4,695 matches
-
s-ar bucura la culme că ea vroia să-l păstreze — dar n-avea nimic dacă o lăsa pe Emmy să creadă că avea și ea ceva de câștigat, nu? Era un mic dar pentru cea mai bună prietenă. — Hmm, murmură Emmy prefăcându-se că se mai gândește. Cred că n-ar fi nicio problemă. Adică cine sunt eu să stau în calea norocului cuiva? Dacă vrei să-l iei pe Otis cu tine, atunci, așa să fie. — Pentru Otis, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Chiar dacă afară era destul de frig și ploua, amândouă purtau ochelari de soare - ca și bentițe de păr. Uneia dintre ele i se făcuse deja frig la suflețel (era Septembrie) și purta o haină trei sferturi din blană sintetică. —Mamă! Îi murmură Chanel lui Ruby. Mă Întreb câți muppeți 1 au trebuit să moară pentru aia. Ruby Îi făcu semn să tacă, dar ăsta era singurul lucru pe care putea să-l facă pentru a nu izbucni și ea În râs. Alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
frâu, vroia să vadă cu ochii ei cât de simpatic era Duncan cel Drăguț - nu că el avea să mai fie interesat de ea câtuși de puțin după ceea ce tocmai se Întâmplase. Respiră adânc: —Îmi iert toate greșelile din trecut, murmură ea În sinea ei, aducându-și aminte de afirmațiile de pe casetă. Sunt frumoasă și plină de viață În unicitatea mea. În vreme ce se apropia de masă, tot ce putea să vadă era un om stând cu spatele la ea, aplecat spre podea. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ben ocupat cu diverse jucării. Au zărit-o și i-au făcut cu mâna. Ruby a decis că ar fi fost imposibil să Își croiască drum prin mulțime ca să ajungă lângă ei, așa că le-a răspuns la salut și a murmurat „mazeltov“. În sfârșit, Ruby s-a Întâlnit și cu câteva dintre rudele lui Fi. Arătau nedumerite și nu păreau deloc În apele lor. Era destul de evident că nici unul dintre ei nu mai participase la vreo circumcizie și nu știau sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a umplut palma făcută căuș cu apă și l-a stropit pe Connor pe cap. Copilul a dat drumul unui plânset scurt, ușor nemulțumit. Ruby și-a pus mâna la gura ca să se poată opri din râs. „O, Dumnezeule“, a murmurat În bărbie, „femeia l-a botezat sub robinetul din bucătărie!“. Gata, gata, micuțule, i-a zis Bridget tandru În timp ce ștergea fruntea bebelușului cu un prosop și Îl pupa de zor pe față. E o nimica toată pe lângă ce Îți vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Când primea unul din telefoanele alea, mereu se scuza și se retrăgea Într-un colț pentru a vorbi În particular. Apoi părea amărât și absent. —Vești proaste de la spital? obișnuia ea să spună. El se uita lung În gol și murmura ceva de Încuviințare vagă. Și nu părea că vrea să discute despre asta. Câteodată Îi lua ore Întregi să-și revină. Ea presupunea mereu că se Întâmpla vreo catastrofă cum ar fi moartea vreunui bebeluș. Mereu Încerca să-l Încurajeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la rând. Doi au murit devreme de tot. Copilul care a mai rămas l-am dus eu În pântec, iar ea a purtat peste tot o serie de burți false și a convins pe toată lumea că e gravidă. Doamne Sfinte, murmură Ruby. Îi aruncă o privire lui Chanel care vroia să spună „Vezi, ți-am spus că aveam dreptate. În ziua aia, când era În cabina de probă, chiar purta o burtă falsă“. —Claudia nu e singura vedetă care a angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lui Sam era În mod clar făcută cu stiloul. Deci, cum de cerneala nu se Întinsese când o udase ploaia? A Început să frece semnătura cu degetul. Cerneala nici nu se clintea de pe foaie. Asta pentru că nu e cerneală! Își murmură sieși și i se aprinse un beculeț. E printat. Jill Își făcuse deci de cap cu un copiator și un scanner. Era plină de emoție și inima Îi bubuia În piept. Îi ura pe Jill McNulty și pe Tom Hardacre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
