7,150 matches
-
discret înclinațiile moralizatoare, a publicat și un volum de aforisme, Monede și monade (2001). Nonșalanța lor aparentă și ludicul contrastelor ascund, în fapt, o îngrijorare perpetuă („Nici în dimineața asta nu mi-a sunat ceasul! E semn bun!”). În poezie nostalgia este provocată uneori de sentimentul rusticității fruste, vizibil în construirea unui peisaj care năzuiește către liniștea patriarhală, deși este bântuit de „banchetul strigoilor” ( Seara când vin prin sat...). Înțelepciunea comunitară pare să constituie un scut a cărui ocrotire este însă
MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
iar editorial în 1943, cu volumul Gânduri. Poezii și articole diverse i-au apărut în „Argeș”, „România literară”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Steaua”, „Teleormanul” ș.a. Versificator pe teme date, N. a publicat și poezii mai inspirate, de factură tradiționalistă. Motivul dominant e nostalgia copilăriei și a satului natal, amintirea părinților, îndeosebi a mamei. Compuse în versuri clasice (cele mai multe) sau libere, mai toate sunt rememorări în notă elegiacă: „Unde s-au stins anii copilăriei/ Când printre stânci eram zvăpăiatul izvor?/ Ziua de vară dam
NASTA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288355_a_289684]
-
care încearcă s-o facă, pe o astfel de cale, cel puțin să pară mai ,,a sa”. Modelul înalt (nu imitat, ci în a cărui matcă duc afinitățile) e Lucian Blaga, ultimul Blaga, cântărețul lumii-basm arborescent, văzută cu o sublimată nostalgie. Mișcarea proprie acestei lirici evită sistematic gestul majusculizat, spectaculosul, ostentația; discreția, surdinizarea apar cu mult mai motivante fie că este vorba de fixarea unei stări căreia detaliile-sursă îi ,,rezumă” unda de emoție („Întâmplările se legau între ele, / frunzele împlineau o
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
ca un sacerdoțiu de vreme ce își asumă o finalitate moral-spirituală, are ca obiect universul, înțeles ca lucrare a lui Dumnezeu. Drept consecință, poemele sunt grupate în cicluri cu titulatură heliadescă, vestind îmbrățișarea progresivă a totalității din perspectivă cosmic-religioasă: Pronaos, Natura, În nostalgia unui cămin, Patria, Umanitatea, Dumnezeu. Lui N. îi lipsește însă suflul unei imaginații pe măsura temelor propuse și harul expresiei menite să dea vibrație intenției vizionare. Din această cauză, tensiunea mistică - incontestabilă ca punct de plecare - se neutralizează, eșuând într-
NANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288352_a_289681]
-
ce ar fi cuprins tălmăcirile piesei lui Augier și a poemului lui Mistral. Înregimentat mișcării sămănătoriste și apreciat de N. Iorga, N. este, în fond, un emul întârziat al tânărului V. Alecsandri. Dragostea pentru meleagurile natale (zugrăvite în ciclul Moldova), nostalgia după gloria lor de altădată - „Când Moldova era-n floare” -, evocată într-un alt ciclu, intitulat Din cronici, într-un Imn lui Ștefan cel Mare și Sfânt ori în „tabloul” Alecsandri în lunca din Mircești, ca și melancolia sufletului însingurat
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
Grevată de lestul moralizator, precum și de numeroase ezitări stilistice și chiar de greșeli de exprimare, cartea conține totuși multe pagini de interes documentar, luminând aspecte din viața câtorva personalități ale epocii, precum și fragmente de bună proză autoreferențială, în care lirismul nostalgiei e jugulat de umor și autoironie. Și „însăilările” incluse în Din volbura vremii relevă aceste calități, la care se adaugă firescul povestirii, abilități de portretist (Ghiță Crișan, Ovid Densusianu, V. G. Morțun, I. Nădejde, C. Mille, Istrate Micescu, Ion Petrovici
NAUM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
