13,698 matches
-
deschis‑o larg și s‑a întors spre soțul ei hotărâtă să‑l mai certe puțin. A amuțit de cum l‑a privit și i‑a văzut ochii plânși și fața trasă de nesomn și supărare. Nu mai avea culoare în obraji. El a mișcat mâna a lehamite și a clătinat capul ușor, parcă de teamă să nu amețească. Era un semn ca o rugă. O mișcare ce chema la tăcere și înțelegere. Femeia a priceput despre ce este vorba și a
CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356464_a_357793]
-
drum pașii îi îndrepți ușor spre al caldului meu dor aceeași cale-ai apucat și tu spre poarta iubirii de smarald îți simt parfumul diafan și te zăresc din depărtare silueta ta armonioasă flori de miere conturează o lacrimă pe obraz se duce e așteptarea ce am trăit-o dulce în mintea mea erai la fel o fată cu un auriu mister aproape ai ajuns la mine zâmbetul tău acum mă mângăie și te strâng în brațele-mi flămânde peste tot
IUBIREA CURCUBEU de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355757_a_357086]
-
glumă, Chiar se face timpul rece. Dar păstrez considerentul, Și concluziile tale, Mă îmbrac tot în cămașă, În picioare-mi iau sandale. Nu țin cont nici dimineața, Când văd bruma pe pervaz, Nici când aerul cam rece, Mă-nroșește în obraz. 1963 Referință Bibliografică: Fără comentarii / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 272, Anul I, 29 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
FĂRĂ COMENTARII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355835_a_357164]
-
până și să vorbească în graiul oamenilor. Astfel că singurul sunet a fost un murmur răstignit în marginea pieptului său costeliv. Probabil că visase înclusiv lacrimile. Dar ce vis frumos. Sa visezi curgerea firească a unei singure lacrimi în glasul obrazului albit de vreme. Clipi cu greutate dureroasă. Obscuritatea gravă a camerei îndemna la somnolență. Își simți picioarele grele ca piatra. Începu să pășească cu stângăcie spre patul neatins de nicio mână de femeie așezându-se într-o parte. Efortul îl
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
aruncau cuvintele cu toată roșeața lor pulsândă. La un moment dat el, îi cuprinse cu gesturi ușoare tremurul palmelor în adâncul mâinilor sale. Cu o liniște în amurgul glasului ei care reușise să se stingă îi mângâie dreapta gingașă a obrazului. --Iubito... spuse el cu voce joasă, încercând să pătrundă în mijlocul avalanșei din gândurile ei... iubito de ce te obosești atât de puternic, de ce te consumi cu aceste neînțelegeri, care nu gustă aproape deloc o realitate palpabilă? Nu știu, dar parcă în
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
în București se consumă mult. Numai transportul cât îți golește permanent portmoneul... Și, în situația acesta, de unde-i mai rămâne să se distreze? Din ajutorul doctorului, poate". Doamna Nuți privea fundul paharului gol. Câteva riduri pe frunte se adânciseră și obrazul trăda o anumită stare de neliniște, de suferință. "Doamne, învață-mă cum să ajut copilul, Doamne! Nu ne primește la el, nu dă telefon, nu mai știm nimic... Fără copil, fără dragoste în familia mare, cu ai ei și cu
ISPITA (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355810_a_357139]
-
Și eu te doresc, a răspuns el conducând-o încet, în timp ce o săruta, spre pat. - Lumina... te rog! - Știi că nu ne deranjează... Dar, ce faci? De ce plângi? a întrebat-o el surprins când i-a simțit fierbințeala lacrimilor pe obraz. - De fericire, iubitul meu, de fericire plâng. Noaptea a fost scurtă pentru ei. S-au dăruit cu trup și suflet, fără să simtă oboseala. Anca era, cu adevărat, în culmea fericirii. Lumea nu mai exista. Lumea era el. Universul ei
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
29 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Duo Pe scaun, “centru-stânga”, tanti Samara, Înmănușată, cu lorgnon și păr de vată; Cu eleganță-și scutură țigara; Vorbirea calmă, elevată, măsurată. Pe scaun, “centu-dreapta”, tanti Dida, Cu părul ca o noapte fără lună, Obrazul stacojiu cum cărămida, Cu chef de vorbă aprigă, neebună. Și scarmănă, și deapănă, și taie, Și de accord mereu se completează ... Pe-alee trece-un cărucior cu paie Și porumbelul alb le suspectează. Doar câteodată data e incertă, Dar o
DUO, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355915_a_357244]
-
