5,154 matches
-
Sfânta Treime: Dumnezeu, izvorul originar și sursa a toate, are în Fiul, Cuvântul cel veșnic, chipul său desăvârșit întru toate. Con‑ form învățăturii patristice, această afirmație indică în primul rând că imaginea lui Dumnezeu este pentru ființa umană un dat ontologic - ceea ce conduce la o relație specială între om și Dumnezeu - care rămâne un atribut inalienabil și indestructibil al naturii umane, de altfel, voit de Creatorul divin. Ca urmare, ființa umană nu este creată liberă și suficientă sieși, ci pentru a
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
Sfânta Treime: Dumnezeu, izvorul originar și sursa a toate, are în Fiul, Cuvântul cel veșnic, chipul său desăvârșit întru toate. Con‑ form învățăturii patristice, această afirmație indică în primul rând că imaginea lui Dumnezeu este pentru ființa umană un dat ontologic - ceea ce conduce la o relație specială între om și Dumnezeu - care rămâne un atribut inalienabil și indestructibil al naturii umane, de altfel, voit de Creatorul divin. Ca urmare, ființa umană nu este creată liberă și suficientă sieși, ci pentru a
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
treceau În tot atâtea clipe. Și din a chaosului văi, Jur împrejur de sine Vedea ca-n ziua cea dentâi Cum izvorau lumine.” Lumina apare în poemele eminesciene în diferite grade, dar nicăieri nu are un rol precumpănit axiologic și ontologic ca în Luceafărul. Muzicalitatea, luminozitatea și dezmărginirea sunt constante ale creației eminesciene; prin ele spațiul fizic, extern se convertește în spațiul lăuntric. Culme a poeziei românești, Eminescu e și culmea sublimului românesc, pentru că el a înțeles că ceea ce ne e
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de legatura între uranic și neptunic. Zeul celest locuiește pe un munte care se definește și el ca „axa primordială", de unde stăpânește fenomenologia naturală sau supranaturală. La fel, popoarele considerate "primitive" au un "ax central", care le ghidează în manifestările Ontologice. Și timpul poate fi un imago mundi, putând fi remodelat în diverse forme, prin aceasta stabilindu-se sacralitatea sau caracterul profan al lumii. De la Zalmoxis la Genghis-Han"(1970) analizează mai multe legende sau mituri referitoare la jertfă, la populațiile războinice
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
continuată și amplificată după a doua conflagrație mondială, prin romanul Noaptea de Sânziene (1955) și volumele de povestiri Nuvele (1963): Pe strada Mântuleasa (1969), Nouăsprezece trandafiri (1980). Tot ceea ce este comun acestor scrieri în proză este fenomenul „ruperii treptate de ontologic„, intrarea într-o altă dimensiune a spiritului. Scrierile literare ale lui Mircea Eliade pun în scenă epică multe dintre experiențele și ideile sale filosofice. Romanul Maitreyi este o poveste de dragoste între Allan, un european, și Maitreyi, fiica gazdei sale
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Yoga, ca și cu „voința de a trăi”, concept esențial în doctrina lui Arthur Schopenhauer ori cu „dorul nemărginit” din poezia Scrisoarea I, de Mihai Eminescu. Mircea Eliade susține următoarele : „vălul mazei este o formulă imaginată pentru a exprima irealitatea ontologică, atât a lumii, cât și a întregii experiențe umane”. Irealitatea ontologică, însă, este conferită de temporalitate, de accentul pus pe materialitate, pe devenire, care, în esență, socotim că înseamnă murire. Așa iese în evidență caracterul iluzoriu, atunci când se raportează existența
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
doctrina lui Arthur Schopenhauer ori cu „dorul nemărginit” din poezia Scrisoarea I, de Mihai Eminescu. Mircea Eliade susține următoarele : „vălul mazei este o formulă imaginată pentru a exprima irealitatea ontologică, atât a lumii, cât și a întregii experiențe umane”. Irealitatea ontologică, însă, este conferită de temporalitate, de accentul pus pe materialitate, pe devenire, care, în esență, socotim că înseamnă murire. Așa iese în evidență caracterul iluzoriu, atunci când se raportează existența umană la scara absolutului, a perfecțiunii. A vedea vița ca un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în relație cu alți doi termeni -cheie pentru cultura și mentalitatea grecească: mimesis și mysterion, care conțin particular mi, exprimând ideea de micșorare. Anton Dumitriu relevă faptul că mitul nu este o simplă poveste, ci un liant între două planuri ontologic diferite. El pornește de la definiția aristotelică din Poetica :„Imitația acțiunii este ceea ce constituie subiectul oricărei tragedii. Fiind imitație, mitul se plasează la un alt nivel decât acela al faptelor de imitat, la nivelul reprezentării, cu atât mai eidențiat, cu cât
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
