4,294 matches
-
domni de pământ și se numea „partea iobăgită”, fiind sub ascultarea autorităților comitantese. Ca urmare a dezvoltării agriculturii, comerțului, meșteșugurilor și nu în ultimul rând a apartenenței satului la așa numitul „Pământ crăiesc”, ca parte al domeniului feudal al Tălmaciului, obștile sătești încep să se destrame. Locuitorii liberi au devenit „"iobagiones castri"” (iobagi ai cetății) cu certe obligații militare în apărarea marginilor feudei de la Lotru, Turnu Roșu și Tălmaciu. Pe lângă obligațiile militare, racovicenii erau obligați și la plata diferitelor taxe, atât
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
chiar nesocotirea autorităților locale și centrale. S-a ajuns în acest fel până în anul 1964 când au fost eliberați cu toții, să nu fie an în care cineva să nu fie arestat și condamnat, ceea ce nu s-a întâmplat în sânul obștii „"de când s-a pomenit ea"”. Zvonurile despre colectivizarea agriculturii au cuprins întreaga țară, ele fiind negate de către Partidul Comunist Român prin mesaje de presă prin care critica „"metodele electorale maniste, care încercau zadarnic să sperie pe țărani cu basmul răsuflat
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
La loc de frunte stă curajul și disciplina militărească, dublate de ordine și meticulozitate în toate, cinstea și cumpătarea, respectul față de semenii lor și mai ales față de ""străini"". A-ți părăsi semenul sau mai ales prietenul este considerat în rândul obștii drept o expresie a unui caracter josnic, cei în cauză fiind considerați drept ""prăpădiți"", respectiv ""oameni de nimic"", care ""și-au mâncat omenia"" și care sunt tratați ca atare de către întreaga colectivitate. Proverbială este ospitalitatea racovicenilor manifestată față de toți cei
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
este una din bisericile de lemn din Maramureș introduse în patrimoniul mondial al UNESCO în decembrie 1999. Cunoscută și ca biserica de lemn din Poienile Glodului, biserica se află în Maramureșul istoric și a fost construită în 1632 de obștea satului. Localitatea Poienile Izei este atestată documentar prima dată în anul 1430. În Diplomele maramureșene din 24 noiembrie 1430, 18 iunie 1450 si 22 iunie 1458 această localitate este menționată datorită stabilirii de proprietăți, fiind atribuită ca donație unui descendent
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
interioară, precum și fragmente din fresca exterioară. S-a început restaurarea zidului de incintă, dar lucrările au fost brusc întrerupte de desființarea în 1977 a Direcției Monumentelor Istorice. În anul 1990, Dobrovățul și-a redobândit destinația inițială de așezământ monahal, cu obște de maici. Începând din anul 1992 are obște de călugări. Restaurarea complexului mănăstiresc a fost reluată abia în anul 1994, fiind începute lucrările de consolidare ale turnului clopotniță. Lucrările de consolidare au fost efectuate la nivelul etajului 2, cu stâlpișori
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
început restaurarea zidului de incintă, dar lucrările au fost brusc întrerupte de desființarea în 1977 a Direcției Monumentelor Istorice. În anul 1990, Dobrovățul și-a redobândit destinația inițială de așezământ monahal, cu obște de maici. Începând din anul 1992 are obște de călugări. Restaurarea complexului mănăstiresc a fost reluată abia în anul 1994, fiind începute lucrările de consolidare ale turnului clopotniță. Lucrările de consolidare au fost efectuate la nivelul etajului 2, cu stâlpișori și centuri din beton armat, precum și planșeu din
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
unor reparații. Lucrările de reparație sunt sugerate de lemnul mesei moșilor de sub streașina de nord, care a fost datat din 1764. De asemenea, mai multe danii de carte și icoane au fost făcute în aceași perioadă subliniind efortul ctitoricesc al obștei de a înoi spațiul de cult. Altarul a fost pictat în 1800, conform inscripției de pe dosul peretelui iconostasului: ""Acest oltariu din mâna de Nicolai Famochevici, Anu lui Dumnezou 18 sute, luna mai 1 zeale"". Înaintea pictării a fost închis ochiul
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
Chiar la sfârșitul mileniului al III-lea - inceputul mileniului II î.e.n., în cele mai dezvoltate regiuni din Azerbaidjan se creează principalele premize pentru apariția primelor clase sociale, a civilizației orășenești timpurii si a formațiunilor statale timpurii. Destrămarea orânduirii primitive de obște și trecerea la formarea relațiilor timpurii de clasă în diferite regiuni din Azerbaidjan deja la sfârșitul mileniului al II-lea î.e.n. este atestată nu numai de inegalitatea considerabilă materială și socială, dar și de apariția, în special in zona Priurmi
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
