5,311 matches
-
monstru pentru voi” „Monstru” e unul dintre cele mai tari cuvinte folosite de Bacovia în opera sa. în mod obișnuit, el evocă o ființă teratologică, diformă, o aberație a naturii, care inspiră repulsie și teamă. Aci, în „Serenada muncitorului”1), „monstru” e însă cel care se deosebește de inșii „normali” prin faptul că gîndește diferit, inovator, îndrăzneț și neliniștește cu ideile sale . E idealistul redus de adversari la o imagine calomnioasă, caricaturală, propagandistică: „Eu sunt un monstru pentru voi/ Urzind un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în „Serenada muncitorului”1), „monstru” e însă cel care se deosebește de inșii „normali” prin faptul că gîndește diferit, inovator, îndrăzneț și neliniștește cu ideile sale . E idealistul redus de adversari la o imagine calomnioasă, caricaturală, propagandistică: „Eu sunt un monstru pentru voi/ Urzind un dor de vremuri noi”. Pentru a da mai multă vigoare discursului, poetul a pus, cum se vede, efectul înaintea cauzei. Versurile denunță percepția voit exagerată a celor cărora li se adresează „muncitorul”. Vă par un monstru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
monstru pentru voi/ Urzind un dor de vremuri noi”. Pentru a da mai multă vigoare discursului, poetul a pus, cum se vede, efectul înaintea cauzei. Versurile denunță percepția voit exagerată a celor cărora li se adresează „muncitorul”. Vă par un monstru și de aceea mă izolați, însă la o adică - îi avertizează el -, să știți, chiar pot deveni violent: „Și-n lumea voastră-abia încap. Dar am să dau curînd la cap”. Teoria violenței proletare era în vogă. Intărîtat, el îi întoarce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ei e un conflict între mentalități, între nepăsare și nemulțumire. Satisfăcut de sine, mediocru intelectual („rațiunea aurită” nu-i altceva decît o traducere liberă, accentuat peiorativă, a formulei horațiene „aurea mediocritas”), „burghezul” e, de fapt, din perspectiva omului modern, adevăratul „monstru”, „preistoric animal”, retardat, purtat de instincte, fără conștiință, „hidos”. „Serenada muncitorului” ne pare azi, cînd ne-am cam înmuiat, un discurs agresiv, destabilizator, neverosimil la un autor care în viața cotidiană se comporta timid. El e însă în acord cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cînd ne-am cam înmuiat, un discurs agresiv, destabilizator, neverosimil la un autor care în viața cotidiană se comporta timid. El e însă în acord cu o parte a discursului epocii, existent nu numai în literatură, ci și în plastică. „Monstrul” din poemul lui Bacovia seamănă cu uriașul dintr-un desen văzut de Gala Galaction „în celebra publicație de război social L’Assiette au beurre”: „Un Goliat muscal întins pe pămînt, părea că se trezește în acel moment și avea mișcarea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
2). „Oftînd, palate de-ți lucrez,/ Eu știu și bine a dărîma”, amenință „muncitorul” lui Bacovia, în consonanță cu „declarațiile de principii” ale „marxiștilor” din presă. Rar în zilele noastre, prezent doar în reportajele de la poliție și în cronicile judiciare, „monstru” era întrebuințat des în limbajul de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Părea nimerit pentru exprimarea aversiunii și a disprețului. Putea fi auzit în saloane („Este un monstru... închipuiți-vă că i-a părut rău de moartea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
doar în reportajele de la poliție și în cronicile judiciare, „monstru” era întrebuințat des în limbajul de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Părea nimerit pentru exprimarea aversiunii și a disprețului. Putea fi auzit în saloane („Este un monstru... închipuiți-vă că i-a părut rău de moartea copilului, dovadă că i-ar fi părut bine de-a mamei”)3), în mahala („Mizerabile! Mitocane!! Monstrule!!!”)4), în convorbirile dintre intelectuali („Policarp, dă dracului idealul! E un monstru viclean, un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Este un monstru... închipuiți-vă că i-a părut rău de moartea copilului, dovadă că i-ar fi părut bine de-a mamei”)3), în mahala („Mizerabile! Mitocane!! Monstrule!!!”)4), în convorbirile dintre intelectuali („Policarp, dă dracului idealul! E un monstru viclean, un vampir nesățios de sîngele nostru și al copiilor noștri”)5). „Monstru”/”monstră” e, în același timp, acum, un superlativ dintre cele mai frecvente: „chef monstru” („Peste 3 săptămîni voi avea plăcerea să vă văd și să-i tragem