se va spune/ le-a scris o femeie”), visătoare și duios-maternă, iar cealaltă, exterioară, concentrată pe real și concret. De aici, pendularea poemelor între consemnarea interiorității și descripția cu trăsături de peisaj transfigurat, dar și corespondența regnurilor sub semnul fecundității, nostalgia comunicării cu natura și conștiința unei rupturi dureroase: „Să fii un inocent navetist/ să nu-ți părăsești condiția/ tiparul genetic/[...] Să petreci aniversările frunzelor,/ nucilor, fragilor, merelor/ lângă reclame” (Să fii). Notația eliptică autobiografică, tensionată reflexiv, este adeseori interferată contrapunctic
NEGOIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
Jurnal, I, 233-241; Ungheanu, Lecturi, 257-262; Dobrescu, Foiletoane, I, 163-169; Mihăilescu, Conceptul, II, 200-203; Șerban Cioculescu, Sugestii eminesciene, RL, 1980, 10, 11; Stan Velea, Edgar Papu, RITL, 1980, 3; Ștefănescu, Jurnal, 116-117; Zaciu, Lancea, 197-201; Grigurcu, Critici, 433-441; Dorin Tudoran, Nostalgii intacte, București, 1982, 144-162; Marcea, Varietăți, 314-317; Simuț, Diferența, 188-192; Mihai Ungheanu, Interviuri neconvenționale, București, 1982, 187-199; Grigurcu, Între critici, 110-112; Corbea-Florescu, Biografii, III, 146-159; Martin, Singura critică, 85-107; Ilie Purcaru, Literatură și națiune, București, 1986, 82-94, passim; Mircea Martin
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
va deține mai bine de două decenii funcția de redactor la revista „Urzica” (1952-1974). Următoarele două volume, Arca lui Noe (1968) și Ursulețul călător (1968), sunt „cărți de colorat”, adresate copiilor, combinând componenta ludică și un voalat lirism, alimentat de nostalgia poetului vagant. Antologia Versuri (1968) cuprinde texte risipite, decenii la rând, în presă și vădește intenția șlefuirii definitive. Frecvent prezentat în antologiile de epigrame, P. este însă un autor cu o activitate extrem de variată, colaborând cu versuri, epigrame, cronici literare
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
Ciclul Fecioara în alb pare un cânt de slavă închinat unei iubite de o suavitate boticelliană (La creatura di bianco vestita era titlul dat de P. versurilor în „România jună”). Dar imaginea fecioarei se încarcă de semnificații mai adânci, purtând nostalgia unei purități inaccesibile și aproape inumane: frumosul absolut („Pe când deasupra aplecată, / În semn de veșnică iertare, / Va coborî înseninată / Privirea albelor fecioare”). Domină, fascinant, albul lilial (și fantomatic), gestul hieratizat al rugii, într-o idealizare ce nu e străină de
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
cerul. Întrucâtva caracteristic în Scrisori de primăvară este tonul luminos, optimist, trimițând la George Coșbuc, urmat pe alocuri și în versificație. Curând, în Amintiri și în Depărtări, se întrevede și tensiunea dintre satul părăsit, veșnic țintă a dorului și a nostalgiei, potențate tocmai de imposibilitatea întoarcerii și a regăsirii timpului pierdut, copilăria, și orașul ce rămâne mereu străin, sursă de angoase. Voința „modernizării” nu lipsește însă, relevându-se în afișarea identității dintre autor și eul liric, în adoptarea registrului colocvial, în
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
acesta și o varietate de mahala românească, intransplantabilă. Lumea lui Peltz, văzută mai mult sociologic, e alcătuită din mici negustori stabili ori ambulanți, din prostituate, actori de bâlci, oameni fără căpătâi în căutarea unui rost. Notele lor tipice sunt o nostalgie de prosperitate, personificată îndeosebi în America, și într-o stare de nevroză și anemie atavică, atingând mai cu seamă viscerele și deci indirect sistemul nervos, de unde o exagerare a mizeriei și frica. Romanele sunt monografii de cartier și interesează mai
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
