6,277 matches
-
sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, calea tradițională de a întreprinde aceste comparații și clasificări a fost trimiterea la unele "caracteristici" generale ale formei de guvernare. Cea mai folosită caracteristică în acest scop este distincția între democrații, oligarhii și monarhii. Această distincție a fost mai întâi sugerată de Aristotel în Politica sa, fiind ulterior adoptată de un număr mare de teoreticieni politici, astfel încât, o lungă perioadă de timp, aceasta a părut cel mai bun mijloc de a compara și clasifica
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mare de teoreticieni politici, astfel încât, o lungă perioadă de timp, aceasta a părut cel mai bun mijloc de a compara și clasifica sistemele politice. O caracteristică generală care sugerează că un sistem politic este o democrație, o oligarhie sau o monarhie constituie o normă sau un principiu normativ. Este o normă în aceea că definește modul în care autoritățile care conduc țara au hotărât să organizeze sistemul politic. În acest sens, un asemenea criteriu constituie o valoare, care este însă atât
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
este aproape întotdeauna, dificil de stabilit. În plus, se pare că structurile (instituțiile și grupurile) sunt modelate într-o anumită măsură de normele generale ale societății. Aceste structuri vor fi diferite în democrație față de cum sunt în oligarhie sau în monarhie. De-a lungul timpului, structurile pot afecta și normele generale ale societății, dar influența care are loc în cealaltă direcție este aproape sigur mai răspândită. Există astfel temeiuri teoretice și practice de a adopta, ca bază a comparațiilor și clasificărilor
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și grupurile din interiorul său, din moment ce, așa cum am spus, instituțiile și grupurile pot modela normele generale, dar și normele generale pot modela instituțiile și grupurile. Am menționat până acum un singur principiu normativ, acela care distinge democrațiile de oligarhii și monarhii. Trebuie să examinăm dacă este nevoie să luăm în considerare și alte norme. Norma liberalismului este o altă normă larg răspândită, tipic legată de democrație în expresia democrație liberală. Se pare așadar că și această normă trebuie cel puțin luată
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Firește că nicio țară nu este nici măcar aproape de această situație; într-adevăr, Rousseau a privit democrația deplină ca imposibilă (Rousseau, Contractul social, vol. 3, cap. 4). Cealaltă extremă se constituie din sistemele politice în care numai o singură persoană conduce (monarhiile în sensul strict sau monocrațiile). Și acest lucru este atât de puțin probabil încât poate fi considerat imposibil într-o societate cât de cât complexă. Astfel, ceea ce întâlnim cu adevărat în lumea reală este un număr mare de poziții intermediare
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sociale și ideologice petrecute în secolele XIX-XX justifică în mare parte atât apariția sistemelor liberale democratice, cât și a celor autoritare egalitare. Anterior, sistemele politice tindeau să fie tradiționale inegalitare sau autoritare inegalitare. În prima din aceste două categorii intră monarhiile puternice în care caracteristică era loialitatea față de monarh; în a doua se încadrează monarhiile absolutiste de pe continentul european din secolele XVII-XVIII, după modelul francez. În trecut au existat și câteva sisteme populiste, care luau ființă în mod tipic atunci când un
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
liberale democratice, cât și a celor autoritare egalitare. Anterior, sistemele politice tindeau să fie tradiționale inegalitare sau autoritare inegalitare. În prima din aceste două categorii intră monarhiile puternice în care caracteristică era loialitatea față de monarh; în a doua se încadrează monarhiile absolutiste de pe continentul european din secolele XVII-XVIII, după modelul francez. În trecut au existat și câteva sisteme populiste, care luau ființă în mod tipic atunci când un conducător reușea să ajungă la putere prin forță, avea numeroși adepți și, cel puțin
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
din state ale Asiei de Sud-Est precum Malaezia și din țările mai mici ale Asiei Centrale și de Vest. Aceste partide au scopuri conservatoare și doresc să mențină un status quo inegalitar, în care membrii unei oligarhii (și câteodată o monarhie) controlează bunăstarea țării și sunt cu adevărat deasupra restului cetățenilor, ca statut. Nivelurile de participare în aceste partide sunt de asemenea scăzute. După declinul partidelor tradiționale conservatoare, ele au fost înlocuite de partide conservatoare populiste și autoritare. Primele exemple de
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
