6,179 matches
-
de îngrijiri suplimentare tuturor pacienților ei externați? De ce familiei Schluter? Karin nu îndrăznea să întrebe. Vizitele nu mai puteau dura prea mult. Dar iat-o pe Barbara, așezată la masa de bucătărie a lui Mark, ținându-i companie într-ale nevăzutului. În acea seară, cele două femei plecară împreună. Karin o conduse pe Barbara la mașină. —Ascultă. Nu știu cum să ți-o spun. Îți sunt datoare. Niciodată n-am să-ți pot mulțumi pentru chestia asta. Niciodată. Barbara strâmbă din nas. —Pff
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de oraș, pe un câmp, trecu pe lângă o combină verde și masivă ca un brontozaur, care făcea ravagii printre șirurile de porumb înalt. În moarte, câmpurile căpătau o frumusețe stearpă, minimalistă. În aceste orizonturi pustii, nimic nu se putea furișa nevăzut. Iernile aveau să fie foarte grele, desigur. I-ar fi plăcut să vadă un februarie aici. Săptămâni în șir de zăpadă cu o crustă de gheață, de temperaturi sub zero grade, de vânturi revărsându-se nestingherite dinspre munții Dakota pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
piept călătoriile-s discrete, aici, toți factorii converg; pe creste zările își șterg ochii de ceață pe-ndelete. Mă uit în față și-n spate, mă uit în lături pe furis; potecile spre luminiș încep încet să se arate... C-un nevăzut tub de neon scriu pe un colț de amintire o știre, doar o simplă știre, pe un mai dosnic neuron. Ce nu-i în grabă are sorții victoriei mai de durată; spre viitor, cu-o cheie mată, descui încet lacătul
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
înseamnă că-n adâncul ei este un secret care, discret, ne face să fim toți împreună la nunta vieții și la sfântul ei banchet. Conjuncții tăinuite lucrează-n toate cele, de-ntregul e mai mult ca suma părților, căci firul nevăzut de printre și din ele unește ce-i asemeni cu ce-i despărțitor. Un univers deasupra și altul dedesubt și, peste tot, același fermecător mister, câmpiile se țin de muntele abrupt cum apele și țărmurile se reazămă de cer. Ce
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mistralul care biciuiește încăpățânat plaja. Nu scriu, pentru că trebuie să hrănesc altceva. Și nu doar cu mâncare, ci și cu emoții și senzații. Care vin în stoluri, în roiuri, agățându-mă din toate părțile și târându-mă între văzut și nevăzut, învârtejindu-mă printre presupuneri și presimțiri, în zona unde proiecția și așteptarea fac casă bună. Dacă, cumva, o parte dintre astea sunt și resorturile literaturii, atunci e de înțeles de ce nu scriu. De Crăciun, din nou acasă, în București, Antonia
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
Părintele Ceresc. În locul lor s-au așezat întru nevoință ucenici mai tineri cu dorul după Împărăția Cerurilor. Orice întoarcere în ținutul Neamțului cum este și aceasta din preajma Sfântului Ierarh Varlaam aduce sufletului ostenit bucurie duhovnicească și speranță în lupta războiului nevăzut. Recunoscător Bunului Dumnezeu și Sfinților nemțeni pentru toate, rămân smerit pelerin la izvoarele frumuseților netrecătoare și nădăjduiesc întru împlinirea acestora, în chip desăvârșit, în Biserica Triumfătoare. Frumoasă aducere aminte întâlnirii cu primitorul stareț Arhimandritul Vichentie și cu Părinții Hrisostom și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ascuțit al greierilor, altele cu glasuri joase, lansînd chemări ca un croncănit aspru, ciudat și Îndepărtat - așa erau sunetele care alcătuiau cîntecul păsărilor. Toate păsările ce se trezeau În tufișurile și copacii din parc; iar deasupra lor trecea foșnetul aripilor nevăzute, strigătul ciudat și stins al păsărilor necunoscute aflate În parcul scăldat acum În lumină, un amestec straniu și dulce de triluri. „Dulce este adierea dimineții, dulce ivirea ei, o dată cu vraja primelor păsări“ și Într-adevăr așa era, iar soarele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
departe, cu disperare: Eu sunt reporter de război. Întreabăți pantofii dacă nu mă crezi. Bine, bine, a râs ea. Nu mai miorlăi, ești simpatic. Prințul râdea și el. De unde știuse, oare, chiar înainte de a-și pune Culoarea pe mine că „nevăzutul” era o pisică? Cred că știa și că sunt reporter de război. Nu cumva ochii Prințului au în ei Culoarea Culorilor? Prin urmare, m-au văzut, dar uite că nu m-au alungat. Nici nu i-ar fi lăsat PAM
