5,945 matches
-
cea inițială: aceea de a împinge mai departe cunoașterea. Așa se face că Sistemul, cum numea Kierkegaard în derâdere hegelianismul 54, a capătat mai târziu o paradoxală confirmare: ideile nu-și încetează niciodată devenirea. Este tocmai ceea ce susținuse Hegel, dincolo de orgoliul său. În concluzie, drama romanticului constă în faptul că nu-și poate apleca privirea numai spre realitate. Această atitudine ține de însăși "dialectica" manifestărilor lui. În conflict cu lumea și cu sine, contradictoriu și instabil, într-o eternă căutare de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istorismului -, ci numai faptul că progresele amintite îi oferă acestuia din urmă, așa cum am arătat, un suport material, datele necesare pentru susținerea istoricizării și, implicit, a relativizării cunoașterii. Relativismul ne ajută și în altă privință: el ne face să depășim orgoliile unor sisteme considerate infailibile și să înțelegem precaritatea cunoașterii noastre. E aici o mică răzbunare a istorismului la adresa lui Hegel, care crease el însuși premisele istorismului relativist, fără a păși pe calea acestuia (vezi I, 2A). Astfel dincolo de promovarea unei discontinuități
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
I, nota 2. 168 Ibid. 169 Ibid., pp. 24-25. 170 Ibid., p. 25. 171 Apud Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș. Un model paideic în cultura umanistă, București, Editura Cartea Românească, 1983, p. 94. Contextul în care apare această sintagmă explică "orgoliul gândului propriu", în fond orgoliul filozofului de a interpreta lumea pe cont propriu, ceea ce-l apropie încă o dată pe Noica de înțelegerea filozofiei ca Weltanschauung, ca încercare personală "de a rezolva enigma vieții și a lumii": Fiecare om își păstrează
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
169 Ibid., pp. 24-25. 170 Ibid., p. 25. 171 Apud Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș. Un model paideic în cultura umanistă, București, Editura Cartea Românească, 1983, p. 94. Contextul în care apare această sintagmă explică "orgoliul gândului propriu", în fond orgoliul filozofului de a interpreta lumea pe cont propriu, ceea ce-l apropie încă o dată pe Noica de înțelegerea filozofiei ca Weltanschauung, ca încercare personală "de a rezolva enigma vieții și a lumii": Fiecare om își păstrează dreptul ca într-o zi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
continuitate, în egală măsură. Teoria relativității, logica polivalentă și geometriile neeuclidiene multiplică viziunile despre lume, discontinui din punct de vedere al conținutului chiar și în cadrul aceluiași domeniu. În urma acestor evoluții, omul dobândește o altă imagine despre sine și un alt orgoliu. Descoperindu-și istoricitatea, omul capătă conștiința unicității sale ca individ integrat într-un anume "context de viață", conștiința irepetabilității momentului istoric pe care-l trăiește, a specificului comunității și culturii din care face parte. El descoperă că lucrurile nu au
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Am zice că abia acum, filozofia află că menirea ei este aceea de "a se autoîntemeia" perpetuu, printr-o raportare statornică la ceea ce îi asigură consubstanțialitatea: "enigma vieții și a lumii". Într-un asemenea demers creator este însă nu numai orgoliu, ci și umilință. Aceasta e generată de conștiința faptului că "o plăsmuire speculativă" nu va fi nicicând universal valabilă și că neîncetând să fie filozofie, adică străduindu-se necontenit să satisfacă exigențele unei construcții metafizice este doar o viziune despre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
metafizice este doar o viziune despre lume, valabilă în sine, dar "relativă, provizorie și caducă în raport cu misterul", spre a ne exprima în termenii lui Blaga. De altfel, filozoful român relevă dubla ipostază a "existenței în istoricitate", ce ne trezește atât orgoliul, cât și umilința: Existența în istoricitate, existența fără posibilitate de ancorare în absolut, este desigur o existență tragică, dar în univers ei îi revine semnificația unei demnități fără seamăn", fiindcă "în acest mod de existență în orizontul misterului și pentru
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
caracterului latin cu creștinismul ortodox. Prin urmare, este o punte între luciditatea rațională a latinității personaliste cu sentimentul de taină atotprezentă, dar luminoasă, bună conducătoare de comuniune. Autorul opune acest spirit de comuniune interpersonală al culturii românești, străin individualismului și orgoliului accentuat dovedit de filosofii, literații și artiștii Occidentului, începând din Renaștere și până-n zilele noastre, culturii apusene, panteiste sau individualiste. Este judecata de valoare a unui lider al bisericii ortodoxe, părtinitoare, în ciuda faptului că își ia drept aliați scriitorii bizantini