discuțiile erau ușoare, ca între prieteni, ne studiam reciproc reacțiile emoționale ale momentului, în acordurile plăcute ale muzicii plăcut interpretate. Miruna părea puțin stânjenită de situația inedită în care se afla - întâlnirea cu un necunoscut la malul mării - și avea obrajii îmbujorați de cele câteva inghițituri din cocktail, ceea ce îi dădea un farmec aparte. Mă uitam discret în jurul meu, căutând cu privirea și alte femei frumoase, pentru a le compara cu ea, dar oricât m-am străduit, n-am găsit nimic
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
celor din salon. Nu erau pentru noi, ci pentru modul exemplar cum a abordat orchestra melodiile, însă nouă ne-ar fi plăcut să credem că publicul ne răsplătea talentul de dansatori. Atunci, mi-am apropiat pentru prima dată buzele de obrazul ei cu un sărut fugar și dulce și i-am sărutat mâna sesizând cu plăcere că nu s-a supărat, ci s-a sprijinit de mine, delicat și cu tot corpul, pe drumul către masă. Seara era minunată și timpul
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
pentru ieri... Și-n fiecare clipă câte un pic murim... Căci timpu-i cel ce zboară, grăbit, spre nicăieri... Se scurge vremea-ntruna și nu avem răgaz... Dușmanul cel hain, năvalnic, dar tăcut, Pe trup ne lasă semne, chiar și pe obraz Și nu te poți lupta cu timpul nevăzut... Pe-a timpului aripă noi facem iar naveta... Între un ieri și-un mâine de-a pururi efemer... Uitând, de multe ori, cutreierând planeta... Să îl trăim pe azi și totul e-
AZI de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/355939_a_357268]
-
înapoi privește Cum rabdă Doja cazna, din ochi nici nu clipește Și Horia și Closca cu inimi sunt de leu. Și Iancu ce prin codri nu mai află drumul, Și toți ai nostri, pieriții în războaie, Puhoi de lacrimi pe-obraz ne-au curs șiroaie Noi grâu am pus pe unde-a lovit tunul. Suntem aici și vom fi neam de neam, Străinilor de-aiurea ce-ar vrea ca să ne plece Le strigă din gropi morții : -“Pe-aicea nu se trece
ROMÂNE... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355969_a_357298]
-
te așteaptă Din firavi zori și până-n asfințit Când ușa mai pocnește, el crede c-ai venit Și numele ți-l murmură în șoaptă. Și-atunci un zâmbet pe chip îi încolțește Și se îndreaptă, ca-n vremea de demult Obrazul și-l întinde spre sărut Și cum nimic nu vine, se trezește. Și-ngenunchind cu fața la icoană De doru-ți mistuit e glasu-i rugător: -Nu vreau nimic Părinte de pomană, Cu-o clipă mai devreme doar lasă-mă să mor. Referință Bibliografică: O
O CLIPĂ MAI DEVREME DOAR LASĂ-MĂ SĂ MOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356036_a_357365]
-
de slab. Avea 35 ani, însă părea lejer înspre 50. Calviția frontală era completată cu o tunsoare militară, scurtă; fața ascuțită, ochii fix și atenți, îi dădeau aspectul unui vultur pleșuv. Gura cu buze subțiri părea o linie tăiată între obrajii scobiți. Omul se numea Eugen Sterian.” Ei bine, acesta este „creierul”, hoțul hoților, banditul bandiților. Iată un alt bandit-personaj-principal, care devine și victimă, și vînator și vînat, în fine, fără acest „bandit” respectabil, proprietar de bancă, bancă ce servește interesele
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
desenează emoția asupra inimii, minții și trupului! Picăturile acelea de rouă ascunse în cămara sufletului atunci când suferința, tristețea, dorul sau poate bucuria îl cuprind. Lacrimile pot fi de fericire sau de durere și știu să scrie o partitură unică pe obraz când îl spală. Atunci când paharul inimii este plin cu lacrimi, el se revarsă deoarece riscă să sufoce, să înece, pentru că durerea înlănțuie, încătușează și trebuie eliberată, iar cel mai bine știu să o facă lacrimile, cu puterea lor, cu acel
LACRIMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354777_a_356106]
-
marginile de vânt peste șipotul deslușit al pâraielor. Dimineața, pe sub cerul decolorat, când orizontul își mărește distanțele, apari ca o limbă mișcată pe semicerc, în direcția în care fuge timpul. Vine primăvara ca o mângâiere de femeie cu buclele peste obrazul zilelor; simt cum și-n mine sângele se răsfață în pendulări după un fluture mut. Referință Bibliografică: Poveste de iarnă / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 455, Anul II, 30 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
POVESTE DE IARNĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354817_a_356146]
-