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pe Prinț să învie portretele, tablourile și să facă văzut nevăzutul. N-ați uitat, cred, ce a făcut cu mine. E destul să dai o singură dată cu pensula peste un portret, peste un peisaj sau în aer, peste un nevăzut și nevăzutul se vede iar peisajul sau portretul învie... Culorile, toate, se hrănesc cu foc din adâncul Pământului și se adapă cu ploaia luminii din stele, Soarele nostru fiind și el o stea. Dar să-i urmărim în continuare, prieteni
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
parte înseamnă că eroii cei mai așteptați ai acestei povești adevărate sunteți chiar voi, copiii. De la voi se așteaptă sfârșitul cel bun. Dar mai întâi urmează să mai aflați câte ceva. Despre zmei, despre Țara lui Verde Împărat, despre văzutul nevăzutului și despre împlinirea viselor voastre. Dar, până una-alta, mult succes la desene și la înscriere! Deci scrieți cu mâna voastră cererea de înscriere în Asociația „Mesagerii Sănătății” alegeți-vă cu grijă îndrumătorul și apoi semnați cererea tot cu mâna
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ultimul cuvânt: Stabiliment. Curteanul Breemeg se înclină: - Foarte bine, Majestate, totul se va face imediat. Tânărul împărat se răsuci să plece: - Eu o să fiu acolo. Gosseyn stătu liniștit, dimpreună cu ceilalți, până ce băiatul intră în alcov, după care se făcu nevăzut. 6 Porniră spre... Polomar... cât putură mai curând. Ca și cum ghidul său, curteanul Breemeg, ar fi considerat - ca și ceilalți ghizi dinaintea lui - că acest interludiu era mai bine să fie cât mai scurt. În timp ce pășea grăbit pe un alt coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
dușmănoasă putea întreprinde o asemenea persoană... dacă nu-și băgau alții nasul. Gosseyn își dădu seama că zâmbea acru din cauza direcției în care o luaseră gândurile sale. Implicația nedeslușită era că ar putea fi inamici ai Semanticii Generale, pe undeva, nevăzuți. Dar asta nu era de fapt o problemă. Pentru încă cea mai mare parte, vasta majoritate a populației Pământului nu putea fi mai puțin interesantă decât era. Pentru ei, Venus - unde fiecare trebuie să fie un om de inițiativă - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
încordare. Care se intensifica pe măsură ce mișcarea aceea continuă, îl aducea mai aproape de... de ce? Își aminti fulgerător, cum - ultima oară - fusese scos din capsulă în întunericul compact al laboratorului Dzan. Poale că ființele Troog doreau, la fel, să încerce să stea nevăzuți pentru el o vreme, în timp ce, cu ajutorul instrumentelor lor, îl cercetau. Să le permită, oare? După un moment de frământare, își dădu seama că adevărata întrebare era: putea să-i împiedice? Își aminti... acolo pe nava Dzan... simțise un curent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o parte să vedem șirul bine aliniat și mai lung al grupelor, iară din față scrutând, alta să nu ni se arate decât șirul mai scurt al celor trei grupe: iară pistolarul doi din prima grupă să aibe în spate, nevăzuți, pe ceilalți pistolari asemenea. Unul și Multiplu. Acu e adevărat că același moș filosoful zice că esența predicatului om nu poate fi nici (doară) singulară pentru că, de ar fi așa, "nu ar exista în ea (în esența respectivă) decât unul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu simțire și după moarte.» Asemenea idei se răspândiră și afară din acele învățături secrete, devenind o parte din credințele obișnuite. Tragedianul Euripid spune că «corpul rămâne în pământ, iar sufletul se duc în cer, fiind mântuit în acea lume nevăzută de relele acestei vieți.» O inscripție între multe altele spune că: «pământul ascunde în sânul său acest corp, care este acel al lui Platon, dar sufletul său se bucură de viața liniștită și veșnică păstrată pentru cei fericiți.» O alta
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
un minut, Y 381907 se materializă la cinci kilometri deasupra bazei galactice a lui Venus și porni în unghi ascuțit în atmosferă. Fu urmată o clipă mai târziu de o serie de torpile. Aidoma unei stele căzătoare, traversă atmosfera planetei, nevăzută mai tot timpul, dar nu și pe videofonul care-i urmărea zborul spasmodic. De vreo douăzeci de ori, torpilele atomice explodară în locul pe care-l ocupa cu o secundă mai devreme, dar, la fiecare explozie, distrugătorul se găsea deja departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și după o așteptare îndelungată, autobuzele părăsiră terenul de joacă și se îndreptară spre Cumbernauld Road. A urmat o periodă obscură și frîntă, în care Thaw și mama, cu Ruth în poală, au stat în autobuz noaptea, traversînd un ținut nevăzut. Autobuzele