care fac parte cititoarele, telespectatoarele, profesoarele, colegele, prietenele și membrele familiei sale, inclusiv cea căreia îi datorează apariția sa pe lume: a) Femeile sunt ființe neumane și infantile. De o zi specială beneficiază doar ființele umane care nu au statut ontologic deplin (copiii și femeile). Femeia este atât de deosebită de masculul uman, încât pare că aparține altei specii, eventual extrapământene. La prima vedere, am putea deduce că este vorba despre diferențele anatomice pe care nu le neagă nimeni. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
fondeze pe altceva: capacitate de raționare inferioară, imposibilitatea de a opera cu raționamente și lipsa de discernământ. Analog, aceste argumente sunt folosite de către rasiști și de către coloniști în momentul în care fac referire la barbari. Autorul își fundamentează filosofia excluziunii ontologice, în ultimă instanță, pe intelect: femeia, susține el, a fost înzestrată cu arma fecundității, mult mai eficientă decât inteligența pentru supraviețuirea în condiții ostile. b) Femeile nu gândesc și comunică în coduri specifice regnului animal: Oricât de diferite ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
la îndoială realitatea lumii"180. Nu poți înțelege ceva negându-i existența. "Creatorul nu instituie o iluzie, un joc tainic al Lui cu El însuși. Lumea creată e reală, chiar dacă e dependentă de Făcătorul ei și, prin urmare, "relativă", insuficientă ontologic, trecătoare"181. Numai plecând de la o asemenea bază vom înțelege de ce doar creștinismul a putut admite, până la urmă, și a permis Reforma lui Martin Luther, și de ce pe această bază, a eliberării definitive a omului în raport cu lumea materială, am reușit
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
e: vina pentru rătăcitoarea mea înțeleaptă nebunie mi-o asum, păcătosul sunt eu și numai eu..."(Calistrat Costin, Curriculum vitae, Ziarul de Iași, joi, 9 august 2007). Ce-ar mai fi de spus? Între a sa Ironie moderată și Ironia ontologică a lui Mihai Ursachi, între ironia "mică" și ironia "mare", între ironia uneori acidă, iese la iveală un umor roz cu tendințe spre negru. Poetul Calistrat Costin râde de râsul altora, cu un fel de râs bacovian. Bacovia, se știe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
aplica într-o replică pe care o va refolosi în primul capitol al Memoriei sub noua formă a unei teme pe care vom avea ocazia să o reluăm: cea a întîlnirii între curentele memoriei. Este aici vorba despre o întîlnire ontologică între mișcarea stăpînită și stăpînitorul aflat el însuși în mișcare. Acesta este obiectul unei foarte frumoase pagini, intitulate "20 aprilie 1927, pe drumul spre Megève": "în timp ce urcam pe drumul spre Megève, din ce în ce mai sus de Sallanches, atenția mea se fixa asupra
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
colective; dimpotrivă, timpul istoriei este doar unul exterior. Acest raționament anunță superba intuiție finală a lui Halbwachs, care nu va fi reluată de nici un sociolog pînă la sfîrșitul secolului XX: ideea dublei dimensiuni a timpului social 195. Fundamentele psihologice sau ontologice pentru superioritatea timpului memoriei colective în raport cu istoria și chiar pentru autenticitatea unică a timpului trăit al memoriei colective față de facilitatea timpului istoric aceasta este teoria timpului dublu. Reluînd o intuiție din Cadrele sociele, confirmată de toate analizele de pînă atunci
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
dacă nu mediocre, el este perfect inutil. Acum, la modul cel mai modest și umil cu putință, lumea începe cu mine, este a mea, fiindu-i unic locuitor, și n-am voie s-o las să sfârșească. Este un imperativ ontologic și, deopotrivă, moral. Atunci, la a treia sau a patra ședință de „cenaclu“, târziu în noapte, mi s-a confesat doctorul L.B., comparând propria apatie cu vitalitatea mea, mai degrabă cu dorința mea de a o recupera, și încheind cu
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
scrie? Nu va fi impertinență și abatere de la modestia cea mai elementară? Iată însă că până la rezolvarea teoretică a problemei, am scris și publicat câteva texte despre Eminescu: în Viața românească, în Caiete Critice, în Cuvânt înainte la Eminescu abisul ontologic de Svetlana Paleologu Matta. Am învățat și predat euforic multe poezii eminesciene la Jilava, Gherla și Dej. Îl iubesc pe Eminescu. Ziua de 15 ianuarie e pentru mine o zi sfântă, nu uit, când sunt la București, să depun și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
lucrurilor, inerente oricărei înjghebări individuale. Identice sunt sufletul, simțul orientării, discernământul, ritmul vital, tonalitatea fundamentală. (...) Eminescu este așadar o reflectare "globală" a unei matrițe stilistice naționale ..."16. Aprecieri deosebit de importante face Steinhardt în legătură cu Eminescu în Cuvânt înainte la Eminescu abisul ontologic, cartea Svetlanei Paleologu Matta, cuvânt înainte ce va fi publicat și în N. Steinhardt, Lecturi inedite (Dacia, 2000, ediție îngrijită de Ioan Pintea), sub titlul Cuvânt înainte la o carte despre Eminescu. ,,Și pentru S. Paleologu opera de artă, frumosul