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dovadă că i-ar fi părut bine de-a mamei”)3), în mahala („Mizerabile! Mitocane!! Monstrule!!!”)4), în convorbirile dintre intelectuali („Policarp, dă dracului idealul! E un monstru viclean, un vampir nesățios de sîngele nostru și al copiilor noștri”)5). „Monstru”/”monstră” e, în același timp, acum, un superlativ dintre cele mai frecvente: „chef monstru” („Peste 3 săptămîni voi avea plăcerea să vă văd și să-i tragem un chef monstru la București”, îi scria din Dărmănești-Bacău, la 21 nov. 1915
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Mitocane!! Monstrule!!!”)4), în convorbirile dintre intelectuali („Policarp, dă dracului idealul! E un monstru viclean, un vampir nesățios de sîngele nostru și al copiilor noștri”)5). „Monstru”/”monstră” e, în același timp, acum, un superlativ dintre cele mai frecvente: „chef monstru” („Peste 3 săptămîni voi avea plăcerea să vă văd și să-i tragem un chef monstru la București”, îi scria din Dărmănești-Bacău, la 21 nov. 1915, căpitanul N. Vulovici lui C. Ș. Făgețel)6), „tămbălău monstru”, „concert monstru”, „meeting monstru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vampir nesățios de sîngele nostru și al copiilor noștri”)5). „Monstru”/”monstră” e, în același timp, acum, un superlativ dintre cele mai frecvente: „chef monstru” („Peste 3 săptămîni voi avea plăcerea să vă văd și să-i tragem un chef monstru la București”, îi scria din Dărmănești-Bacău, la 21 nov. 1915, căpitanul N. Vulovici lui C. Ș. Făgețel)6), „tămbălău monstru”, „concert monstru”, „meeting monstru”, „grevă monstră”, „horă monstră”7) etc. într-o lume cu „nervii iritați”, la noi ca și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cele mai frecvente: „chef monstru” („Peste 3 săptămîni voi avea plăcerea să vă văd și să-i tragem un chef monstru la București”, îi scria din Dărmănești-Bacău, la 21 nov. 1915, căpitanul N. Vulovici lui C. Ș. Făgețel)6), „tămbălău monstru”, „concert monstru”, „meeting monstru”, „grevă monstră”, „horă monstră”7) etc. într-o lume cu „nervii iritați”, la noi ca și aiurea, sînt tot mai mulți cei care - vorba lui Caragiale - „simt enorm și vă[d] monstruos”. încărcat cu amărăciune sau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
frecvente: „chef monstru” („Peste 3 săptămîni voi avea plăcerea să vă văd și să-i tragem un chef monstru la București”, îi scria din Dărmănești-Bacău, la 21 nov. 1915, căpitanul N. Vulovici lui C. Ș. Făgețel)6), „tămbălău monstru”, „concert monstru”, „meeting monstru”, „grevă monstră”, „horă monstră”7) etc. într-o lume cu „nervii iritați”, la noi ca și aiurea, sînt tot mai mulți cei care - vorba lui Caragiale - „simt enorm și vă[d] monstruos”. încărcat cu amărăciune sau cu ură
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
monstru” („Peste 3 săptămîni voi avea plăcerea să vă văd și să-i tragem un chef monstru la București”, îi scria din Dărmănești-Bacău, la 21 nov. 1915, căpitanul N. Vulovici lui C. Ș. Făgețel)6), „tămbălău monstru”, „concert monstru”, „meeting monstru”, „grevă monstră”, „horă monstră”7) etc. într-o lume cu „nervii iritați”, la noi ca și aiurea, sînt tot mai mulți cei care - vorba lui Caragiale - „simt enorm și vă[d] monstruos”. încărcat cu amărăciune sau cu ură, cuvîntul „monstru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
monstru”, „grevă monstră”, „horă monstră”7) etc. într-o lume cu „nervii iritați”, la noi ca și aiurea, sînt tot mai mulți cei care - vorba lui Caragiale - „simt enorm și vă[d] monstruos”. încărcat cu amărăciune sau cu ură, cuvîntul „monstru” se întîlnește, de asemenea, nu o dată, în articolele și satirele unor autori socialiști („Voi ființe înrăite, crude suflete de monstru”)8), în oratoria populară și în convorbirile de cafenea. Bacovia era familiarizat cu toate aceste „surse”. „Hidos burghez... burghez tiran
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai mulți cei care - vorba lui Caragiale - „simt enorm și vă[d] monstruos”. încărcat cu amărăciune sau cu ură, cuvîntul „monstru” se întîlnește, de asemenea, nu o dată, în articolele și satirele unor autori socialiști („Voi ființe înrăite, crude suflete de monstru”)8), în oratoria populară și în convorbirile de cafenea. Bacovia era familiarizat cu toate aceste „surse”. „Hidos burghez... burghez tiran” Platitudinea ideologică în care trăim nu ne permite să realizăm ce insulte teribile erau acestea. „Hidos” exprimă, sec, dezgustul, oroarea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de stele” 14). într-un poem tîrziu, amintirea unui „incident la bal” îl obsedează ca o ratare: „Ții minte?/ Orchestra frigea/ în bizare prevestiri,/ Balul.../ Cum am plecat de-acolo,/ Nu știu,-/ Sau tu că ai fi rămas/ în vacarmul monstru./ Noaptea/ Acea noapte.../ Ca din veacuri/ Sinistre...”15) însă poemul care ni-l arată nu numai pasionat de baluri, ci și (caz rar) exuberant e „Alb”, scris în stil de cronică mondenă: „Orchestra începu cu o indignare grațioasă./ Salonul alb
