5,749 matches
-
tânără, 3, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieții monahale, Despre creșterea copiilor..., p. 153) „Înrădăcinează în sufletul tău învățătura spre înviere, pentru ca, dacă ești bun, dar încercat de necazuri și suferințe, să ajungi mai bun, dobândind mai multă râvnă prin nădejdile cele viitoare; dacă ești rău, să te lași de răutate, făcându-te mai înțelept prin frica pedepsei ce va să fie”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre învierea morților, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, XXXI, în PSB, vol. 2, p. 499) „... noi, oamenii, îndrăgim pe de-o parte această fragilă și trecătoare existență, pe care o numim cea de azi, dar pe de altă parte, ne punem cu toată puterea nădejdea și într-o viață veșnică. O viață pe care nu ne-o plăsmuim în chip vanitos, bazându-ne doar pe simple visuri, pe care să le hrănim cu speranțe înșelătoare, ci în care ne încredem cu toată tăria prin cel
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
iubești viața cea veșnică?” (Clement Alexandrinul, Pedagogul, Cartea III, cap. XI, 78.1., în PSB, vol. 4, p. 347-348) „Nu numai barbarii, care s-au ocupat cu filozofia, știu că după moarte oamenii, care au făcut fapte bune, au bună nădejde, iar cei care au făcut fapte rele dimpotrivă, dar și pitagorienii; că și ei spun că filosofii au nădejde de un sfârșit bun. Socrate, în dialogul Fedon, spune că sufletele bune pleacă de pe lumea aceasta cu bună nădejde (Platon, Fedon
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Nu numai barbarii, care s-au ocupat cu filozofia, știu că după moarte oamenii, care au făcut fapte bune, au bună nădejde, iar cei care au făcut fapte rele dimpotrivă, dar și pitagorienii; că și ei spun că filosofii au nădejde de un sfârșit bun. Socrate, în dialogul Fedon, spune că sufletele bune pleacă de pe lumea aceasta cu bună nădejde (Platon, Fedon, 67 C); și iarăși, blamându-i pe cei răi, vorbește împotriva lor, spunând: trăiesc cu rea nădejde (Platon, Statul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
au bună nădejde, iar cei care au făcut fapte rele dimpotrivă, dar și pitagorienii; că și ei spun că filosofii au nădejde de un sfârșit bun. Socrate, în dialogul Fedon, spune că sufletele bune pleacă de pe lumea aceasta cu bună nădejde (Platon, Fedon, 67 C); și iarăși, blamându-i pe cei răi, vorbește împotriva lor, spunând: trăiesc cu rea nădejde (Platon, Statul, I, 330 E). De acord cu el pare a fi Heraclit în cele ce spune când vorbește despre oameni
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
filosofii au nădejde de un sfârșit bun. Socrate, în dialogul Fedon, spune că sufletele bune pleacă de pe lumea aceasta cu bună nădejde (Platon, Fedon, 67 C); și iarăși, blamându-i pe cei răi, vorbește împotriva lor, spunând: trăiesc cu rea nădejde (Platon, Statul, I, 330 E). De acord cu el pare a fi Heraclit în cele ce spune când vorbește despre oameni: Oamenilor, după ce mor, le rămân cele pe care nu le nădăjduiesc și nici nu le bănuiesc (Heraclit, Fragm. 27
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în cele ce spune când vorbește despre oameni: Oamenilor, după ce mor, le rămân cele pe care nu le nădăjduiesc și nici nu le bănuiesc (Heraclit, Fragm. 27, Diels). Pavel scrie dumnezeiește romanilor fără ocol: Necazul aduce răbdare, răbdarea încercare, încercarea nădejde, iar nădejdea nu rușinează (Rom. 5, 3-5). Răbdarea este pentru nădejdea cea viitoare”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a IV-a, cap. XXII, 144.2.-144.3., 145.1., în PSB, vol. 5, p. 298) „În dialogul Criton, Socrate, după ce arată
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ce spune când vorbește despre oameni: Oamenilor, după ce mor, le rămân cele pe care nu le nădăjduiesc și nici nu le bănuiesc (Heraclit, Fragm. 27, Diels). Pavel scrie dumnezeiește romanilor fără ocol: Necazul aduce răbdare, răbdarea încercare, încercarea nădejde, iar nădejdea nu rușinează (Rom. 5, 3-5). Răbdarea este pentru nădejdea cea viitoare”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a IV-a, cap. XXII, 144.2.-144.3., 145.1., în PSB, vol. 5, p. 298) „În dialogul Criton, Socrate, după ce arată că lucru
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
le rămân cele pe care nu le nădăjduiesc și nici nu le bănuiesc (Heraclit, Fragm. 27, Diels). Pavel scrie dumnezeiește romanilor fără ocol: Necazul aduce răbdare, răbdarea încercare, încercarea nădejde, iar nădejdea nu rușinează (Rom. 5, 3-5). Răbdarea este pentru nădejdea cea viitoare”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a IV-a, cap. XXII, 144.2.-144.3., 145.1., în PSB, vol. 5, p. 298) „În dialogul Criton, Socrate, după ce arată că lucru de seamă nu este a trăi, ci a trăi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