spaima gândului aceluia. Dar tu semeni cu mine și Ada n-a putut să nu vadă asta. Infirmiera te rădea pe cap, părul îți cădea pe podea. Ada a făcut un gest spre șuvițele castanii. Încet, fă-o încet, a murmurat. S-a îndreptat spre reanimare, spre neurochirurgul de gardă. — Fata pe care tocmai au adus-o... — Ești fără mască, să ieșim. Au părăsit locul acela aseptic, unde rudele nu sunt lăsate să intre, unde bolnavii zac goi lângă suflul respirației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Când mâna mea a încetat să o mai strângă pe a ei, deschisese degetele și banii căzuseră pe jos. Acum îmi întindea mâna aceea goală: Dă-mi-i; și i-am dat sâmburii. — Să-ți fac niște spaghete? — Cum? am murmurat, uimit de o asemenea propunere. — Cu sos sau cum vrei tu. Nu-mi înțelesese întrebarea. Mă privea cu o expresie nouă, pe neașteptate vie, ochii-i vibrau în orbite ca niște capete abia ieșite din găoace. Nu aveam de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
picioarelor, se rușina de dragoste. Doar în final o prindeam, când eram deja obosit, intram în ea, ca un câine. Un câine care a alergat zile întregi printre mărăcini, spini, pietre și istovit își găsește în sfârșit culcușul. — Lasă-mă, murmura. Vocea îi era subțire și rece ca un fir de metal. — Ce spui... Mă apropii și îi mângâi spatele singuratic. Nu pot, nu mai pot..., și își scutură capul. E mai bine acum, știi, acum. Și-a acoperit fața cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aveați cu fata decedată? Era o curiozitate omenească, avantajată de uniforma pe care o purta. — Era logodnica mea. Polițistul avea ochii de un albastru viu. Făcu o strâmbătură care aducea a zâmbet și strânse între riduri privirea aceea turcoaz: — Condoleanțe, murmură. Câte clipe mai târziu aveam în mână o foaie de hârtie acoperită de tot felul de ștampile și hainele Italiei. Le alesesem din portbagaj stând în soare, pe platforma din fața spitalului. Deschisesem geamantanul ei și căutasem. Nu te mai gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ia neauzită zborul. Apoi își aminti sau visă din nou întâlnirea cu Orfeu și-n scurt timp se pomeni cufundat într-o stare de spirit în care prin față îi treceau, cinematografic, cele mai stranii viziuni. Lângă el, un bărbat murmura rugăciuni. Bărbatul se ridică și dădu să plece, iar el îl urmă. La ieșirea din biserică, bărbatul acela își înmuie degetul arătător și mijlociul de la mâna dreaptă în agheasmatar și-i oferi lui Augusto apă sfințită, făcându-și apoi semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
m-a respins în cele din urmă definitiv. N-am cucerit-o niciodată, acum însă chiar am pierdut-o definitiv! Tânăra își ridică fruntea și-l privi în ochi, ca pentru a vedea dacă spunea adevărul. — Vreți să mă înșelați... - murmură ea. — Cum adică vreau să te înșel? Ei, ei, ei. Vasăzică așa, ei? Păi nu ziceai că n-ai logodnic? — Eu nu v-am spus nimic... — Domol! Domol! - și, așezând-o lângă el pe sofa, se ridică și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
între sp. vida „viață“ și lat. via, respctiv sp. vía „drum, cale, itinerar“. „Spre vrerea sa, iar vrerea Lui ni-e pace.“ (Trad. G. Coșbuc.) „Și totuși se mișcă!“, cuvinte atribuite de legendă lui Galileo Galilei, care le-ar fi murmurat după ce și-a abjurat teoria heliocentrică în fața Tribunalului Inchiziției În româna veche sau regională „lume“ (< lat. lumen) avea și sensul de „lumină“ („nu-mi văd lumea înaintea ochilor de năcaz“, Ion Creangă). Pentru a reda sensul activ atribuit de Unamuno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
frați, nici surori. —Alte rude în viață? Voia o listă? Bunicul Aaron arestat după Kristallnacht, mort înainte ca noi să ajungem în ascunzătoare; mătușa Hetty la Auschwitz, mătușa Klara la Sobibor. Am dat din cap că nu. — Îmi pare rău, murmură el și mi-am dat seama că reconsideră problema. Indiferent ce aș fi pus la cale în timpul războiului, și încă se mai întreba cu ce mă îndeletnicisem, nu fusese totul lapte și miere. Foarte delicioase expresiile astea! De la început m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
erau reale sau cu informațiile pe care nu le puteam folosi imediat. Cu filmele era altă poveste. La filme puteam să îmi perfecționez engleza. Odată, o femeie din fața mea l-a chemat pe plasator pentru că făceam prea mult zgomot când murmuram dialogul cu o fracțiune de secundă după actori, dar de obicei reușeam să repet cuvintele în gând. Și, pe deasupra, la filme mă simțeam mai puțin singur. Întunericul fremăta de apropierea celorlalte corpuri. Iar starurile de cinema îmi erau vechi prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
