fost foarte curând dezarticulată ca rezultat al simbiozei cu cultura egeeană. Religia indo-europenilor. Zeii vedici indo-europeană. Dar este important să constatăm că ele s-au păstrat la cele două extreme
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fost compuse pentru un auditoriu preocupat mai ales de bunurile terestre: sănătate, viață îndelungată, copii numeroși, turme bogate, avere 19. Este, 16 Bineînțeles, trebuie completată această descriere a culturii materiale cu "lumea paralelă" a valorilor magico-reli-gioase ale uneltelor și a mitologiilor lor. 17 Cf, A. K. Coomaraswamy, The. Rigveda as Land-năma-bok, p. 16; M. Eliade, Le mythe de l'e'ternel retour, p. 22. 18 Cf. Louis Renou, Religions of Ancient India, p. 6. Iy Ceea ce ne aduce aminte de situația
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ne părăsi în mânia celui viclean, distrugător, mincinos, nu ne lăsa nenorocului" (1,187, 1-5; citat după traducerea lui J. Varenne)37. Deși este omniprezent în viața religioasă - căci focul sacrificial joacă un rol considerabil - Agni nu dispune de o mitologie apreciabilă. Printre rarele mituri care îl privesc direct, cel mai celebru este al lui Mătarisvan, cel care a adus focul din cer38. Pe plan cosmologic, rolul său este aparent confuz, dar important. Pe de o parte, el este numit "embrionul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
să-și înlănțuiască fratele. 3 Cf. Leonard Palmer, Mycenaean and Minoans, pp. 127 sq. Sale originare decât pe acelea care depindeau de mare: putere capricioasă și stăpânire asupra destinului navigatorilor. Hefaistos se bucură de o situație unică în religia și mitologia greacă. Nașterea sa a fost ieșită din comun: după Hesiod, Hera 1-a zămislit "fără împreunare de dragoste, din mânie și în pofida soțului ei"4. Peste toate, Hefaistos se deosebește de toți ceilalți olympieni prin urâțenia și infirmitatea sa. El
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dezleagă, în aceeași măsură, și, plecând de aici, el este și meșter în nașteri (o scoate pe Atena din capul lui Zeus). Nicăieri al tunde echivalența dintre magie și perfecțiune tehnologică nu este mai bine pusă în valoare decât în mitologia lui Hefaistos. Unii zei suverani (Varuna, Zeus) sunt meșteri ai legăturilor. Dar puterea de a lega și a dezlega este împărtășită de alte figuri divine ori demonice (de exemplu, în India Vrtra, Yama, Nirrti). Nodurile, rețelele, lațurile, sforile, ațele se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pătrundă și să iasă din labirint; cf. M. Delcourt, op. Cit., p. 119. 7 Un alt element specific tradițiilor șamanice și acelora ale fierarilor-vrăjitori: Hefaistos își deprinde meșteșugul în grota Eurynome (Moartea) sau în fierăria subterană a lui Cedalion. supranaturale 8. Mitologia lui Hefaistos concentrează izvorul unei forțe magice asemănătoare "secretelor meseriei" metalurgiștilor, fierarilor, meșteșugarilor, pe scurt, a desăvârșirii tehnologice și artizanale. Dar toate tehnicile își au izvorul și sprijinul în "stăpânirea focului", prestigiu împărtășit de șamani și magicieni, înainte de a deveni
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe Leto, lăudându-se cu numeroasa ei progenitură. El a ucis-o pe iubita sa Coronis, care îl înșelase cu un muritor 10. Tot el 1-a ucis, dar din neatenție, pe cel mai bun prieten al său, Hyakinthos. Această mitologie agresivă, care, vreme de mai multe secole, a inspirat literatura și artele plastice reflectă istoria pătrunderii lui Apollon în Grecia, în fond, este vorba de istoria substituirii sale, mai mult sau mai puțin brutale, divinităților locale preelenice, proces ce caracterizează
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
IV, 36) scrie că el "și-a purtat peste tot pământul celebra sa săgeată, fără să se hrănească", iar după Heraclid (fr. 51 c) se afirma că Abaris zbura pe o săgeată. Or, săgeata, care joacă un anumit rol în mitologia și religia sciților, este prezentă în ceremoniile șamanice siberiene 20; ea este, de asemenea, prin excelență arma lui Appollon. Legende similare - comportând transe extatice susceptibile de a fi confundate cu moartea, bilocație, metamorfoze, coborâri în Infern etc. - Circulau în legătură cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