am luat cu vorba și uite cât este ceasul! La revedere. Întinse mâna scoasă din mănușa fină din piele de căprioară, pentru a-și lua la revedere. Condurache i-o sărută galant, iar Getuța, cum o dezmierdase Narcis, îi întinse obrazul pentru a se săruta ca între doi buni prieteni ce se bucurauseră unul de prezenta celuilalt timp de două ceasuri. Rămas în poartă, Narcis o privea cum se îndepărtează cu pașii săi mărunți. Fiind doar în pulovărul său subțire din
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
Nici tu nu te-ai schimbat. Parcă nu te-am văzut de ieri. La fel de frumoasă, dacă nu chiar mai frumoasă. Mă și mir cum de am devenit atât de mincinos, dar observ că i-am făcut un bine, roșeața din obraji o prinde de minune. Îmi aduc aminte primul sărut! Câți ani să fi trecut, de atunci?... - Hei, ce faci, ai căzut in borcanul cu melancolie? Lucrezi? Ești pensionar? mă întreabă, cu același surâs care îmi fermecase câteva primăveri ale vieții
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
ceară ceva. - Uite-l cum dă din lăbuțe! Ce să-i dea mama, băiatului? Ți-o fi foame? - Nu de asta dă din lăbuțe, vrea să-l iei în brațe. Numaidecât, îl ia în brațe. Riki, deja o lingea pe obraz, cu limbuța lui subțirică și obraznică. Bianca îl săruta pe botic, îl mângâia pe blănița lui roșcată, în timp ce eu mă întrebam dacă am fost vreodată gelos. - Mă aștepți să-l duc în casă? Nu durează mai mult de 10 minute
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
unui prieten încarcerat. Despre un alt coleg de breaslă, Manuel Torre, se spune că ar fi interpretat o Seguyria cu atâta patos încât un spectator excitat s-ar fi urcat la el pe scenă și l-ar fi mușcat de obraz. Cel mai renumit dintre toți era însă Silverio Franconetti, intrat în istorie sub numele de „Rey de los cantaores”, posesor al unui adevărat imperiu de localuri specializate în spectacole la scenă deschisă. Spre sfârșitul secolului al XIX, chitara detronează definitiv
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > RONDELUL CRUCII DE PIATRĂ Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului La crucea de pe deal privesc tăcută, La piatra ce-a zidit lacrima grea Rostogolită pe obraz, durută, Din ochi, atunci când sufletul cerea. Cu gândul și privirea abătută La timpul ce-și înghite trecerea, La crucea de pe deal privesc tăcută, La piatra ce-a zidit lacrima grea. Piatra din deal, ce pare surdo-mută, Piatra de somn ascultă
RONDELUL CRUCII DE PIATRĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354943_a_356272]
-
mele, al lacrimilor atât de multe, atât de grele. Îmi văd chipul cu pistrui sărați. Sunt atât de sărați că mă irită. Simt, ajung cu limba bobul de sare, cu buzele uscate. E căutarea durerii. E căutarea ta. Îmi spăl obrajii cu apă rece. Simt cum apa sfârâie. Obrajii îmi ard, sunt fierbinți, sunt de foc. Dar nimic nu mai contează, frumusețe, aspect. Totu-i durere. M-am închis într-un sine ce nu contenește să cânte pe dinăuntru. Nimeni nu
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
grele. Îmi văd chipul cu pistrui sărați. Sunt atât de sărați că mă irită. Simt, ajung cu limba bobul de sare, cu buzele uscate. E căutarea durerii. E căutarea ta. Îmi spăl obrajii cu apă rece. Simt cum apa sfârâie. Obrajii îmi ard, sunt fierbinți, sunt de foc. Dar nimic nu mai contează, frumusețe, aspect. Totu-i durere. M-am închis într-un sine ce nu contenește să cânte pe dinăuntru. Nimeni nu-mi aude sunetele. Învăț un limbaj al îndrăgostitului
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
depășit orice limită sub aspect moral. Ca cetățean, ascultându-i, te întrebai, în mod firesc, cine altul ar fi mai în măsură să-i cunoască pe acei domni din fruntea țării decât ei înșiși. Ani de zile ne-a roșit obrazul, aflând de atâtea hoții făcute de românii mărunți peste hotare, de atâtea infracțiuni. Parcă am ajuns oaia neagră a Europei! Măcar credeam că avem conducători integri, corecți, cinstiți, patrioți și înțelepți. În timpul campaniei electorale o astfel de convingere ne-a
ROMÂNIA TURMENTATĂ de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354962_a_356291]
-
fără de odihnă. Rară adunare la o masă neagră unde se mănâncă liniștit și-n tihna. Dorul meu de casă e iubirea sfântă ce mi-a fost sădita în adânc de suflet. Sfaturile mamei pline de speranță, Lacrimi mari ascunse de obrazul umed. Dorul meu de casă este vorba dulce, Șirul de cuvinte ce în piept s-adună. Este doru-acela ce-napoi mă duce, Scumpă și frumoasă limba mea română .. . Ana - Maria Moraru 31.08.2016 Referință Bibliografica: Dorul meu de casă
DORUL MEU DE CASĂ de ANA MARIA MORARU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/354967_a_356296]