erau mereu prost luminate și ferestrele, acoperite cu pînză uleioasă, neagră-albăstruie, așa că nimeni nu vedea afară. Probabil că au călătorit de multe ori așa, dar mai tîrziu nu și-a amintit decît o noapte care a durat luni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scara clădirii principale, cînd ea trecu rapid pe lîngă ei. El o urmă pînă în holul de la intrare de vizavi și intră în anexă, unde ea cotea la cele mai neașteptate colțuri cîntînd. Ecoul vocii ei răsuna pe un coridoe nevăzut, pînă fu oprit de o ușă trîntită. Cîntecul era melodios, dar fără o linie anume, semănînd mai degrabă cu notele scoase de o pasăre. Pe scară îi zări conturul gîtului, pulsîndu-i ca o coardă ciupită. Era zăpăcit și se întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de viață sau de moarte. Ultimul cuvânt îl rosti atât de apăsat, încât dinții i se ciocniră cu un sunet sec. ― Mișcă! ― adăugă el. Gosseyn simți un frig îngrozitor cuprinzându-i întregul trup, alunecând dealungul ramificațiilor sistemului nervos O ghiară nevăzută îi încleșta spatele. Aproape fără să-și dea seama, păși înainte. "Gosseyn, când ajungi la firida de lângă ușă, intră înăuntru. Acolo vei fi în siguranță". Tresări ca atins de un bici. Nimeni nu scosese nici o vorbă și totuși cuvintele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mal, la nici douăzeci de pași, și s-a întins pe iarbă. „O să stea cât o să stea și o să plece“, mi-am spus, continuând să frec, liniștit, falusul acela de lut; atunci mi-a fost dat să asist, ca martor nevăzut, la cel mai delirant exercițiu erotic solitar pe care mi l-aș fi putut imagina; am lăsat falusul jos, pe-o creangă, fata s-a liniștit; l-am reluat (cu jenă, pentru că străbăteam o etapă de înaltă puritate inte rioară
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dereglator. (Expresia îi aparține.) Era un copac acolo, lângă noi, pe stradă. Se și hrănea copacul, curgea ceva ca o sevă prin el, stai să vezi, curgea o dereglare liniștită, de jos în sus sau de sus în jos, curgea nevăzută, cum curge de multe ori prin ordine mama dezordinii și viceversa, de dincolo de forme... Ioachim încerca să confecționeze o metaforă, ceva despre clorofila pohetică, mulțumesc, am învățat și noi la botanică, în plus trăia din dejecțiile copacului în mijlocul dejecțiilor unei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
realitatea așa cum, orbit de lumina amiezii, uiți soarele sau nu-l privești ca să nu-ți ardă ochii. Existența ei zilnică, retrasă și ștearsă, trecea neobservată. Atentă la cele mai ușoare vibrații din afară, ea le răspundea numai cu fibrele miracolului nevăzut care mai doarme încă în fiecare dintre noi. Într-o lume a semnelor, ea descifra, în toate, semne. În fața lor se înclina tăcută, cu adânc respect. Inexpli cabilul părea să aibă pentru ea neașteptate limpezimi, iar viața ei, neînsemnată și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de melodramă și m-a găsit pe mine, mă gândeam, sau poate că e mort și numai umbra lui culcată în noroi și excremente vrea să-mi deschidă poarta promiscuității. Un mort afurisit, în orice caz, pentru că ceilalți, văzuți sau nevăzuți, când vor să-mi dea să înțeleg câte ceva din ce se spune numai la ureche, se mulțumesc să clatine din cap, senini, afectuoși... „Dacă ai chef să plângi pe umărul meu“, i-am spus, „vezi să nu-mi uzi cămașa
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de exprimat. O uriașă renunțare, nu a mea, ci a Totalității. Ceva ca o memorie adânc îngropată în mine mai încerca zadarnic să-mi sugereze că poate n-o să dureze mult... Pe străzile târzii ale orașului văzuții și mai ales nevăzuții, cunoscuți sau necunoscuți, îmi dădeau târcoale, atrași de jalnica mea stare. și fiecare ținea să-mi trimită câte un semn, o vorbă sau măcar un nume. Mai întâi Agrippa, cu gluma lui echivocă. Semn al eșecului, nesigur ca toate semnele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
totul s-a retras, am reintrat în mine, mă aflam pe scaunul din fața ferestrei, omul acela continua să doarmă tihnit, cu fața în sus, pe când alături, pe scaunul său, domnul Sima își desena cu arătătorul de la mâna dreaptă un cerc nevăzut și neîntrerupt, deasupra genunchiului drept. Târziu, când am plecat, simțeam o puternică nevoie de a urina. * Culcat pe vârfurile ascuțite ale unor cuie înfipte într-o scândură, fachirul elvețian Mirna Bey (pe numele adevărat Augustin Fournier) a coborât ghețarul din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]