participa la înțelepciunea cea adevărată, superioară puterii omenești, când dragostea, pe care o are aici pe pământ, face sufletul să zboare la cer; mai spune, apoi, că prin dragostea, pe care o are filosoful, sufletul ajunge la capătul final al nădejdii, ajunge adică să primească o altă viață, viața veșnică (Platon, Fedru, 248, 249)”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a V-a, cap. II, 14.1.-14.2., în PSB, vol. 5, p. 318-319) „Tot astfel (Celsus - n.n.) recunoaște corect învățătura potrivit
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
este prin excelență bun. Iar de adevăratul bine nu te saturi niciodată”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet și înviere, Preliminarii, în PSB, vol.30, p. 382) „Căci trece chipul lumii acesteia, după Scripturi (I Cor. 7, 31). Dar nădejdea celor viitoare e cu totul statornică și de neclintit”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, cartea a noua, în PSB, vol. 38, p. 285) 118 „Nu trebuie să ne așteptăm că obișnuințele veacului acestuia vor fi și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Tinerimii, M. Bartholo viitorul științei (traducere), București, 1895, p. 31. 3. Zosin P., Studii asupra familiei, 1895. 4. Zosin P., Determinismul, București, 1895, p. 36. 5. Zosin P., Știința socială (conferință), Iași, 1896, p. 30. 6. Zosin P., Răspuns lui Nădejde, București, 1896, p. 15. 7. Zosin P., Medicina socială (conferință), București, 1897, p. 63. 8. Zosin P., Absența congenitală a anusului și deschiderea rectului în vulvă, în revista Spitalul, nr. 23-24, dec. 1897. 9. Zosin P., Congestia acută a ficatului
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de neurologie publicate de C. I. Parhon, se remarcă lucrările dedicate localizărilor motorii. Cele mai multe sunt efectuate în colaborare cu autori bucureșteni, aparținând perioadei de tinerețe a lui C. I. Parhon. Au colaborat la aceste lucrări M. Popescu, M. Goldstein, Gr. Nădejde, Gh. Marinescu, I. Minea și Constanța Parhon. În cadrul Școlii de la Socola, împreună cu Maria Briese, a publicat un singur studiu în această direcție. O a doua categorie de cercetări neurologice sunt incluse de autor în cadrul studiilor de citologie nervoasă. Cele dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
iar unele chiar complet distruse. Trei dintre pavilioanele spitalului IB, IF și NPI erau ocupate de o unitate militară sovietică, astfel încât bolnavii trebuiau adăpostiți în ceea ce mai rămăsese din spital. În acele împrejurări, dr. Blumenfeld a fost un colaborator de nădejde al profesorului Ballif, care, prin tactul și calitățile sale diplomatice, a determinat evacuarea sovieticilor din spital în primăvara anului 1948. La Iași, în 1948, dr. Blumenfeld, medic psihiatru și psiholog, titularul primei catedre de psihiatrie a copilului, înconjurat de un
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
În Parlamentul român li s-a aruncat în față celor de peste Prut: "Basarabia? Cine vorbește despre ea este un vândut...""183 Un "vândut" era considerat, în 1883, cine vorbea despre Ardeal. Acela era Eminescu! Spre deosebire de Stere, care-și punea atâtea nădejdi în germanitate, Eminescu, cel care cunoscuse bine lumea germană, nu aștepta nici o "mântuire" de la Puterile Centrale, pangermanismul prezentându-i-se nu mai puțin primejdios pentru destinul românilor și pentru ordinea democratică a Europei decât panslavismul. În pofida săgeților aruncate asupra superficialității
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
o impresie dezastruoasă, încât, în năzuința spre autonomie, Basarabia s-a orientat nu spre țara-mamă, ci spre Ucraina, care abia aștepta să realizeze "unirea" cu Chișinăul! Uimitor, dar, la un moment dat, cazacii generalului Alexei Mihailovici Kaledin (1861-1918) rămăseseră ultima nădejde a Basarabiei! În context, bătălia lui Stere pentru reorientarea spiritului public basarabean spre București a fost grea și decisivă, alături de patrioții din Sfatul Țării. Împrejurările se văd nu doar din scrisoarea testamentară, deja amintită, către Ion Codreanu, din 1930. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
prin doctrina care-i poartă numele), mintea lucidă a lui Andropov nu s-a putut realiza pentru salvarea economică a sistemului, dar, în calitate de șef KGB (1967, 1982), apoi de secretar general al PCUS (1982-1984), și-a creat discipoli tineri de nădejde, principalii fiind Mihail Gorbaciov și Eduard Șevernadze. În fața involuției economice, a reușit să-i convingă și pe bătrânii bolșevici că sistemul trebuie salvat fie și prin îngroparea, aparentă, a hegemoniei partidului comunist, conform doctrinei celor patru stadii. Exemplul grăitor este