legislativelor, trebuie să examinăm cadrul general, puterile și componența organelor reprezentative contemporane. Variațiile sunt mari în această privință, în special din moment ce, pentru prima dată în istoria umanității, aproape toate țările au sau au avut recent o adunare reprezentativă. Doar câteva monarhii tradiționale, majoritatea situate în Peninsula Arabică, nu au avut niciodată un legislativ ales. Numărul exact al legislativelor variază totuși de la an la an; din cauza loviturilor de stat militare și a revoluțiilor, în anii '70 și la începutul anilor '80, nu
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
grupurilor, partidelor și legislativelor. Delimitarea executivelor Dacă se analizează și mai îndeaproape executivele, se observă că nici ideea că guvernele formează grupuri clar definite nu este evidentă sau foarte veche. Conceptul de guvern nu a existat în Roma republicană; în monarhiile absolute au existat miniștrii individuali care ajutau regele, dar nu exista un guvern. Chiar și acum, limitele exacte ale ansamblului de indivizi care fac parte din guvern nu sunt întotdeauna ușor de determinat. În jurul guvernului există adesea oameni al căror
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Configurațiile guvernamentale contemporane reflectă diversitatea și complexitatea din ce în ce mai ridicată ale sarcinilor întreprinse de executive. Dar variațiile în structura acestor executive nu sunt un fenomen nou: configurațiile oligarhice ale orașelor republicane italiene din timpul Renașterii erau foarte diferite de cele ale monarhiilor absolute care au început să apară în Europa secolului al XVI-lea și de cele ale guvernărilor teocratice și despotice care au existat din când în când în lume. Evoluțiile din secolul al XIX-lea s-au străduit să "îmblânzească
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sistemelor comuniste. La cealaltă extremă sunt executivele naționale în care partidele au un rol mic, fie pentru că sunt slabe, fie pentru că guvernul și șeful lui au suficientă autoritate încât să țină partidele în șah. Aceasta pare să fie tendința în monarhiile constituționale, din care au mai rămas doar câteva, și în multe sisteme prezidențiale, dacă nu chiar în toate. În Statele Unite, fiind ales pe baza programului său și a carismei personale, este posibil ca președintele să acorde puțină atenție opiniilor partidelor
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
comuniste. Avocații ajung de obicei în guverne pe calea politică. Alături de calea politică și uneori în combinație cu aceasta, calea administrației publice oferă un mod de a ajunge la guvernare pentru o minoritate substanțială de miniștri. Aceasta este calea tradițională, monarhii selectând de obicei miniștri din rândul administratorilor, deoarece aveau cunoștințe specializate și erau de încredere. Așadar nu este surprinzător faptul că monarhiile tradiționale care își continuă existența numesc mulți funcționari administrativi în guverne; la fel procedează și alte sisteme fără
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
oferă un mod de a ajunge la guvernare pentru o minoritate substanțială de miniștri. Aceasta este calea tradițională, monarhii selectând de obicei miniștri din rândul administratorilor, deoarece aveau cunoștințe specializate și erau de încredere. Așadar nu este surprinzător faptul că monarhiile tradiționale care își continuă existența numesc mulți funcționari administrativi în guverne; la fel procedează și alte sisteme fără partide (conduse în principal de forțele armate) și chiar unele sisteme cu un singur partid. În țările comuniste, mai ales în China
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
poziția aproape statică a personalului guvernamental este posibil să fi contribuit la colapsul regimurilor. În același timp, statele comuniste în care a existat instabilitate, precum Polonia, au avut în medie o durată ministerială mai scurtă. Dat fiind că nici în monarhiile tradiționale nu a existat o alternanță a partidelor la guvernare, durata ministerială a fost în general relativ lungă în aceste state (de exemplu în Peninsula Arabică) și în unele state din Africa Neagră, unde conducătorii "carismatici" s-au menținut la
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
niciun rol politic. În cazul Marii Britanii, de exemplu, rolul monarhului ca șef al Commonwealth-ului este semnificativ. Pe de altă parte, în Suedia, de la intrarea în vigoare a Constituției din 1975, rolul monarhului este extrem de limitat. În unele țări (Belgia, Olanda), monarhii au un oarecare rol în procesul de selecție a prim-ministrului. Faptul că prim-miniștrii au o poziție mai puțin prestigioasă decât președinții explică de ce un număr de prim-miniștri din țările lumii a treia, în special din Africa Neagră
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
era în permanență dominat de același partid. Președinți și monarhi autoritari În multe părți din lumea a treia, liderii sunt prea puțin constrânși, sau nu sunt constrânși deloc prin norme constituționale desemnate să le "îmblânzească" puterea. Acesta este, bineînțeles, cazul monarhiilor absolute, dar așa cum am văzut, acestea au devenit rare, numărul lor diminuîndu-se tot mai mult. Este și cazul regimurilor militare, dar și acestea s-au diminuat ca număr și tind să fie doar de scurtă durată, așa cum vom vedea în
