4,723 matches
-
erorii de pe catena cu defect este desăvârșită de exonucleaza Urv D (o helicază). „Gaura“ rămasă este reparată de către polimeraza III și o ligază. La eucariote, mecanismul este mai complex decât la procariote. În sistemul de recunoaștere a împerecherii greșite, proteinei Mut S îi corespund la om patru omoloage: MLH 1, MLH 3, PMS 1, PMS 2 și MSH 2. Distrugerea zonei afectate revine endonucleazelor 1 și FEN 1. Noul ADN care astupă breșa este sintetizat cu ajutorul factorilor proteinici replicativi RPA, RFC
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de lauri, de bani și de onoare, ba chiar un simplu scamator capabil să-i înșele pe toți cu falsul lui talent. Zoil își propune să demaște așa-zisa impostură prin care poetul și-ar fi însușit versurile unui sclav mut, iar Scaur, dând crezare denigrării, îl provoacă să compună o improvizație în fața unui public select (II 9). Horațiu trece cu ușurință peste proba impusă de calomniatorii lui și stârnește entuziasmul ascultătorilor. Succesul artistic nu este însă dublat și de o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în capitolul I 53 din De la fundarea Romei : falsa dispută între tată și fiu, pretext ca cel din urmă să ceară azil în cetatea rivală, expedițiile de jaf împotriva romanilor încredințate lui Sextus pentru a-l pune la încercare, mesajul mut transmis de Tarquinius băiatului său prin decapitarea celor mai înalți maci din grădină, sugestie pentru conduita pe care tânărul ar trebui s-o adopte față de fruntașii din Gabii. Ulterior, individul bănuit de la prima sa apariție de concetățeni că face parte
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
reprezintă, pentru moment, antidotul fatalității. Mai târziu, corul deplânge noua stare de lucruri instaurată în Delphi de când Pythia, îndrăgostită de Oedip, a acceptat să-i ofere găzduire. Din momentul în care templul a fost pângărit prin prezența străinului, oracolul e mut, zeul tace, încât întrebările tuturor au rămas fără răspuns (II, p. 40). Drept urmare, întreaga lume greacă e paralizată, căci pe toți i-a cuprins panica, fiindu-le teamă să înceapă vreo acțiune în lipsa îndrumării divine : Cine poate porni la întâmplare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
una frumoasă.” Proverb italian 55. „Cărțile, ca și prietenii, trebuie să fie puține și bine alese.” Proverb italian 56. „A citi și a nu înțelege este asemănător cu a vâna și a nu prinde.” Proverb italian 57. „Cărțile sunt profesori muți.” Proverb latin 58. „Deschide cartea ca să înveți ce au gândit alții, închide cartea, ca să gândești tu însuți.” Proverb latin 59. „Cine știe carte are patru ochi.” Proverb românesc 60. „Știe carte până la genunchiul broaștei.” Proverb românesc 61. „Cine are carte
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
-l doar o jucărie stricată. Mulți ani după aceea, băiatul, devenit între timp adolescent și adult, a mai putut încă auzi glasul de argint al clopoțelului, până într-o zi, când brusc i s-a părut și lui a fi mut. A știut atunci sigur, că propriul său suflet a pierdut din putere, în timp ce clopoțelul, ca și frumusețea lumii întregi de altfel, continuă să vorbească celor ce cred în ea. Să fie acesta oare doar un film pentru copii? În prag
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
mici alergând în neștire ca miriapodele inconștient atrase de timpul calculatorului. Doar vulturul măreț face un popas din zborul lui magnific pentru a asculta orologiul din turn. A înțeles și el că până nu cad schelele ceasul horei va rămâne mut. Timpul fizic al orașului se odihnește, doar cel astronomic fixează celui geologic viața între liniște și revoltă. Cercul mare, cât de mare ar fi el, prinde în chingi solide existența perimetrului urban, chemând prin cântecul straniilor sirene oamenii din cercuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Ștefan OPREA) Am venit ca să nu mai plec. Când zic spațiu geometric ieșean, mă gândesc la un spațiu orfic. Mitul povestește că Orpheus s-a oprit la jumătatea "drumului", din cauza întoarcerii, o clipă, către Euridice. Cealaltă jumătate de drum, rămasă mută, ni s-a transmis nouă, poeților, spre a lua-o în posesiune, într-o altă experiență a limbajului. Iașii sunt locul geometric al libertății poeților. (Horia ZILIERU) Cum să nu-mi amintesc?! Lucrurile trainice și frumoase rămân în memorie. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Aa, despre complexe și paradoxuri. Gras subiect, demn de exultarea oricărui orator aflat în derivă retorică. Apropo, de ce retorică a scrisului este nevoie? În primul rând cred că aceasta trebuie să fie de conținut. Cititorul nu poate rămâne indiferent și mut, postat pe meterezele unui scepticism fie el și rezonabil, la ceea ce încearcă să comunice scrisul locvace, dacă este ceva de esență sau dacă asistă la truisme etalate "generos" de autor. Pe ce căi se realizează această retorică, cerută și necesară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