eseistice merg în sensul cunoscut: confesiune, meditații morale și politice, fapte curente de viață, analizate cu o cruzime care nu exclude un scepticism fundamental. Omul vigilent al Cetății este un Don Quijote într-o lume (lumea Estului) în care utopiile și nostalgiile sunt impure. Sămânța iubirii cade pe un sol îmbibat de ură și, în genere, de mizerie morală. Moralistul nu mai crede în soluții, se mulțumește să pună doar întrebări. Autorul este din ce în ce mai solitar și din ce în ce mai puțin solidar cu timpul său
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Romanul modern și postmodernismul, TR, 1992, 42; Ulici, Lit. rom., I, 493-496; Horia Bădescu, Ieșirea din Europa, București, 1996, 48-49; Radu G. Țeposu, Vârsta a treia a modernismului, „Cuvântul”, 1996, 10; Gheorghe Glodeanu, „Poetica postmodernismului”, PSS, 1997, 1-2; Mircea Bențea, Nostalgia geometriei, F, 1997, 33; Micu, Scurtă ist., IV, 151-152; Doru George Burlacu, Voci ale literaturii, Cluj-Napoca, 1998, 163-168; Spiridon, Interpretarea, 176-180; Ion Pop, Claritatea gândului, RL, 1999, 29; Mircea Martin, Rigoarea cu sine însuși, RL, 1999, 29; Ileana Mălăncioiu, Mintea
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
versului, de care N. este însă mândru. Următoarele cărți de poezie din anii ’70-’80 urmăresc constant o linie riscantă a sensibilității intelectualizate, cu implicații livrești. Abia în Ultimele cuvinte (2001) scriitorul își regăsește sensibilitatea refuzată, dar pe temeiul unei nostalgii, e drept, acum senină. Dacă mai înainte își obliga poezia să intre în mit și legendă, aici o lasă liberă, primind-o în propria-i intimitate. Mai demult crea tablouri de legendă, în care personaje hieratice, eterate, se mișcau controlat
NISTOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
recuzită orientală: Zugrăveli dintr-un chioșc (ceramică chineză), Panopticul pisicii mele. Varietatea prozodică și tematică a operei acestui poet sumbru și luminos, tensionat și calm, nocturn și solar, contemplativ și „activ” e cumpănită de omniprezența unificatoare a unei stări de nostalgie domolită, fără accente acute, preponderent melancolică. SCRIERI: Pridvoare, București, 1929; Amiezi târzii, București, 1940; Stema din vâltoare, București, 1943; Amurguri vechi, București, 1947. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, III, 301-303, IX, 100-102, X, 213-215; Ion Șiugariu, „Stema din vâltoare”, RFR, 1943
OJOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
broșura Elemente de dreptul politic dupre mai mulți autori de un filoromân (1846), compilație după Montesquieu și G.-L. J. Carré, N., adept al monarhiei constituționale, întreprinde în fond, dincolo de teoriile expuse, o critică a regimului regulamentar din Moldova. Cu nostalgia vremurilor patriarhale, el vede - ca mai târziu junimiștii - civilizația noastră ca pe o imitație a celei apusene. În ultimii ani a mai semnat în „Din Moldova” și „Convorbiri literare”. Atât prin creațiile literare, cât și prin opiniile exprimate în diferite
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
menține scrisul între limitele esteticului, în schimb atitudinea colaboratorilor este mai puțin consecventă. Se întâlnesc, astfel, aici Nina Cassian, influențată încă de avangardă, Eugen Jebeleanu, autor ce oficiază pe un ton vindicativ, sentențios, dar și un Eusebiu Camilar ce abandonează nostalgia satului bucovinean exprimată cu mijloacele expresionismului pentru o lirică sensibil edulcorată. Extremele sunt reprezentate de versificația lipsită de virtuți artistice a tinerei Veronica Porumbacu, de grandilocvența vidă a lui Mihu Dragomir, pe de o parte, iar pe de alta, de
ORIZONT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288579_a_289908]
-
Păstrați lumina, Octavian Goga salută cu entuziasm noua apariție: „D-voastră, un mănunchi de studenți universitari, rupându-vă de la gură obolul ca să vă înjghebați o revistă literară, veniți să-mi cereți contribuția de scriitor pentru primul număr”, amintindu-și cu nostalgie de propriile începuturi. Rubrici: „Idei, fapte, oameni”, „Obiecțiuni critice”, „Cronica literară”. Poezia din paginile O.n. are cu preponderență o expresie modernistă, cu rădăcini simboliste, nelipsind însă abordarea tradiționalistă a temelor poetice. În linie modernistă se înscriu, firește, G. Bacovia