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de icoană rămâne deasupra celor trei dimensiuni ale lumii fizice, afundat în taină. Un amplu spațiu acordă autorul ironiei și umorului românesc ca trăsături ale spiritului autohton, învederate în porecle, onomastică, hazul de necaz al supraviețuirii și comuniunii, al temperării orgoliului și riscului de a mitiza. Exemple din folclorul literar, dar și din literatura cultă, vin să ilustreze multiplul rol al umorului în viața comunității românești, lipsa aceluia fiind resimțită aproape ca un defect moral. Pagini de o frumusețe "științifică" scrie
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Sibiu, retipărită la București. După evenimentele din 1989, deși aflat de ani buni la Berlin, el fusese pus pe lista marilor vinovați. Nu catadicsise să răspundă detractorilor: practica furiei demolatoare și a "dezvăluirilor", căpătase în România dimensiunile unui sport național. Orgoliul da, contribuise și el la această lipsă de reacție, dar și trecutele practici de eschivare, ce, așa cum scrie S. Damian, îi deveniseră a două natură. Croh va rămâne un etern captiv al propriului trecut, în ciuda evadării din lagărul ideologic. Fișa
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ne-am sintonizat, cu mic cu mare, ani în șir, urechile. Astfel, Max Bănuș i se pare un "personaj agitat și descurcăreț, dar semidoct și mitoman", N. C. Munteanu, în ciuda umorului său sarcastic și popular, rămâne închis într-un secret orgoliu, în "sentimentul unei inextricabile singurătăți". De un profil elogios, inclusiv psihologic și stilistic, se bucură Emil Hurezeanu, Vlad Georgescu (pe care-l cunoscuse încă din 1959 și care va muri doar la 51 de ani, în 1988, de o tumoare
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
decepții mai cunoscute ale lui Virgil Ierunca, cum ar fi Ion Caraion, Paul Goma, Marin Sorescu, nume promovate intens la Radio Europa Liberă. Pentru literatură, mărturia celui ce s-a înșelat ar fi fost un câștig mult mai mare decât orgoliul celui ce se dorește infailibil. Sfâșiat între o Românie a propriei "înrădăcinări", perenă și fără prihană, și cealaltă, mutilată de ocupația comunistă, a demisiilor morale, diaristul excelează prin versatilitatea spiritului critic și reflecția superioară. Este totuși vorba de o natură
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
odată cu arestarea tatălui său la Ploiești din motive politice, și constrâns să muncească vreme de 12 ani pe tot felul de șantiere, în fine, la Pars, va face parte din colegiul redacțional al revistei "Esprit". La Paris cunoaște ierarhia exilului, orgoliile scriitorilor și toate viciile și virtuțile din țară transplantate în străinătate (discordie, ranchiună, arivism, haos social, relațional, moral). Bujor Nedelcovici a încercat să depășească nu doar granițele geografice, ci și granițele artistice, dobândind o dimensiune universală prin însăși adresa universală
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
care generații de studente au fost îndrăgostite în chip deferent platonic, firește, au facut din Al. Balaci un personaj, un model spiritual a sute sau chiar mii de studenți. Reprezentații unor generații în șir au putut spune, cu evlavie și orgoliu: "Am fost studentul lui Balaci". Adică al unui om extrem de viu, informat și sensibil, care știa în orice clipă să fie colocvial, cu zâmbetul pe buze, invitându-te totodată să aspiri la ținuta sa academică, plină de roade (cărți) și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
genealogia vecinilor, judeca după aparențe înșelătoare." Eticheta onomastică se completează aici, ironic, cu elemente de proprietate... imobiliară, care se construiesc ca apoziție în toată regula. Un determinant material exprimînd posesiunea locului și descrierea substitutivă pentru numele personajelor. O identificare de orgoliu, iar nu neutră, cum mai sus, se produce în cazul protagoniștilor. Anticipînd asupra semnificațiilor largi ale procedeului, vom trimite la "palatul Walter", etichetă ce asimilează osmoza antropo toponimică cu miza întregii istorii. O istorie care începe cu dobîndirea sanatoriului și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
regăsea ceva din existența ei trecută și din personalitatea nimicită." La o primă impresie, semnificația apare metonimic în aderarea "personală" la obișnuința de interior a fleacurilor domestice. În fapt, recompunerea decorului familiar și definitoriu trezește în Lenora o zvîcnire de orgoliu, un sine somnolent și anihilat în noua postură. Dintre termenii pe care (psih)analiza îi poate exploata, tocmai datorită aparenței lor neutre, "sertarele"apar desigur, ca semne exterioare, materiale, pentru pliuri ascunse, inavuabile, ale sufletului personajului. O tematică a ascunsului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