transe extatice susceptibile de a fi confundate cu moartea, bilocație, metamorfoze, coborâri în Infern etc. - Circulau în legătură cu alte personaje fabuloase: Aristeas din Proconnez, Hermotimus din Clazomene, Epimenide din Creta, Pitagora. În ce-1 privește Orfeu, ilustrul "profet" al lui Apollon, mitologia sa abundă în isprăvi șamanice (cf. partea a Il-a). Așa cum îl știau grecii, începând de la Homer încoace, Apollon era, fără îndoială, mai mult decât un zeu-patron al extaticilor. Se poate totuși descifra o continuitate destul de semnificativă între două vocații
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
proprie. Inițial, ca intervine în multiplele operații tehnice proprii construcției unei nave. Dar ea îl și ajută pe cârmaci să-și "conducă drept" corabia 35. Rareori se întâlnește un exemplu de ceea ce s-ar putea numi sacralitatea invenției tehnice și mitologia inteligenței. Alte divinități ilustrează nenumărate forme ale sacralității vieții, fertilității, morții, instituțiilor sociale etc. Atena revelă caracterul "sacru", sau originea "divină", a anumitor meserii și vocații implicând inteligență, abilitate tehnică, invenție practică, dar și autostăpânire de sine, seninătate în încercări
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Să amintim doar pe cele mai însemnate: articularea mai multor sisteme dualiste (dualism cosmologic, etic, religios); mitul Mântuitorului; elaborarea unei eshatologii "optimiste" proclamând triumful definitiv al Binelui și salvarea universală; doctrina învierii trupurilor; foarte probabil unele mituri gnostice; în fine, mitologia lui Magus, reelaborată în vremea Renașterii, atât de către neoplatonicienii italieni cât și de către Paracelsus sau John Dee. Totuși, de îndată ce lectorul nespecialist se apropie de izvoare, el este decepționat și contrariat. Trei sferturi din Avesta veche s-au pierdut. Printre textele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
noi aceia care vor înnoi existența aceasta!", exclamă el (F., 30: 9)17. De mai multe ori el se numește pe sine însuși saosyant, "salvatorul" (F., 48: 8; 46: 3; 53: 2 etc.), noțiune ce va suscita mai târziu o mitologie fabuloasă. Ordalia eshatologică prin foc și metal topit pe care o anunță el (vezi și F., 30: 7; 32: 7) avea drept scop atât pedepsirea răilor cât și regenerarea existenței. Cum s-a întâmplat de multe ori în istorie, așteptarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
omenirea, ci o făurește din nou, săvârșind învierea trupurilor. Acest lucru presupune o nouă Creație, indestructibilă, incoruptibilă. După cum vestește Yast, 19: 90: "Lumea materială nu se va stinge f. J. Minciuna va pieri". 111. Călătoria sufletului după moarte Riturile funerare, mitologiile morții, concepțiile în legătură cu postexistența sufletului se schimbă încet, în ciuda reformelor și convertirilor. Adică numeroase informații furnizate de textele avestice și pehlevi sunt valabile și pentru epoca prczarathustriană. Ritul atestat în Iranul occidental, anume, incinerarea trupurilor și înmormântarea cenușii într-o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lărgește sub picioarele dreptului și devine ca tăișul unei lame când se apropie un necredincios. 112. Învierea corpurilor Și mai superficial atinse de zoroastrism sunt miturile și credințele eshatologice cristalizate în jurul lui Yima. În vreme ce în India Yama inspira mai ales mitologia Celui dintâi Mort, în Iran, Yima devine întâiul Rege și modelul suveranului perfect. Pentru problema înfățișată în acest capitol, e de ajuns să reamintim că tradiția iraniană asociază paradisul originar cu domnia lui Yima: timp de mii de ani moartea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]