noaptea în care v-ați pierdut vocea? M-am uitat la statueta africană pe care mi-o arătase și am încuviințat. Și ați avut un orgasm satisfăcător? Nici o disfuncție? Se simți o adiere lascivă dinspre biroul lui. Nici o disfuncție, am murmurat. — Dar soția dumneavoastră? Ea a avut orgasm? Soția mea, doctore, nu e treaba ta. Nici dulceața gurii ei care te înghite cu totul sau curbura șezutului ei, cum l-am numi dacă ar călări un cal, nici geamătul înfiorat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
torturi cu frișcă. Era câtă mâncare voiam, atât de multă încât aproape credeam că într-o zi va fi de ajuns. În scurtul răstimp pe care l-am petrecut la Marseilles, devenisem un fel de legendă. „Uite-l că vine!“ murmurau voluntarele ca niște porumbițe înfumurate, cu gura mare, încorsetate în rochiile lor negre, când îmi făceam loc cu tava mea de metal în fața rândului, „mâncăciosul“. De partea cealaltă a plitelor, fețele lor transpirate și îmbujorate se întreceau în rânjete gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
uimirea mea, nu tremura, și s-a uitat la el. —Van Pels. Uite aici un adevărat nume american. La fel de american ca și Stuyvesant. Știi că New Yorkul se numea Nieuw Amsterdam. Brooklyn era la început Breuckelen. Harlem, Haarlem. A mai murmurat ceva. Încă se mai uita la certificat și vorbise foarte încet, dar știam cuvintele. Le știam în engleză, franceză, olandeză și germană. Aș fi putut să le recunosc în probabil alte șase limbi pe care nu le vorbeam. Nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pentru a scoate numărul la vedere, dar știam că e acolo. Nu îl menționaseră în certificat pentru că nu era un semn distinctiv, dar tot mă putea da de gol. Mă gândeam ce ar fi zis ofițerul cu aer superior, care murmura înjurături antisemite în barbă, dacă mi-aș fi dat jos haina, mi-aș fi ridicat mâneca și i-aș fi arătat că nu eram decât un alt gunoi al lumii. Dar nu toți cei din lagăre fuseseră evrei. Numărul arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Band, și eu îi explicam magia celor 33 de rotații pe minut. Am făcut lucruri pe care ea nu le mai făcuse niciodată, am simțit lucruri pe care eram siguri că nimeni din lume nu le mai simțise niciodată, ne murmuram numele și oh, da, te rog și în cele din urmă, pentru că era o fată de treabă și plănuia să rămână așa până se căsătorea, nu. Tata spune că în astfel de lucruri bărbatul are întotdeauna rolul activ și femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
stă și se uită la noi. Tata spune încet, ca și cum ar fi un secret pe care trebuie să îl ascundem de ceilalți care nu știu să meșterească lucruri, bravo, Peter, bravo. Stăteam în parcarea supermarketului și îl auzeam pe tata murmurându-mi în ureche, în timp ce mă uitam la cartea rezemată de volan. Părea scăpată din bătălie, cu coperta ruptă fiindcă o azvârlisem pe șine, cu paginile smulse în urma căzăturii. M-am întins, am deschis torpedoul și am scos o rolă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
crăpase de ziuă când am scos mașina de pe alee în dimineața următoare. Madeleine încă dormea. Îi sărutasem părul ciufulit și îi șoptisem că aveam o întâlnire la prima oră despre care uitasem să îi spun. —Să nu trezești copiii, a murmurat ea și s-a cuibărit pentru alte câteva minute de dulce inconștiență. Un strat gros de frunze căzute făcea ca aleea să fie înșelătoare sub cauciucurile mele. Când am ajuns pe autostradă, am aruncat o privire spre vitezometru. Mergeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
după cum ar fi spus Harry, o frumusețe. M-am uitat la ceas. Frumusețea ne spusese că doctorul va veni imediat. Asta fusese acum zece minute. Dacă face o programare pentru ora zece, ar trebui să se țină de ea, am murmurat eu spre Madeleine. Ea își ridică ochii din carte, îi aruncă o privire recepționerei, apoi se aplecă spre mine. —E puțin după zece, îmi șopti. — Ora zece nu înseamnă un pic după zece. Unde aș fi ajuns dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]