4,208 matches
-
să bombăne către celălalt individ și-au Început amîndoi să țipe și să urle În limba lor ciudată și Îngrozitoare. „Ei, lasă că lămuresc eu lucrurile, pe cinstea mea“ - zice taică-tu. „Nici nu-mi trecea prin minte c-o să pățesc așa ceva“ - zice. „Stai liniștit, domnule Grant“ - am zis - „lasă că descurc eu lucrurile. Dacă sînt aici cămășile, le iau eu.“ Cei doi chinezi se tot certau și cred că unul din ei Încerca să-i spună celuilalt că probabil noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Miller Wright, Îl ții minte, nici nu trecuse de șaptezeci de ani, palid ca un mort și tremurînd ca varga? „Cum așa, Miller - i-am spus - „mă pui pe gînduri cînd te văd așa. Ce-i cu tine? Ce-ai pățit?“ „Vai de mine, Eliza“ - zice, și tremura tot - „mă macină grijile, dar ce griji! Nu mai pot Închide ochii din pricina gîndurilor.“ „Dar ce-i, ce s-a-ntîmplat?“ - am zis. „Vai, Eliza, am pierdut tot ce-am avut“ - zice - „am rămas fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
câte temeri de Apocalipsă nu au fost? „Aoleo, vecine, vine cutremurul, vine tsunami-ul!", țipau îngroziți românii, după ce japonezii ca niște oameni ordonați și disciplinați le experimentaseră cu deplin succes la scară mare pe amândouă. Interesant este, că japonezii o pățiseră vineri la prânzișor, dar pe poporul român l-a luat panica în primire începând de luni dimineață, fiindcă vă dați seama, că nu ar fi meritat să fi pierdut cu asta un week-end când a fost așa de frumos afară
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fi întâmplat chiar ție. Apucați-l bine de un nasture de la palton în timpul ăsta, și țineți-l bine, de să nu scape, neam. Gura să nu-ți mai tacă, „da, domnule, păi să vezi, lucrul dracului, că și io am pățit, fix așa, acum vreo lună, ba nu, o lună și jumătate, și eram tocmai pe la Dărăbani, acolo unde se pune harta-n cui, nu cunoșteam pe nimeni, e adevărat că bunica săraca, Dumnezeu s-o ierte, că a murit la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
aproape 30 de kilograme pe mine, ajungând la greutatea de 97 de kilograme, neto, fără ambalaj. Așa că am început și eu să mă uit în lături, nu după femei, Doamne ferește, ci după o metodă eficace de slăbire. Cei care ați pățit ca mine, nu disperați, lumea este plină de rețete de slăbire, unele atât de eficiente încât la sfârșitul curei, constați chiar cu ochiul liber, că ai mai luat în greutate, măcar cinci kile. Eu nu sânt din cei, care să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
împins la înclinat. mucea! și tu, valea de la helcometru! Păi de ce? ai zis că faci spate, nu piept. Așa am chef eu! hai, cară-te și joacă șotron în fața sălii! - Hoții, băă! hoții! zbiară Stripăru’. Ce-i bă, ce-ai pățit? ce urli așa? Băăi, mi-au șparlit ăștia telefonul, actele și 200 dă euroi! C’ești nebun!? Dintr-odată Baronu’ se umflă și plesnește împroșcând pereții cu mațe și fiere: nimeni nu-și mișcă găoaza din sală! toți vine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la cincizeci de metri după intersecție, șoferul oprește și deschide ușile. Bătrâna e trasă sus. O tânără îi face vânt cu batista. Un cetățean, transpirat ca un gardian public, dă din cap revoltat: dacă nu stai locului, mamaie, uite ce pățești! Moartea vă caută pe-acasă și voi baaateți coclaurile așa, de nebuni. În timp ce vorbește, omul dă din mâini și o lovește pe tanti Cucu peste ochelari. Ochelarii se strâmbă. Victima își aranjează repede instrumentul optic de marcă piratată și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zece minute. Observ că a dispărut și femeia jefuită. Asta e - rechinii transportului în comun și-au luat tributul. Noi am scăpat. Ce bine! Lasă, în altă viață, când pentru păcatele noastre ne vom reîncarna în femei și bătrâni, vom păți și noi la fel. C XXXII Doctorul îi mai atașase și un fragment de jurnal care ar fi urmat să demonstreze că Leo era un sadic care-și distrusese prima soție intenționat, interzicându-i să mai ia tranchilizantele prescrise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