ORIZONTURI NOI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288585_a_289914]
-
construcție, pentru lipsa adâncimii psihologice, pentru neconcordanța cu adevărul istoric. O atenție deosebită acordă teatrului istoric. Influențate de poezia lui Maurice Rollinat, versurile lui O. oscilează între parnasianism și simbolism. Este o poezie echilibrată, tinzând către exactitate prozodică, în care nostalgia plecărilor, a depărtărilor, a necunoscutului se îmbină cu vagi presimțiri și cu misterioase elanuri erotice. SCRIERI: Alexandru Obedenaru, București, 1891; Bibliografia cestiunii Orientului, București, 1899; Cronicarii moldoveni din secolul al XVII-lea, București, 1899; Botanica populară, București, 1900; Istoria României
ORASANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288564_a_289893]
-
1903), Le Visage émerveillé (1904), La Domination (1905); fiziologii morale - Leș Innocentes ou La Sagesse des femmes (1923); instantanee și reflecții de călătorie - Exactitudes (1930); proza memorialistica - Le Livre de mă vie (1932). Lirica din Le Coeur innombrable coboară, prin nostalgia modernilor, în clasicitatea mitică, dionisiaca, si celebrează, cu un senzualism de „cutezătoare”, „fierbinte violență”, frenezia vitală - chiar moartea e paroxism al jubilației, „că fructul în strivire” -, punând sub semnul lui Pan și al faunului un eu poetic neînfrânat, pulsând de
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
prin piesele parabole Echipa de zgomote și Scoica de lemn. Prima, dezvăluind trista condiție a unei familii nevoite, spre a exista, să lucreze într-un studio cinematografic la producerea de zgomote, la imitarea, bunăoară, a tropotelor de cai, exprimă implicit nostalgia unei presupuse origini mitice. Strămoșul arhetipal, totemic, al capului familiei ar fi fost un bizon: forță a naturii, „care îngenunchea numai în vadul apelor, niciodată în praf”. Titlul celei de-a doua piese e o metaforă a iluziei. Casa de la
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
trei mituri fundamentale (oglinda, nunta, soarele), corespunzându-le trei culori (albastru, verde, galben) și o serie de poeme-cheie. Astfel, mitul oglinzii e travestit îndeosebi în artele poetice barbiene, mitul nunții se asociază cunoașterii inițiatice în Ritmuri pentru nunțile necesare și „nostalgiei increatului” în Oul dogmatic, mitul soarelui își află una dintre cele mai bune întrupări în Riga Crypto și lapona Enigel ș.a.m.d. Ulterior, după elaborarea teoriei transdisciplinarității, N. revine în Les Racines... cu câteva nuanțări, socotind, spre exemplu, Joc
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
a auzi cei ce se cred niște Robinsoni rămași pe „insula adevăratelor metode” cu care vor să „reinventeze” sociologia ca disciplină de studiu, instituție și profesie. Pluralismul social din România este sincron cu un pluralism teoretic În care se „simte” nostalgia relansării empirismului (sub diferitele sale nuanțe) ca singură cale de accesare a stării de fapt „a României”, eliberată de tirania ideologică a bolșevismului, ce nu putea accepta că există și disfuncționalități. Totuși, frenezia de a „spune adevărul cu orice preț
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
s-a schimbat spre bine, iar 45% dintre cei ce au răspuns la un astfel de sondaj nu au putut defini un stat democratic. Autorul observă că populația a pierdut Încrederea În partidele democratice și este ghidată mai mult de nostalgia față de fostul regim socialist. Totuși, aproximativ 40% dintre cetățeni speră că Republica Moldova este pe cale de a deveni o democrație, ceea ce oferă observatorului motive de optimism, chiar În fața unei realități crude. Într-o societate democratică, populația are dreptul să-și exprime
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]