planul lui Rim. Pentru acesta, reflectat interior de o egoistă și rizibilă imagine de cuceritor, prototipul este direct ... arhetipul: "Don Juan care era totuși prototipul și deci patronul lui." (s. n.) Aproape fără excepție, personajele fantasmează o identitate viitoare, vegheată de orgoliu și dorință, o proiecție ilustră, inavuabilă, asociind-o unui nou domiciliu, spațiu purtînd aureola unei demnități suverane. Noi. În semidelirul reîntoarcerii iubirii pentru Elena Drăgănescu, prințul Maxențiu se proiectează în "raiul regăsit" al casei ei de pe "strada Catargiu". Ajuns la
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cel dintîi, a susținut multă vreme că Kuki e al meu. Carol se miră de acceptarea indiferentă a povestirii. Culmea e că nici Gina, nici Nelly nu mi-au fost amante niciodată." Indiferența personajului jurnalului la aceste mărturisiri este mimată. Orgoliului său i se înfățișează, într-o coincidență pe care tocmai de aceea o consemnează, o dublă declarație tardivă: Gina C., cu o "ciudată sinceritate", dezvăluise și ea, soțului și lui Camil, o credință asemănătoare ("Toată seara m-am gîndit la
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Dumitrache, la rîndu-i analizată în Domina bona: "O notă a aristocrației este sentimentul continuității între generații (...). Fără exclusivism, nu există noblețe și toate satisfacțiile aristocratului (...) vin din admiterea unei fatalități care exclude pe alții din cercul de elecțiune." (Domina bona) Orgoliul fiind chiar semnul distanței, a(l) aristocratului, onoarea trebuie "salvgardată"! O "democrație" a textului se cîștigă în exercițiul mobil al criticului. Detaliile nu merg pe firul principal al operei, dar compun cimentul ei. Sînt, de asemenea, cele care creează rețelele
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în sprijinul spidermanului. Ba da. Îmi vine cîteodată să... să-i dau în cap pînă nu se mai scoală. Și? Și nimic. Aștept. Spusese prea multe. Poate n-ar fi trebuit să se dea de gol, chiar vag. Poate din orgoliu o făcuse, să nu pară că se lasă chiar așa, că Radu face tot ce vrea din el, iar el nu se opune nici măcar în gînd. Poate ca să-și ascundă frica cu care se fortifica. Dar ăștia n-ar înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
o comedie de moravuri care pornește "de la pretextul unei farse de mahala" (Florin Manolescu) și înfățișează tipuri reprezentative pentru o societate coruptă. Jupân Dumitrache Titircă, zis Inimă-Rea, este personajul principal. Cherestegiu și căpitan în garda civică, acesta are un nemăsurat orgoliu de proprietar, detestă funcționarii "papugii, niște scârța-scârța pe hârtie". Jupân Dumitrache ține "la onoarea de familist", este atins de gelozie din cauza unei întâmplări cu "bagabontul" pe care o povestește ipistatului Nae Ipingescu. Înainte de a-și face "rondul", protagonistul dezvăluie starea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în realitate era un intelectual lucid, introvertit inteligent, cu experiență de viață, fost diplomat, pilot ambițios, sportiv talentat. Fred Vasilescu este tipul personajului camilpetrescian intelectual lucid, autoanalitic, hipersensibil. El o părăsește pe Doamna T. care-i este superioară, probabil din orgoliu: "Fred n-a vrut să devină sclavul erotic al Doamnei T." (N. Manolescu). Moartea acestuia rămâne o enigmă: accident de avion, sinucidere? El a murit a doua zi după ce predase autorului caietele cu confesiuni, ca și cum s-ar fi eliberat prin
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
El se află mereu în căutarea de certitudini, deoarece "fără certitudine nu există adevăr și nu există frumusețe pe lume". În cele din urmă, Gelu Ruscanu este un învins, eșuând în plan social, familial, erotic, moral, intelectual, trăind drama unui orgoliu excesiv. Pentru el conceptul de absolut nu este unul filosofic, ci unul moral și atunci din demnitate recurge la sacrificiul de sine. Gelu Ruscanu este un personaj dinamic, multidimensional, un alter-ego al autorului, făcând parte din categoria lunaticilor care au
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Unii exegeți susțin că Gelu este un erou suprauman rătăcit într-o lume subumană. Concluzia lui Praida din finalul piesei este elocventă: "Pentru ceea ce năzuia el să înțeleagă, nici o minte omenească nu a fost suficientă până azi... L-a pierdut orgoliul lui nemăsurat". Tiparul de idealitate a lui Gelu Ruscanu vizează "un ideal, gândit ca etern și pur, static în perfecțiunea lui astrală" (Elena Zaharia Filipaș). Suflete tari În timp ce protagonistul Gelu Ruscanu din Jocul ielelor era obsedat de dreptatea absolută, Andrei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Matei Boiu-Dorcani se afla Elena, fată în casă, care se îndrăgostește, în secret, de Andrei, și acum înțelegând că iubirea ei rămâne o simplă iluzie se hotărăște să plece. Impresionat, Andrei o sărută, este surprins de Ioana care, rănită în orgoliul ei, îl privește ca pe un servitor. Andrei vrea să demonstreze că e o scenă întâmplătoare, o iubește pe Ioana și e gata de sacrificiu. Încearcă să se sinucidă, reușește doar să se rănească și se întoarce la țară, alături de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]