contrariat și își spuse cu voce tare, - E imposibil de mers mai departe! Și simți cum toată atenția străinului se mută ca un sfredel asupra ei! Spaima ancestrală iarăși se întorsese; era beznă în plină zi. Se ruga să nu pățească ceva... dacă tânărului îi trece prin minte să profite de ea se poate opune? Nu își dădea seama, era înalt sau scund? Îi bănuia puterea iar ochii lui iscoditori aveau un farmec aparte și o țintuiau pe perna înflorată. Oricum
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Să ajungă la tribunal, să umble prin judecăți și judecătorii? Nu putea concepe așa ceva! Ar fi avut de-aici înainte de luptat cu inerția oamenilor indiferent ce dovezi ar fi adus în sprijinul ei! Oprobiul unora, indiferența altora, râsul insalubru de ce pățise o va urmări permanent și toată viața ei, cu tabieturi, cu micile ei victorii sau înfrângeri ar fi fost distrusă. Vecinii, cunoscuții, colegii cum s-ar fi uitat la ea? N-ar mai putea locui în acest orășel pe care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
seama de cei opt ani care se scurseseră între timp, nu arăt mai bătrân cu vreo treizeci de ani. Dar n-am spus nimic și stăteam acolo, deschizând și închizând gura ca un pește aruncat pe uscat. — Deci ce-ai pățit? spuse Patrick. Ce s-a întâmplat? — Păi, nu știu... nu știu cu ce să încep. În clipa aceea, Patrick se ridică, dar eu am continuat: Anii ’80 n-au fost, în general, o perioadă bună pentru mine. Probabil că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să ia tacâmurile, îmi azvârli un zâmbet mailițios. Foarte frumos, am spus. Într-adevăr, foarte frumos. Dar va fi vreme bună? E ciudat că pomenești de vreme, spuse Joan, pentru că s-au anunțat furtuni la sfârșitul zilei. Dar n-o să pățim nimic dacă plecăm din timp. M-am gândit să ne trezim... să zicem, la șase? Puterea de a mă opune mă părăsise. — Desigur, am spus, întinzându-i lui Graham furculița și paharul gol. În noaptea aceea mi-a fost imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
M-a rugat să vă spun să veniți la secție mâine la prima oră, dacă se poate. — E... cam greu, am spus, gândindu-mă la Fiona și la vizita ei la clinică. Adică, e absolut necesar... Ce se întâmplă? A pățit ceva? Mă tem că da. Cred că ar fi bine să faceți acest efort. I-am dat o asigurare timidă și el a spus: — Bun, deci Findlay se poate bizui pe dumneata. Închise telefonul. Întreaga conversație durase atât de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
deschis. Era îmbrăcată cu o rochie lungă albastră de bumbac al cărei fermoar nu era încă tras la spate. Se legăna încet în spate și în față, luptându-se să respire. Am îngenuncheat lângă ea și am întrebat-o ce pățise. Mi-a spus că se simțise tot mai epuizată în timp ce încerca să se îmbrace, apoi își căutase o pereche de ciorapi în sertarul de jos al șifonierului când descoperise că nu putea respira. I-am pus mâna pe frunte, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ce-i trebuia pentru rolul său: ceea ce părea a fi un costum de zbor din primul război mondial, cu ochelari de pilot și cască de piele. — Dumnezeule, e Baronul Roșu! spuse Phoebe. Sper că tipul știe ce face. — N-o să pățești nimic. Își puse jos valiza și o îmbrățișă. — Pe curând. Phoebe dădu din cap, se ridică pe vârfuri și-l sărută pe gură. El o strânse la piept. A fost un sărut lung, care după un început lacom, a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de azi înainte vei avea un prieten de nădejde. Și să nu uiți, eu voi veghea mereu asupra ta. Să n-ai nici o grijă, totul va fi bine. Maica Domnului piere. În locul ei la poartă a rămas un câine. Fiind pățit în toate felurile, Ilie nu se prea dă în vânt după câini, mai ales de cei mari. Și ăsta e mare și cenușiu. Are și niște ochi albaștri ca gheața de-l trec fiorii pe copil. Însă câinele se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nervi, cristal viu, orbitor, curcubeu de cuarț, crepuscul pârâind în somn mineral, înfiripând lumina din stomac, geometrie de carne în care fiece punct e puls, fiece linie nerv, iar volumul, integrala tuturor destăinuirilor, orașul de diamant... ─ Pe Zeus, ce-ai pățit? Ai început s-o iei razna, să nu te mai uiți pe unde umbli, ca oamenii?! Ce-i cu tine?! ─ Iertare, mărită stăpână cu ochii cenușii. Zburam așa de unul singur peste Voluntari... Când mai vii să mi te așezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