a fost grav avariată de cutremurul din 10 februarie 1821 și mai ales de acela din 26 noiembrie 1829, vechea zidire ajungând într-o stare de ruină. Printre stareții mănăstirii este de amintit arhimandritul Neonil Buzilă (1789-1853), care a condus obștea mănăstirii între anii 1832-1834 și s-a îngrijit de reînnoirea acestui sfânt lăcaș. Ulterior, acesta a fost mutat la Mănăstirea Neamț, unde a fost stareț în trei rânduri (1834-1835, 1838-1839, 1843-1853). Din cauza faptului că risca să se dărâme, lăcașul de
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
comisiei formate din Andreas Herman, Martin Friederic Leonhard și A.von Adlerhausen, cercetarea satelor românești din Scaunul Sibiului și ducerea la îndeplinire a poruncii stăpânirii. La Racovița, comisia a ajuns în 31 mai 1744 și conform declarațiilor echivoce ale reprezentanților obștii, racovicenii nu știau nimic despre "Unire", sătenii dorind a rămâne la credința străbună. Pe aceeași linie de întărire a "Uniației" s-a înscris și misiunea episcopului rutean unit din Muncaci, Manuel Mihail Olsavszky, care din porunca împărătesei Mariei Terezia, vizitează
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
sârguință și pricepere în tipicul bisericesc. În cazul când aceștia erau iobagi, trebuiau să se răscumpere în prealabil din iobăgie, plătind în acest scop o anumită sumă de bani domnului de pământ pe proprietatea căruia trudeau. Preoții se alegeau de către obștea satului, cu aprobarea stăpânilor, care-i recomandau pentru hirotonire. Uneori protopopii erau aceia care recomandau direct episcopilor pe preoții vrednici de a fi hirotoniți, după cum nu erau rare cazurile de hirotoniri directe de către înalții ierarhi. Pregătirea pe care viitorii preoți
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
7 autocamioane cu ofițeri și militari din trupele de securitate. Dispozitivul de încercuire a mânăstirii a fost realizat înainte de a intra camioanele în incintă. Au tăiat frânghiile de la clopote pentru a nu fi alarmați cetățenii din Slătioara. Au adunat toată obștea în arhondaric și au strigat de pe un tabel 11 persoane care au fost arestate printre care Părintele Glicherie, Dionisie Hugeanu, Nifon Marinache, David Bidașcu, starețul mânăstirii, Meftodie Marinache și Alexandru Antoniu. Au fost învinuiți de sabotaj și de instigare a
Meftodie Marinache () [Corola-website/Science/308805_a_310134]
-
se pomenește <br> Fiindcă și o particică din moaștele lui se găsește. În 1948 starețul mănăstirii devine Părintele Arsenie Boca, iar după ce sălașul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic, până în 1959, când comuniștii au risipit obștea și părintelui Arsenie Boca i-au stabilit domiciliu forțat la București. Din 1976, Prislopul este mănăstire de maici. În 1991 a fost înființat în incinta mănăstirii Seminarul Teologic Monahal Sfânta Ecaterina, cu o durată de școlarizare de cinci ani. În
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
Oltenia și a mănăstirii Vișina pe valea Jiului. Pentru tot ce a făcut pentru ortodoxism și neamul românesc este considerat ocrotitorul Olteniei. Nicodim și-a primit numele de monah la Mănăstirea Hilandar de la Muntele Athos, unde a ajuns în fruntea obștei. A făcut parte din delegația care în anul 1375 a mediat la Constantinopol ridicarea anatemei asupra Patriarhiei sârbești, misiune îndeplinită cu un succes așa de mare, că a fost numit arhimandrit de către Patriarhul Filotei. Urmându-și chemarea, în anul 1369
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
Athos pentru a-și desăvârși instruirea. Este primit ca frate la Lavra Hilandar. În 1338 primește numele de Nicodim. În 1341 este hirotonisit ierodiacon, iar în 1343 ieromonah. Mai târziu ajunge protrosinghel. După moartea egumenului mănăstirii este ales în fruntea obștii călugărești de la Hilandar. Prin 1369 Nicodim ajunge în Țara Românească, trecând Dunărea înot (sau plutind pe rasa călugărească, după cum este istorisită una dintre minunile sale), unde întemeiază în 1371, ca urmare a unei viziuni, Mănăstirea Vodița. În 1375 Nicodim este
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi”. În perioada cât a fost arestat, Mânăstirea Copăceni a fost demolată în întregime de preoții de stil nou din comună, iar toată agoniseala arhiereului Evloghie și a celorlalți călugări din obște a fost confiscată. Terenul mânăstirii a intrat în patrimoniul C.A.P. Copăceni care l-a folosit pentru agricultură. În anul 1964, recent eliberat din închisoare ca urmare a amnistiei colective, PS Evloghie s-a stabilit la București și-a cumpărat
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
favor acordat de împărăteasa Maria Terezia tuturor slujitorilor bisericilor greco-catolice . 1760-1765: Episcopul ortodox Dionisie Novacovici a primit din partea răstocenilor o contribuție în bani. Pe chitanța care confirmă faptul a semnat în limba română „Birăul Huso (Hossu - n.n.) Ursulŭ cu toată obștea”. 1769: Parohia greco-catolică cuprindea 7 familii și o slujea popa Alexa (Crișan), care revenise în Răstoci. Nu avea însă, cantor, clopotar și învățător (Ilie Butuza plecase și el din sat și, deși era nobil, intrase jeler la niște preoți din
