4,332 matches
-
că va porni în expediția sfântă în vara anului 1225, până atunci urmând să se facă pregătiri în toată lumea creștină. Anul 1225 a fost așteptat de către toți principii în mare tensiune. Regii Franței și Angliei, aflați în război, au încetat ostilitățile, în timp ce în toate țările din Europa era anunțată căsătoria împăratului cu Iolanda, iar în imperiu era sărbătorită ca divinitus inspiratus. O flotă imperială, compusă din 14 vase, condusă de Enrico Pescatore, pornea în luna august 1225 să aducă pe moștenitoare
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
ocazie a fost instituit ordinul național Steaua României cu 5 clase, care trebuia să fie acordat tururor cetățenilor care se distingeu pe timp de pace sau război. Dacă puterile europene au primit cu rezervă Proclamația de Independență (Franța) sau chiar ostilitate (Imperiul Otoman și Regatul Unit), opinia publică internațională a fost favorabilă luptei poporului român. Înainte de începerea luptelor, Imperiul Rus nu s-a arătat deloc interesat să coopereze activ cu România în acțiunile de război, ceea ar fi îndreptățit Principatele Unite
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
Sfântul Gheorghe în rang de cavaler. În 1849 a fost promovat în gradul de general-maior, apoi a fost transferat la Cartierul General al Statului Major de la Orenburg, cu această ocazie el a făcut multe excursii în stepa kârgâză. Odată cu deschiderea ostilităților din Războiul Crimeii, a fost numit în funcția de șef al Marelui Stat Major de Vest. În 1858, Dl. Fantone de Verrayon a fost promovat general-locotenent și, împreună cu Stackelberg, la terminarea conflictului, a participat în cadrul Comisiei internaționale cu privire la principatele danubiene
Michel Fanton de Verrayon () [Corola-website/Science/318848_a_320177]
-
supuși ai « "Țarului tuturor Rusiilor" », de ceilalți. votată la data de 27 martie (9 aprilie) 1918 de către Sfatul Țării, (parlamentul Republicii Democratice Moldovenești) reprezintă concretizarea și biruința mișcării « "româniste" » din acest ținut. În detaliu, după Revoluția din Februarie și încetarea ostilităților dintre Rusia și Puterile Centrale, în Basarabia au fost convocate numeroase adunări și congrese ale reprezentanților diferitelor clase sociale sau organizații profesionale pentru discutarea viitorului țării. În perioada 6 - 7 februarie 1917 , a fost convocat un congres al reprezentanților locuitorilor
Unirea Basarabiei cu România () [Corola-website/Science/318857_a_320186]
-
tactică a francezilor, care au reușit să cauzeze pierderi grele armatei inamice; cu toate acestea, francezii au părăsit orașul Toulouse 2 zile mai târziu și pe 23, aflând despre Abdicarea de la Fontainebleau, Soult a semnat armistițiul ce a pus capăt ostilităților. Bătălia este caracterizată de unii autori ca fiind o victorie aliată însă ceea ce este evident este că a fost o bătălie inutilă, din moment ce Împăratul abdicase deja cu 4 zile în urmă. Repliindu-se încet în fața lui Wellington, Soult își regrupează
Bătălia de la Toulouse (1814) () [Corola-website/Science/316023_a_317352]
-
să își retragă trupele în oraș pe data de 11, pentru ca pe 12 aprilie să îl evacueze, îndreptându-se spre Villefranche. Pierderile lui Wellington au fost semnificativ mai mari (peste 4 500 de oameni), astfel că Ducele nu a reluat ostilitățile imediat.