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
prihană, trebuie să înfrunte mai mult decât orice forța acestor iluzii. Procesul politico-istoric intentat brugheziei se desfășoară pe mai multe planuri. Societatea burgheză prezintă trăsăturile decadente alocate ideologic. Prozaic, cupid, "aservit calculului și utilității", "lovit într-un fel de micime ontologică", burghezul "trebuie să răspundă în fața tuturor pentru cel puțin trei acuzații: mediocritatea, vulgaritatea, rapacitatea, cele trei constelații ale cosmosului burghez"5. Pascal Bruckner recapitulează moștenirea negativă a burgheziei, diseminată substanțial în aria imaginarului politic. Acest capital negativ este încă odată
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
stau păsări. Dar a se vedea critica lui Horst Kirchner, op. Cit., p. 706 (= 98). În culturile megalitice din Asia sud-orientală, menhirul servește drept "lăcaș" pentru suflete (cf. § 36). 1 Totuși, chiar un tratat viguros iahvist ca Deuteronomul, utilizează încă metafora ontologică a pietrei când proclamă realitatea absolută a lui Dumnezeu ca sursă unică a creativității: "Tu uiți Piatra care te-a adus pe lume, nu-ți mai amintești de Dumnezeul care te-a născut!" (32: 18). 8 A se vedea câteva
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
temelia, principiul oricărei existențe. E semnificativ că în mai multe imnuri din Atharva Veda (X, 7, 8 etc.), brahman e identificat cu skambha (literal, sprijin, stâlp, proptea); altfel spus, brahman este Grund-ul care susține Lumea, axă cosmică și temei ontologic totodată, "în skambha stă tot ce respiră, tot ce e posedat de spirit (atmanvai)" (Atharva Veda, VII, 8,2). "Cel ce îl cunoaște pe brahman înăuntrul omului, cunoaște ființa supremă (parameșthin, Domnul) și cel ce cunoaște ființa supremă cunoaște skambha
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a omenirii. Dar nu trebuie să uităm că Cronos din Theogonia reflectă puternice influențe orientale. Este, de asemenea, surprinzător ca zeii să fie prezentați drept "frații puternici" ai oamenilor. O asemenea aserțiune contrazice opinia generală, reliefând diferența radicală, de ordin ontologic, dintre zei și oameni. Sa precizăm, totuși, că deosebirea fundamentală exista încă în epoca rasei de aur: oamenii se bucurau de beatitudine și de prietenia zeilor, dar nu de mortalitate. De altfel, zeii aparțineau celei de a doua generații divine
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
analizând procesul de desacralizare a lumii moderne (vezi partea a IlI-a). 95. Eroii Pindar distingea trei categorii de ființe: zei, eroi, oameni (Olympice, 2,1). Pentru istoricul religiilor, categoria eroilor pune anumite probleme importante: care este originea și structura ontologică a eroilor greci, și în ce măsură sunt ei comparabili cu alte tipuri de intermediari între zei și oameni? Urmând credința anticilor, E. Rohde considera că eroii "sunt strâns înrudiți, pe de o parte cu zeii chtonieni și pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ieșită" pe străzi, situarea începutului de viață, a tinereții sub zodia dispariției, dimineața ca timp al descompunerii alcătuiesc tabloul unei lumi care a murit înainte de a-și găsi puterea să trăiască. Amalgamarea idealului cu concretul ("orașul-idee") șterge posibilitatea unei dihotomii ontologice între lumea ideilor și cea reală. Singura realitate cunoscută sau intuită de umanitatea aceasta confruntată cu iminența morții este aceea sumbră, cenușie a suferinței. Poate de aceea și pastelurile lui Caraion sunt adesea proiecții fantasmatice, grotești ale angoasei. Legătura cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vorbe/ sau cu stele,/ cu bile negre și bile verzi,/ se poate juca și cu gânduri, albe, albastre,/ dar totul e să găsești bila roșie,/ inima jocului"). Latura metaficțională a textului se dezvăluie și aici. Jocul de biliard devine model ontologic și model poetic. Întâlnirile, "ciocnirile" reflectă trezirea la viață, socializarea ("Bila aleargă, și-a pierdut nemișcarea,/ singurătatea."). Deși poezia promovată, teoretic vorbind, este una ancorată în realitate, una socială, mesajul unui astfel de text se apropie de cel al liricii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
epocă literară. Ihab Hassan identifica, printre modificările de perspectivă pe care le propune postmodernismul, chiar "renunțarea artistului la certitudine și la perfecțiune"243, la originea acestei renunțări aflându-se dezamăgirea în fața lumii raționaliste. Faptul se datorează, altfel spus, inclusiv schimbărilor ontologice pe care le aducea secolul al XX-lea, unul care se caracterizează prin acceptarea caracterului caduc al științelor (nu se mai vorbește de o Știință care să dețină controlul absolut), primul pas făcându-se prin acceptarea teorii relativității, urmat de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]