într-un univers dominat de tehnologie 23 . Totuși, Gibson nici nu glorifică, dar nici nu condamnă inteligența artificială care încearcă să se impună. "Wintermute" este un nume simbolic pentru tehnologia moartă; "winter"(iarnă) semnifică răceală, lipsă de viață și "mute" (mut) semnifică tăcere. Termenul stabilește astfel o antinomie între tehnologia moartă și oamenii vii, fără a prelua patosul cu care Nietzsche susținea superioritatea vieții umane față de lucrurile "moarte". În final, Case își descrie, plin de dispreț, trupul său ca pe "o
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nu sunt deloc sclipitori, sunt negri, mați precum două bucăți de cărbune ars. Seamănă mult cu ochii multora dintre pacienții cu boli grave. Sunt ochii tristeții, ai deznădejdii și rătăcirilor bezmetice prin lumi fantastice. Gura uriașului de omăt e definitiv mută, nici măcar o silabă nu poate glăsui. Dacă ar putea vorbi ar povești multe...din lumea poveștilor ori din lumea de aici! Unul dintre constructori caută pietricele de culoare închisă pentru a-i încheia invizibila haină de iarnă. Le ridică de pe lângă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
de mai mulți ani. Afirmă despre sine că s-a născut îngrijorată. De curînd, și-a făcut griji în legătură cu sănătatea membrilor familiei temerile fiind exacerbate de faptul că soțul ei a suferit de o boală gravă în urmă cu mai muți ani. Ea afirmă că de atunci, de fiecare dată cînd el menționează un lucru oricît de mărunt, o stare de oboseală sau faptul că nu mănîncă atît cît cred eu că ar trebui, mă tem că se va îmbolnăvi din
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
să-l rog ceva, deocamdată. Relațiile dintre noi s-au cimentat pe cinste, doresc să rămînă așa. Aștept ca bunul meu Liviu Ioan Stoiciu să se bucure de cartea sa, o să apară în toamna aceasta. Emil (Hurezeanu n. red.) devine mut cu săptămînile. Lucian (Vasiliu n. red.), Adrian Alui Gheorghe, Daniel Corbeau (Corbu n. red.), Liviu Antonesei, Sorin Grecu, Cărtărescu (Mircea n. red.) etc. deci vechii prieteni și epistolele lor. Curînd voi mai pleca prin republică. Desigur, nu pe la redacții. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
unele nume e un semn că sînt conștient de existența altor talente reale pe care le aștept cu bucurie și încredere. Aurel Dumitrașcu Borca, 2 noiembrie 1979 Borca, după mijlocul lui noiembrie Bună ziua, bunul meu Lucian! Azi sînt mai puțin mut. De aceea-ți scriu. "Mes chutes" se prelungesc deseori. Atunci nu pot să le scriu oamenilor la care țin. Și nici poezia nu a fost "un baume", în ultimul timp. O, nu, nu am trăit de complezență, dar m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
personal pentru a fi privit ponciș. Voi încerca să intru cu tractorul prin manuscrise, voi alege mai multe, ți le voi trimite și voi aștepta să mă chemi. Mi-e dor de oraș. De umezeala unor străzi cu guralivi și muți. Și mă bucură gîndul că voi umbla cu tine, că voi percepe un oraș mergînd cu vorbele tale. "Declarația" ta de prietenie acceptată m-a bucurat! Mult! Mulțumesc! Nu spun "mulțumesc!" ca un străin, ci ca un însingurat care iubește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nou că mă așteaptă! Din păcate, și asta e unica mîhnire întîlnită acolo, dumnealui era-n spital, la Fundeni, astfel că n-am reușit să-l văd. Dar sper că acum se simte bine! E cel mai important! Cele mai mute zile le-am împărțit cu Madi (Mariana n. red.) Marin! Tocmai îi apăruse cartea grozavă!, după părerea mea. O structură lirică ce se apropie de reflexivul Ion Mureșan, un tragism senzual care sînt convins că va convinge pe toți! Madi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Mihai se simte excelent, este foarte bine și va veni sâmbătă sau luni”. Duminică, 27 aprilie. Bucuria revederii este înduioșătoare: „În sfârșit în această dimineață a sosit Mihai al nostru, mult iubitul nostru băiat... Era palid și a fost complet mut, dar bun, așa cum este întotdeauna”. Luni, 28 aprilie. Regina Maria notează cu încântare: „Este o bucurie să-l vezi pe iubitul Mihai aici (la Nisa) și el este atât de dulce cu frumoasele lui bucle blonde, cu statura sa mică