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în condițiile în care există destule exemple de conduceri duale care au rezistat timp de zeci de ani. Conducerea duală a fost prezentă în statele comuniste, în multe președinții autoritare africane în care există un prim-ministru, în cele câteva monarhii în care monarhul împarte conducerea afacerilor statului cu un prim-ministru, dar și în cele câteva țări semiprezidențiale liberale precum Franța, Finlanda și Sri Lanka. Cea din urmă a introdus un puternic sistem prezidențial în anii '70, după exemplul francez din
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
caracteristici societale care făceau ca, în acea parte a lumii, armata să nu aibă, de regulă, nici ocazia, nici dorința de a interveni. Prima dintre aceste caracteristici societale era aceea că profesionalizarea armatei se desfășura lent. Clasa de ofițeri din monarhiile tradiționale europene a continuat să fie extrasă din aristocrație și să rămână în strânsă legătură cu aceasta, cu excepția Franței, după revoluția din 1789. Deloc surprinzător, Franța era una din țările în care problemele relațiilor dintre civili și militari erau cele
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
redusă și mai târziu în Rusia Sovietică, din același motiv. Astfel, în general vorbind, teoria controlului civil asupra forțelor armate a părut valabilă în linii mari în Europa, cel puțin până în 1918. După acea dată, când s-au prăbușit multe monarhii tradiționale, problemele s-au înmulțit, inclusiv în Europa și în special în Europa de Est și de Sud. Astfel, intervențiile militarilor au devenit mai frecvente. Totuși, aceasta nu se datorează faptului că teoria controlului civil a fost mai puțin valabilă după 1918
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Statelor Unite, legislativul este puternic și capabil să acționeze fie pentru a iniția legislația, fie cel puțin pentru a o bloca prin veto, forțele armate operează atât asupra legislativului cât și asupra executivului. La cealaltă extremă, în societățile subdezvoltate precum unele monarhii tradiționale, grupurile asociative sunt slabe, iar grupurile comunitare precum triburile sau grupurile etnice sunt puternice, așa cum am văzut în capitolul 7. Forțele militare folosesc influența și poate și șantajul, însă presiunea exercitată are loc prin intermediul acestor grupuri comunitare. Totuși, treptat
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
populației îi este mai ușor să urmeze un individ decât să acționeze pe baza unor valori abstracte; cel puțin îi este mai ușor să sprijine valori dacă sunt întruchipate în persoana unui lider. Așa s-a întâmplat în trecut cu monarhii; dar și atunci, generalii și alte tipuri de uzurpatori au primit frecvent demonstrații de sprijin din partea oamenilor, chiar împotriva monarhilor aparent bine înrădăcinați. În condițiile de după al Doilea Război Mondial, rolul liderilor s-a dezvoltat: cum au apărut un număr
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și în primul rând a Băncii Naționale; proclamarea regatului, în 1881; adoptarea unor legi rurale în sprijinul țărănimii și a altora de încurajare a industriei naționale; modificarea în sens liberal a Constituției din 1866 etc. - statul român, constituit ca o monarhie constituțională cu un regim realmente democratic (în contextul epocii respective) fiind apreciat, în plan internațional, la sfârșitul secolului trecut, ca un important factor de civilizație și ordine în această parte a Europei, bântuită de toate furtunile istoriei. Așadar, volumul al
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
al României. (Aplauze prelungite.) Vă propun dar următoarea moțiune: „în fața împregiurărilor existente și conform voinței stăruitoare a națiunii, necontenit manifestată; Spre a întări și mai mult stabilitatea și ordinea interioară și a se da cu aceasta încă o garanție că monarhia română, fiind în aceleași condițiuni ca alte state ale Europei, va putea inspira mai multă încredere, Adunarea Deputaților, în virtutea dreptului de suveranitate ce-l are Națiunea, Aclamă pe Măria-Sa Regală Domnul Carol I ca Rege al României.“ (Aplauze prelungite
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de a urma calea cea mare a națiunilor civilizate. (Aplauze.) Pe lângă aceste explicațiuni ce, ca ministru din Afară eram dator să dau, mai pot adăoga că proclamarea regalității, că regularea acestei consecințe a independinței noastre, că această întărire a principiului monarhiei noastre ereditare, constituie o garanție mai mult ce noi oferim pentru stabilitate și ordine pe Dunărea-de-Jos. De aceea eu mă lingușesc a crede că puterile europene vor privi cu bucurie această nouă garanție, acest omagiu principiului autorității pe care li
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]