Bătălia de la Toulouse (1814) () [Corola-website/Science/316023_a_317352]
-
puterilor aliate în legătură cu uniunea dintre Norvegia și Suedia în conformitate cu termenii Tratatului de la Kiel, și întoarcerea în Danemarca, el a replicat că fiind rege constituțional nu poate face nimic fără acordul parlamentului, care nu poate fi convocat până nu se suspendă ostilitățile din partea Suediei. Suedia a refuzat condițiile lui Christian și a urmat o scurtă campanie în care armata norvegiană a fost învinsă de forțele suedeze ale Prințului Carol. Scurtul război a fost în cele din urmă încheiat de Convenția de la Moss
Christian al VIII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316242_a_317571]
-
Blitz-ului”. În cazul în care planul invaziei germane în Anglia ar fi avut loc (Operațiunea Leul de mare), unitățile canadiene care formau Corpul I urmau să asigure apărarea capitalei britanice pe aliniamentul Canalul Mânecii - Londra. Începând din 1939 până încheierea ostilităților în Europa din mai 1945, Marina Regală Canadiană și cea comercială au jucat un rol de primă mărime, în special în timpul bătăliei Atlanticului. Britanicii au organizat în Canada primul centru pentru pregătirea piloților din Commonwealth. Aici au fost pregătiți peste
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
fiind prea slăbită pentru a mai purta o nouă bătălie. Bătălia a reprezentat sfârșitul campaniei din 1809, însă nu și al Războiului celei de-a Cincea Coaliții. Armistițiul care a fost semnat pe 12 iulie nu făcut decât să suspende ostilitățile până la concluzionarea păcii. Aceasta a fost semnată la Viena pe 14 octombrie 1809: tratatul de la Schönbrunn a fost dezavantajos pentru Austria, deoarece prevedea cedarea către Franța a Carintiei, Carniolei, Croației maritime cu Fiume și a Istriei cu Trieste. Salzburg a
Bătălia de la Znaim () [Corola-website/Science/316252_a_317581]
-
Această cronologie a antisemitismului menționează acele acțiuni și evenimente notabile din decursul istoriei, caracterizate prin ostilitate și ură la adresa evreilor, dar și acele acțiuni menite să combată efectul antisemitismului. În „Cartea Macabeilor” (din Septuaginta) se menționează atacul monarhului seleucid Antioh Epifanul și atrocitățile comise de acesta împotriva evreilor și a celor de religie iudaică. Astăzi, sărbătoarea
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
pe 3 decembrie 1917. Delegația rusă era condusă de Lev Troțki (revoluționar originar din Ucraina). Între 22 - 26 decembrie, cele două delegații au ajuns la mai multe înțelegeri, pentru ca în 28 decembrie 1917 să fie semnat un armistițiu, care suspenda ostilitățile de-a lungul întregului front. Mai înainte de acest moment, bolșevicii ucraineni proclamaseră, în 17 decembrie 1917, înființarea unei republici sovietice ucrainene și formaseră un guvern cu sediul la Harkov. Semnarea tratatului de pace cu Puterile Centrale a fost amânată de către
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
lui Atatürk, a permis apariția unui stat modern, laic și național. Pe 30 octombrie 1918 a fost semnat Armistițiul de la Moudros (în limba turcă: Mondros Antlașması) dintre Imperiul Otoman și Aliații din Primul Război Mondial, ceea ce a dus la încetarea ostilităților pe frontul din Orientul Mijlociu al Primului Război Mondial. Tratatul asigura Aliaților controlul asupra forturilor care controlau strâmtorile Bosfor și Dardanele. De asemenea, Aliații primeau dreptul de ocupație „în caz de dezordine” a oricărui teritoriu turc. Somerset Arthur Gough-Calthorpe, cel care a semnat
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Sub conducerea lui Travlos, paulicienii și-a stabilit tabăra într-o cetate părăsită din Veliatovo, lângă Philippopolis, aderând la mișcare numeroși valahi și sârbi. În anul 1086, când pecenegii au acceptat să-l susțină cu trupe Travlos, acesta a declanșat ostilitățile. Împăratul Alexius a trimis o armată sub comanda lui George Pacurianus dar acesta a fost bătut de paulicieni, valahi si pecenegi langă Veliatovo. O altă armată a lui Alexius a reușit în final să zdrobească pecenegii și paulicienii. Comunitatea din
Paulicianism () [Corola-website/Science/320195_a_321524]
-
faptul că IBM i-a refuzat accesul la partidele anterioare ale lui Deep Blue, desi supercomputerul avea analiză a sute de partide ale lui Kasparov, împiedicandu-l să-și cunoască adversarul. Turneul s-a încheiat într-o atmosferă de suspiciune și ostilitate din partea lui Kasparov, care a acuzat IBM că a construit mașină cu scopul precis de a-l bate pe el și care a suspectat intervenția umană în jocul lui Deep Blue în special în jocul 2 în care a observat
Deep Blue () [Corola-website/Science/320222_a_321551]
-
să monteze una din mitraliere pe un camion, idee care s-a dovedit ineficientă, camionul nu reușea să ajungă păsările și sălta atât de tare încât mitraliorul nu putea ținti și trage. Până la 8 noiembrie, la șase zile de la debutul ostilităților, 2500 de role de muniție fuseseră consumate. Numărul păsărilor emu doborâte nu este sigur: unele surse cuantifică 50 de exemplare în timp ce altele variază între 200 și 500 - număr învocat de fermieri. De partea armatei australiene, Meredith nota în raportul oficial
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