uiți pe unde umbli, ca oamenii?! Ce-i cu tine?! ─ Iertare, mărită stăpână cu ochii cenușii. Zburam așa de unul singur peste Voluntari... Când mai vii să mi te așezi pe umăr, te poftesc să fii mai atent. Vezi ce pățește cine se-ntrece cu logica! ─ Stăpână, iertare. Am trecut peste releu, pesemne mi-a răvășit penele. Se poate, nu zic nu. Spune, știi de ce te-am chemat aici în astă noapte? Știi...? Huhurezul s-a oprit între ape sub cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu apartament întreaga scară și întregul bloc și întregul cvartal, tot n-aș de vreo ușă pe care să fie scris numele care îmi dă dreptul la adăpost și la odihnă? Se poate întâmpla oricând, la urma urmei. La fel pățește când are de meșterit prin gospodărie, de schimbat furtunul mașinii de spălat, de scos cuie dintr-o plintă sau de schimbat geamul. Voința mea nu înseamnă nimic pentru această piuliță. E o bucată de fier. S-o iau cu binișorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Dacă a fost din greșeală, de ce a fost împușcat drept în gură și de ce au fugit? Deci moartea lui Dumitru, sau mai bine zis crima, a fost premeditată, rămânând necunoscută și astăzi, căci cei doi Cristescu și Timofte nu au pățit nimic. Dumitru a fost înmormântat în cimitirul satului noaptea, la lumina felinarului, fără preot, rămânându-i cei cinci copii orfani. Toader B....ă Copilul cel mai mic al lui Stavarache, rămas orfan de ambii părinți, încă adolescent, a fost nevoit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o să iasă din ăștia? Dar nu spuse asta, ci altceva: Ați observat că am pierdut un băiat pe drum? — O, Doamne, nu se poate, zise Macomber. — Uite-l că ne-a și ajuns din urmă. Și e Întreg, n-a pățit nimic. Tre’ să fi căzut din mașină după ce am terminat cu primul bivol. Bărbatul Între două vârste se apropia șchiopătând, cu șapca lui tricotată, În tunica kaki și-n șort, Încălțat cu sandalele de cauciuc, cu chipul Întunecat și scârbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe care fata refuza să-l facă, râzând. Matadorul Îi spunea: — Hai odată, sălbatică mică. — Nu. De ce-aș face-o? — Ca să-mi faci plăcerea. — Ai mâncat și acum mă vrei pe mine ca desert. — Doar o dată. Ce poți să pățești? — Lasă-mă-n pace. Îți zic, lasă-mă. — Da’ e o chestie atât de neînsemnată. — Ți-am zis să mă lași. Jos, În sufragerie, cel mai Înalt dintre chelneri, care Întârziase deja la Întâlnire, spuse: — Uite cât beau porcii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
alergând până-n sala de operații. Și dacă ți se golea artera femorală până să ajungeți acolo, chemau preotul. — Spune-i și unuia dintre preoți, Îi mai spuse Paco, ținându-și șervetul strâns peste abdomen. Nu-i venea să creadă ce pățise. Dar Enrique alerga deja pe Calle San Jerónimo către spitalul de urgență deschis toată noaptea și Paco rămăsese singur, șezând Întâi, apoi ghemuindu-se și pe urmă prăbușindu-se pe podea, până se sfârși, simțind cum se scurge viața din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
le tot amâni. Ei, da’ acum n-o să mai știe niciodată cum e cu treaba asta. — Ar fi fost mai bine să nu venim, spuse femeia. Îl privea, ținându-și paharul În mână și mușcându-și buza. — N-ai fi pățit așa ceva la Paris. Ziceai mereu că-ți place la Paris. Puteam să stăm acolo sau să mergem oriunde altundeva. Aș fi mers oriunde. Ți-am și zis că merg oriunde vrei tu. Dacă voiai să vânezi, am fi putut merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am făcut ce-ai vrut tu să faci. Da’ tare aș vrea să nu fi venit aici. Ziceai că-ți place mult aici. Da, când nu aveai nimic. Da’ acum nu mai pot suporta. Nu-nțeleg de ce a trebuit să pățești asta. Ce-am făcut să ni se-ntâmple asta? — Păi, În primul rând, poate că-i din cauză c-am uitat să mă dau cu iod după ce m-am zgâriat. Și pe urmă n-am luat-o-n seamă fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]