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acordat lui F. Aderca. (V. Amalgam, Ediție îngrijită de Mircea Muthu, Ed. Dacia, „Restituiri”, 1976, p. 267) 14. Agatha Grigorescu-Bacovia. Apud: Al. Raicu, „Sunt singur și mă duce-un gînd...”, Luminile oglinzilor, ediția cit., 1974, p. 63. „Eu sunt un monstru pentru voi...” 1. Opere, p. 74-75. 2. „Puterea celor mulți”, în O lume nouă, p. 63. Obsesia de a dărîma străbate, de asemenea, discursurile furibunde ale lui Panait Vedea, orator și publicist socialist, din Purgatoriul lui Corneliu Moldovanu: „...Și noi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Matache Pisălog, Ed. Librăriei Leon Alcalay, BPT, f.d., p. 93. 5. Gala Galction, „Profir și Policarp”, op. cit., p. 44. 6. Vezi: Corespondența Ramurii, Ediție îngrijită de Florea Firan, Ed. Scrisul Romînesc, 1973, p. 474. 7. Vezi, inclusiv, la Bacovia: „zgomot monstru”, „vacarm monstru”. 8. D. Th. Neculuță, „Lor” (Satiră), în Spre țărmul dreptății, Ediție îngrijită de Mihu Dragomir, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954, p. 26. „Hidos burghez . . .burghez tiran” 1. „Ai inimă deschisă și haracter voios:/ Zi alb
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ed. Librăriei Leon Alcalay, BPT, f.d., p. 93. 5. Gala Galction, „Profir și Policarp”, op. cit., p. 44. 6. Vezi: Corespondența Ramurii, Ediție îngrijită de Florea Firan, Ed. Scrisul Romînesc, 1973, p. 474. 7. Vezi, inclusiv, la Bacovia: „zgomot monstru”, „vacarm monstru”. 8. D. Th. Neculuță, „Lor” (Satiră), în Spre țărmul dreptății, Ediție îngrijită de Mihu Dragomir, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954, p. 26. „Hidos burghez . . .burghez tiran” 1. „Ai inimă deschisă și haracter voios:/ Zi alb unde e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu sunt distribuite în mod egal în societate. Așa cum a argumentat recent Przeworski (2010: xiii-xiv): "Astăzi cetățenia este universală, dar numeroși oameni nu dispun de condițiile necesare pentru a o exercita. Astfel, s-ar putea să vedem apărând un nou monstru: democrația fără cetățenie efectivă". 4 Acceptăm argumentul că orice știință este, în mod implicit, normativă. Ceea ce vrem să semnalăm aici este faptul că scopul nostru principal nu este normativ, ci empiric. De aceea nu definim democrația liberală ca fiind "bună
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și Essex, unde a plouat cu fân pe o distanță de șase sau șapte mile" în 1583; "viața păcătoasă a doctorului Fian, un vrăjitor faimos care a fost ars pe rug în Edinburg în luna ianuarie" în 1591; "despre un monstru impresionant născut în orașul Addlington" în 1613; "o relatare adevărată despre apariția Omului-Pește" în 1642; și în final, în 1653, "o sirenă perfectă... ajunsă la mal în apropriere de Greenwich, cu pieptănul într-o mână și oglinda în cealaltă" (Andrews
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mină și a celor care își duc viața la suprafață. Mai degrabă, pare să solicite o reacție de înțelegere pariticipativă. El își dezvăluie strategia la începutul narațiunii: "Haldele (de cărbune) stăteau aplecate pe spatele dealurilor și în vale, asemeni unor monștri enormi care se rugau mâncând din lumina soarelui, din iarbă, din frunzele verzi. Fumul care ieșea din nările lor răvășea aerul rece și înmiresmat. Tot ceea ce mai amintea a vegetație arăta întunecat, mizerabil, pe jumătate sufocat. De-a lungul crestei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pe fundalul norilor. Deasupra se desprindea un cer de un albastru imperial, incredibil de departe de ținutul sumbru." (590). Pasajul oglindește șocul inițial pe care îl experimentează cei mai mulți dintre cititori, când Crane îi conduce printr-o lume dezorientată a unor "monștri enormi care se roagă", cu aerul "răvășit" și vegetația "pe jumătate sufocată". Rezultatul poate fi senzațional, având în vedere adjectivele valorizante precum "mizerabil" sau "răvășit", numai că, dacă cititorul urmărește vertical ceea ce se poate vedea din vale "de-a lungul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
purității, atât de caracteristică operei lui Zola în general. Această unitate profundă a proiectului zolist îi permite autorului să urmărească o mitologie, al cărei suport este femeia. În opera lui Zola femeia este rând pe rând țap ispășitor, divinitate, neant, monstru diabolic; femeia senzuala insufla neîncredere. Nana este un astfel de exemplu "idole redoutée" [Zola, Nana, p.441], dar și animal gata să devoreze bărbatul. Baronesa de Frémines întruchipează farmecul malefic feminin, caracteristic sfârșitului de secol: "La voix qui sortait de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]