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
zidărie masivă de piatră legată cu mortar de var/nisip (o clădire cu rol de stăreție în partea sudică, o clădire cu rol de cuhnie și brutărie lipită de zidul de incintă sudic, o clădire cu rol de trapeză a obștii monahale ridicată în partea de sud-est a incintei, și o anexă gospodărească aflată în colțul sud-vestic. Potrivit mărturiilor documentare, Mănăstirea Probota a fost prădată în anul 1622 de tâlhari, care au incendiat unele clădiri din incintă și au profanat unele
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
tablourile votive. În 1992 au fost realizate intervenții urgente de consolidare a fracturilor și desprinderilor de strat pictural din turlă și din exteriorul bisericii. În anul 1993, arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților a reînființat Mănăstirea Probota, dar cu obște de maici. S-au construit ulterior noi corpuri de chilii, clădiri administrative și spații de cazare pentru pelerini în afara incintei mănăstirești. În același an (1993), Biserica "Sf. Nicolae" din cadrul Mănăstirii Probota a fost inclusă de către Organizația Națiunilor Unite pentru Educație
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
mănăstirești: trapeza, chiliile, cuhnea. Modul de organizare a incintei a fost astfel gândit încât funcțiunile strict sacre (ale bisericii, clopotniței și clisiarniței) să fie separate de viața curentă dintr-o mănăstire domnească din Moldova: locuință temporară pentru Domn, clădirile necesare obștii călugărești. În urma cercetărilor arheologice efectuate în perioada 1996-2001 au fost identificate nouă construcții ruinate aflate în diverse stadii de conservare și datând din etape diferite. Clădirile ruinate au avut următoarele funcțiuni: La începutul secolului al XX-lea, chiliile mănăstirești din
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Piatra Neamț - d. 15 aprilie 1972, Paris) a fost un teolog iudaic român. Erudit în iudaism și în cultura universală, el s-a făcut cunoscut ca exeget al textelor religioase iudaice și ca istoric, mai ales al medicinei iudaice și al obștii evreiești din România. Monografiile sale asupra câtorva din comunitățile mozaice de pe teritoriul României au devenit clasice. Rabinul Dr. Meyer-Abraham Halevy s-a născut la 21 martie (3 aprilie, calendarul justinian) 1900 la Piatra Neamț într-o familie religioasă. Tatăl lui, Abraham
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
am fost tentați să plecăm, la un moment dat, când încă mai era primul val de emigranți, eu și soția mea. Ne-am gândit că locul nostru ar fi acolo, dar în același timp ne-am simțit foarte legați de obște, de oraș, de țară, și toate aceste considerente au făcut ca noi să rămânem pe loc și să ne împlinim menirea căreia ne-am dedicat toată viața."" Președinția României, foruri locale, naționale și internaționale i-au acordat distincții prestigioase: "Cetățean
Ernest Neumann () [Corola-website/Science/310463_a_311792]
-
încă din secolul VI î.e.n. cu sciții risipiți pe teritoriul Daciei (și cărora geții din Dacia le erau infinit superiori prin calitatea și vechimea culturii lor) au lăsat puține urme în arta geto-dacă. Formațiunea social-economică geto-dacă era cea de tipul obștei sătești, a proprietății colective a pământurilor. Dar alături de proprietatea comună funciară exista și proprietatea privată a "comatilor", precum și proprietatea privată a regelui, a nobililor și a preoților. Teoretic, pământul aparținea monarhului. "Comatilor" le rămânea tripla obligație față de stat (a plății
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
perioadele când mai multe triburi se uneau sub conducerea unui singur șef militar. Dar nu de "stat" în sensul grec, roman sau actual al cuvântului, deoarece nu există date care să atesteze instituții permanente de coordonare sau de arbitrare a obștilor, de guvernare a societății sau de administrare a teritoriului. În mod curent, funcțiile de coordonare, de arbitrare, de guvernare și de administrare erau exclusiv și direct împlinite de șefii fiecărui trib în parte. Dacii ca popor puteau întruni armate puternice
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
au fost învățate de geți de la sciți". Mărturiile contemporanilor îndreptățesc presupunerea (formulată de D. Berciu) că "în epoca lui Decebal exista într-adevăr o armată permanentă care se instruia mereu" și că "se practica sistemul de recrutare teritorial-unională și pe obști". Dio Chrysostomos, care cunoștea situația din Dacia de după anul 89 e.n. relatează că "acolo la ei [la daco-geți] puteai să vezi peste tot săbii, platoșe, lănci, peste tot cai, peste tot arme, peste tot oameni înarmați". În împrejurări speciale, getul
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]