ridicat împotriva lui Haim Nahman Bialik și a generației sale, denumită mai apoi a "renașterii" naționale. Ei erau porniți contra clișeelor poeziei acestora, și hotărâți să creeze o poezie nouă, vioaie și tânără. Din acest motiv Shlonsky și-a atras ostilitatea din partea forurilor cu influență în domeniul literaturii și din acest motiv mulți ani în Israel creația sa nu a fost învățată în școli, alături de cea a lui Bialik, Chernihovski, David Shimoni și a altora. Între anii 1926-1936 a redactat săptămânalul
Avraham Shlonsky () [Corola-website/Science/321014_a_322343]
-
la situația financiară precară, ca și la trauma suferită de Franța în Primul Război Mondial, la care el a fost martor, Daladier nu a mai insistat pe lângă Chamberalin. La întoarcerea în Franța, Daladier, care credea că va fi întâmpinat cu ostilitate, a fost aclamat. I-a spus atunci asistentului său „"Ah, les cons!"” (Ah, nebuni!) În 1960, William Shirer, în lucrarea devenită clasică, “Ascensiunea și căderea celui de-al Treilea Reich”, a considerat că, deși Hitler nu a blufat cu privire la intenția
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
vreo compensație în urma vreunui război, în special față de Regatul Unit, inamicul lor în Războiul Crimeei (1853-1856). În timp ce Alaska nu era un teritoriu de interes la acea vreme, populația Columbiei Britanice a început rapid să crească la câțiva ani după încheierea ostilităților, în urma unei goane după aur care a cauzat înființarea unei colonii britanice pe continentul nord-american. Rușii au început, de aceea, să creadă că în orice viitor conflict cu britanicii, această regiune dificil de apărat ar putea deveni o țintă și
Achiziția teritoriului Alaska () [Corola-website/Science/321079_a_322408]
-
la 30 martie, Seward l-a convins pe președintele Andrew Johnson să convoace Senatul într-o sesiune extraordinară a doua zi. Numeroși republicani au râs de „nebunia lui Seward”, deși criticile lor par să se fi bazat mai mult pe ostilitatea față de președintele Johnson decât pe problematica achiziției teritoriale. Seward a dus, însă, o campanie viguroasă de convingere și, cu susținerea lui Charles Sumner, președintele Comisiei de Politică Externă a Senatului, a obținut la 9 aprilie aprobarea tratatului cu 37 de
Achiziția teritoriului Alaska () [Corola-website/Science/321079_a_322408]
-
împotriva Franței după ce s-a semnat tratatul de la Utrecht în 1713. Barcelona, care susținuse revendicarea arhiducelui și a aliaților în 1705, a capitulat în fața armatei Bourbonilor la 11 septembrie 1714 în urma unui lung asediu, punând capăt prezenței aliaților în Spania. Ostilitățile între Franța și Austria au continuat până în 1714, când au fost ratificate tratatele de la Rastatt și Baden, punând capăt Războiului Succesiunii Spaniole. Spania a ratificat mai greu tratatele de pace; conflictul ei cu Austria a continuat până în 1720, după ce a
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
astăzi Insula Prințul Edward) precum și Île Royale (astăzi Insula Cape Breton), pe care a înălțat cetatea Louisbourg. După semnarea tratatelor de la Utrecht, francezii au continuat conflictul cu împăratul Carol al VI-lea și cu Sfântul Imperiu Roman până în 1714, când ostilitățile au luat sfârșit odată cu tratatul de la Rastatt și tratatul de la Baden. Spania și Portugalia au rămas oficial în război până la tratatul de la Madrid din 1750, în timp ce imperiul și Spania casei de Bourbon au căzut la pace în 1720.
Tratatul de la Utrecht () [Corola-website/Science/321149_a_322478]
-
oferindu-i o parte din bunurile lor pentru a achita datoriile grele pe care le avea în Holsatians și către alți germani. Pivotul politicii externe a lui Cristian a fost alianța sa cu prinții protestanți germani, fiind o contragreutate la ostilitatea persistentă a lui Carol al V-lea, care era determinat să susțină pretențiile ereditare ale nepoatei sale, fiica lui Cristian al II-lea, la regatele scandinave. Războiul a fost declarat împotriva lui Carol al V-lea în 1542 și cu toate că
Christian al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/321257_a_322586]
-
ONU de împărțire a Palestinei între evrei și arabi. În urmă respingerii planului de către partea arabă a izbucnit războiul dintre evrei și arabi care din mai 1948 a implicat intervenția militară a mai multor state arabe în Palestina. La finele ostilităților în 1949 orașul a fost anexat de Transiordania, devenită apoi Iordania, regat arab vecin, care l-a ocupat până în iunie 1967. După Războiul de Șase Zile, orașul a fost ocupat de Israel, care l-a evacuat în 1995 în urmă
Nablus () [Corola-website/Science/320526_a_321855]
-
crede că mai puțin de 20 au fost uciși în acțiunile militare. Conflictul s-a încheiat în anul următor iar regimentele Waikato Regiments desființate în 1867. Deși o mare parte a soldaților au decis să solicite terenurile agricole la încetarea ostilităților, majoritatea s-au retras în orașe în timp ce alții s-au întors în Australia. Din 1870 până în 1901, fiecare din cele șase guvernaminte era responsabil pentru propria apărare. Coloniile au câștigat dreptul la guvernământul responsabil între 1855 și 1890 și, în vreme ce
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
confruntare în care au fost implicați a avut loc între 24-26 iulie 1953, când 2 RAR a făcut față atacului concentrat al chinezilor de pe râul Samichon, provocând inamicilor pierderi semnificative cu prețul a 5 australieni uciși și alți 24 răniți. Ostilitățile au fost suspendate la 27 iulie 1953. 17.808 australieni au servit în timpul războiului, 341 fiind uciși, 1.216 răniți iar 30 capturați. Urgența Malayană s-a declanșat la 18 iunie 1948, după ce trei manageri imobiliari au fost asasinați de
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]