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de la o vârstă fragedă o permanentă încântare și bucurie, stimulându-mi cunoașterea și prețuirea valorilor neamului. Ajunsă, cu demnitate, la vârsta înțelepciunii creatoare am reușit să duc la îndeplinire câteva proiecte generoase. Convinsă fiind că o carte înseamnă lumină, prieten mut, dar sigur, am publicat în colaborare cu Niculai Șorea volumul "Trecute vremi... Istoria unei generații promoția 1952 a fostului Liceu de Fete "Elisabeta Doamna" din Rădăuți, Iași, Editura Pim, 214 pagini + 18 pagini cu facsimile și fotografii. În această lucrare
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
colțișor din lume își are povestea sa, după cum fiecare obiect lucrat de mâna omului, oricât de mic ar fi, își are misterul său. O călătorie în Japonia este o experiență cu totul deosebită, ceea ce ți se înfățișează privirii te lasă mut de admirație. Deși granițele acestei minunate țări au fost închise pentru mult timp, perioada modernă constituie epoca fermentării, în creuzetul nipon, în care se topesc și se combină influențele de cultură și civilizație, curentele venite de peste mări și țări, creându
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
frumusețea peisajului, port un dialog interior cu mine însămi, spunându-mi că Toamna, inclusiv Toamna vieții, este anotimpul „belșugului” spiritual, dar și al roadelor din livezi și de pe câmp... Bogăția de culori alcătuiește de la sine o Simfonie armonioasă... încât rămân mută în fața acestei frumuseți dumnezeiești. Îmi vine greu să cred că tot ceea ce văd este real. Mai degrabă, cred că cineva misterios a combinat culorile de la tonurile pale la cele mai aprinse pasteluri, cum arareori întâlnești, de la verdele în degrade... până la
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o știe toată lumea. Mărturisesc că am fost uluit de cinstea pe care mi-a făcut-o. Domnul Giuseppe m-a invitat la o plimbare pe Marele Canal, având cu sine numai pe slujitorul său de Încredere, care e surd și mut. Înțelegeți, Înălțimile Voastre, totul trebuia să rămână numai Între noi. știe toată lumea că zidurile din Veneția au urechi... Domnul Giuseppe mi-a vorbit deschis. Are Încredere În mine, Îl cunoaște bine pe tatăl meu, cu care a făcut multe afaceri
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să aflu iertare În fața Domniei Tale este numai pentru că am avut o pricină deosebită pentru această neglijență nesăbuită. Bodo, aici de față, Îți va confirma faptul că am sosit la castel numai acum câteva clipe. Bodo se Înclină ușor. Părea mut cu desăvârșire și, oricât de lipsită de experiență era copila, Își dădu seama că fru mosul tânăr era tulburat. În ochii lui se putea citi o admirație fără margini, ceea ce o făcu pe Adelheid să-și uite stân jeneala. Așa că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
domn. Împreună cu crucea, alcătuiau un colier pe care regele Îl dăruise iubitei lui. Bertranda mi le-a Încredințat pentru a servi ca semn de recunoaștere fiului ei, când va veni timpul. și socotesc acum că timpul a venit. Urs rămase mut. Bodo al lui era prin urmare mlădiță regească! Sub alte auspicii ar fi putut ședea acum pe tro nul francilor! Cu greu Își reveni și Întrebă: — Părinte, dar, după câte știu, regele Filip a obținut mai târziu iertarea Sfântului Părinte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
viața singuratică de până acum și nu vreau să mi se cunoască numele! Nu-mi Îngreuna și mai mult păcatul pe care l-am săvârșit astăzi. Așa că te leg prin jurământ să-ți Încleștezi gura și să fii cu desăvârșire mut. — Preacuvioase părinte, n-am Îmbătrânit de pomană ca negustor cinstit și bun creștin. Fii fără grijă, buzele mele sunt pecetluite. Dar, te rog, Îngăduie-mi Încă o Întrebare, ultima. De ce, după ce lucrurile s-au potolit, nu te-ai Întors la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să-mi aștept În sihăstrie sfârșitul zilelor. Ca pustnic al cărui nume nimeni nu-l cunoaște.... XIII Zilele care au urmat au fost pentru Adelheid o agonie dureroasă. Eglord nu mai apăru. Singurătatea Îi era tul burată doar de slujitorul mut cu fața Împietrită, care-i aducea o tavă cu de-ale gurii, o punea pe masă și o lua pe cea din ziua precedentă. Apoi dispărea ca și cum ar fi părăsit o odaie goală. La Început, prizoniera ținuse socoteala timpului, zgâriind
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]