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
1919, adresată lui Russell, căruia îi expediase manuscrisul Tractatus-ului, Wittgenstein se plânge de reacția lui Frege: „I-am trimis manuscrisul meu și lui Frege. Mi-a scris acum o săptămână și deduc că nu înțelege nici un cuvânt. Acum singura mea nădejde este să te văd pe tine cât mai curând și să ți explic totul, căci este oricum foarte apăsător să nu fii înțeles de nimeni.“ (L. Wittgenstein, Briefe, p. 252.) Ne putem închipui ce a simțit Wittgenstein când a citit
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
calamburistice: Pustia... Ce-i pustia? O, tânără pustie Iubita mea din Pustie O, vai, Pustie, cât ești Pustiitoare de n-ai fi tu Pustie aș fi pustiu sub soare Dar tu și eu Pustie în cel mai greu Pustiu Suntem nădejdea stinsă a marelui Pustiu. Dicțiunea simbolică vizează finalmente Ascensiunea; muntele, turnul, câmpia nu permit însă desprinderea Singurătatea metafizică alienantă din Via dolorosa e dimensiunea infernului devorant: "Nu-i nimenea în lume mai singur decât mine / Toți au venit și au
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
există moarte de tot. Că dimpotrivă, morții lui stăpânesc două lumi: pe aceea a urmașilor, cărora le lasă ceva de continuat, și pe cea de dincolo, în care omul își continuă mai fără durere viața de pe acest pământ. De aici nădejdea lui în plină deznădejde, care îl diferențiază de Schopenhauer, oricât de multe apropieri s-ar putea face. De aici modul foarte concret și deci cu desăvârșire poetic în care este exprimat visul morții" (Eminescu se credea Eminescu). Față de Cezar Ivănescu-poet-al-morții
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
realizări; însă când vǘndǘnii au reușit boom-ul lor economic, cele două țări independente și suverane au ajuns să se dușmănească pe față. În vreme ce în nord s-a raționalizat boiaua și lumea trăia în umbra unui trecut glorios și în nădejdea fermă a unui viitor de aur, în sud oamenii trăiau un prezent îndestulat, chiar și fără să fi raționalizat boiaua. Era evident că undeva, într-una dintre cele două republici surori s-a greșit. Și continua să se greșească. Probabil
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
mi s-a părut prea lung. Suprema fericire a unei tinere familii, întemeiată pe nobilele sentimente de dragoste și stimă reciprocă, este venirea pe lume a primului copil, mai ales când acesta este dorit și îndelung așteptat. Atunci, proiecte și nădejdi, care de care mai captivante și mai optimiste, sunt țesute de către fericiții părinți deasupra leagănului firavei ființe, care le aduce lumină și bucurii în suflete cu primul zâmbet, cu cele dintâi gânguriri și cuvinte rostite stâlcit, cu primii pași. Părinții
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
începutului de toamnă, când dăscălița împreună cu femeia de serviciu, cu alte două gospodine și câțiva copii, trebăluiau de zor la ameliorarea aspectului dezolant al școlii. Ca o tânără deprinsă cu treburile gospodărești, și-a suflecat mânecile și a purces cu nădejde la treabă. Interiorul clădirii, alcătuit dintr-o sală de clasă încăpătoare, o cameră mai mică pentru cancelarie și un hol, necesita multe îmbunătățiri. Pregătirile pentru începerea cursurilor au continuat într-un ritm alert în toate zilele până la 15 septembrie, astfel
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
fi oricând reactivate pentru a interpreta flagelurile care se abăteau asupra națiunii și a individului. Aceste răspunsuri nu au împiedicat, desigur, poporul evreu să se îndoiască, în anumite momente, de viitorul său, iar unii dintre membrii lui și-au pierdut nădejdea, ajungând chiar să părăsească iudaismul pentru a căuta în altă parte o soartă mai bună9. Textele de care dispunem sunt, de asemenea, prototipuri rigidizate, concepute de cei care au știut să accepte provocarea disperării și erijate în răspunsuri-tip pentru
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
realizări; însă când vǘndǘnii au reușit boom-ul lor economic, cele două țări independente și suverane au ajuns să se dușmănească pe față. În vreme ce în nord s-a raționalizat boiaua și lumea trăia în umbra unui trecut glorios și în nădejdea fermă a unui viitor de aur, în sud oamenii trăiau un prezent îndestulat, chiar și fără să fi raționalizat boiaua. Era evident că undeva, într-una dintre cele două republici surori s-a greșit. Și continua să se greșească. Probabil
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]