14,398 matches
-
sale și să se nască? (Evanghelia după Ioan 3:4) Nici când Isus îi spune despre ce naștere este vorba (din apă și din duh), nu se știe mai dumirit, rămâne cu aerul unuia aflat în fața unei porți cu cheile pierdute... Și totuși, Isus continuă să-i vorbească, e drept, nu pe limba lui, și parcă ceva se mișcă în mintea lui Nicodim, un al treilea ochi i se deschide spre cele adânci, necuprinse, neînțelese; începe să vadă din ce în ce mai limpede cum
SUPRAVIEŢUIND CREŞTERII de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/342430_a_343759]
-
drumul spre autenticitate ajunge la concluzia unui paradox: conștientizăm ceea ce suntem în momentul în care nu mai putem exista,ascultăm cum ni se spovedește din străfunduri vocea Ființei în momentul în care încetăm s-o mai auzim. Rentoarcerea la paradisul pierdut,cu nuanțe și implicați teologice, ( dezvoltată în gândirea lui Heidegger, în ultima perioadă a vieții sale), este „construită“ din nostalgia după întoarcerea idilică și bucolică la natură și impulsul spre trezire a surpinzătroarei forțe secrete a limbajului supus receptării Ființei
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
foamei” niște imagini uluitoare: „obosită / mă întind / în pat din ierburi / lângă un cotor de viață...” și „speriată / m-am aruncat / pe fereastra infinitului” ș.a. - care vin în sprijinul afirmației de mai sus. „Pe cărări de timp” după frunzele anoptimpului pierdut, poeta își alcătuiește „cântecul mirific / al vântului plecat / la starea cuvilă” - foarte frumos spus în poemul „Însemnări”. Poeta a căpătat nu demult, un obicei cel puțin curios: „tolănită / pe umărul speranței” - ea nu stă locului, ci aleargă „pe drum de
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
Eu te credeam jumătatea,dar tu erai opusul. Noi din cuvinte ne-am făcut un jurământ, De nimeni, niciodată, nu fie dezlegat, Însă, iubirea ta a fost doar vorbe-n vânt Și-n adierea vântului s-au spulberat. Azi visele pierdute s-au dus în depărtare, Iubirea din izvorul lor s-a terminat, Din ea rămas-au doar semne de-ntrebare, A fost aievea? Chiar a existat? Și astăzi îmi mai pun o întrebare: De ce renunța la iubire muritorii? Până găsesc
IUBIREA IN SEMN DE INTREBARE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342612_a_343941]
-
de 10 la puterea 20 (Hz), conform graficului de pe wikipedia: Fișier:EM Spectrum Properties edit.svg „Mi-am amintit însă totul, perfect, în clipa când - trezit pe patul de salvare - ca după un vis vag, generat de starea de conștiență pierdută - am întrebat șoptit: ARITIA???...Dar, ARITIA ALESESE SĂ PLECE, deja...devenind totuna cu VIOLETUL căruia, puțină vreme în urmă, i se rugase, îngerește...Și, care, atât de sus, cu siguranță că o aștepta...” (Alesei de lumină, T-D.S, pag
SCURTĂ RECENZIE A CĂRŢII ALESEI DE LUMINĂ. VOALUL ÎNGERULUI (DES)CÂNTAT. AUTOR TRAIAN-DINOREL STĂNCIULESCU de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342685_a_344014]
-
după război... Mă dusesem pe la ea, în Cîmpuri, într-o sâmbătă, să-i dau și ei vestea cea mare, aceea că mă face pionier, abia începusem clasa a II-a. Mi-am amintit toate astea în doar câteva secunde, privind pierdut tabloul cu Teșcuțoaia și, de aceea, am tresărit când am auzit-o pe Hobzoaica întrebându-mă: - Pioner însamnă să porț’ la gât cârpa aia roșâe, cum am văz’t eu la Rica Stancî? - Da, mamă mare, da’ nu e cârpă
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
speranța să o regăsească. Nu mi se părea corect să-mi însușesc ceva ce nu-mi aparține. M-am așezat pe o bancă în apropierea cărții abandonate. Nu mă mai grăbeam. Timpul părea că s-a oprit în jurul acelei cărți pierdute. Eu o priveam de la distanță înțelegându-i zbuciumul. Trecătorii nu-i aruncau nicio privire. Alergau pe lângă ea nepăsători. Un om al străzii ce scotocea prin coșurile pline de gunoi menajer și aduna în căuciorul ce-l târa zilnic după el
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
să atingă limite, maxime sau minime. Oare de ce omul nu se poate mulțumi cu poziția de mijloc? De ce caută mereu să atingă anumite limite? Poate că el, inconștient, dorește mai mult, el vrea să maximizeze, în loc să-și (re)găsească echilibrul pierdut. Să studiem acum cazul milionarului. Ieșind din tiparul omului normal, cel care își permite doar un trai decent fără să epateze și excese de lux, milionarul părăsește această poziție de mijloc, și, apropiindu-se prea mult de limita superioară a
ECHILIBRUL ŞI POZIŢIA DE MIJLOC de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341565_a_342894]
-
a năzui spre entități de neatins. Primul nostru ministru mult iubit, se dovedește atât de lacom încât ar vrea numai pentru el luna de pe cer. A dovedit-o prin „sărăcuțul club din Dubai” în care și-a băut amarul președinției pierdute. Să-i fie bogăția ușoară că tuturor celorlalți lăcomi. Referință Bibliografica: Răspuns răspunsului / Emil Wagner : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1425, Anul IV, 25 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
RĂSPUNS RĂSPUNSULUI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341593_a_342922]
-
să-mi fii prinț și unic mire în năvalnică iubire” („Ochi în ochi") sau : „Îmi curg în suflet ploile din tine,/ Stropi dulci, închiși într-un sărut/ Cuvintele-ți m-ating cu șoapte fine, Fior de rouă ce îl credeam pierdut." („Punct”) Deși Olguța Luncașu Trifan este la începuturile carierei sale literare, vocea sa a căpătat deja un timbru distinct în lirica actuală românească. Autor: Prof. Anica Tănasă 10 decembrie 2015 Referință Bibliografică: Împlinire prin iubire / Olguța Luncașu Trifan - Cronică de
CRONICĂ DE CITITOR DE PROF. ANICA TĂNASĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341680_a_343009]
-
clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii și a se trezi devreme pentru a învăța este inacceptabil și prin urmare ne-negociabil. Trăim vremuri grele. Părinții din toată lumea se simt pierduți. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei. CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAȚIEI 1. A distruge speranța și visele. 2. A pedepsi la furie și a pune limite, fără a da explicații. 3. A exprima autoritatea cu
„PĂRINŢI STRĂLUCIŢI, PROFESORI FASCINANŢI” DE AUGUSTO CURY de SURSĂ NEPRECIZATĂ în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341671_a_343000]
-
Călătorind spre Calea Lactee Mi-am luat scara gândului nebun, Să urc spre Calea-Lactee, de pulbere drum. Să-mi caut iubita, rătăcită printre aștri Și steluțe mici, ca ochii ei albaștri. În pulberea de stele, plutire liniștită, Fiecare astru - o dragoste pierdută. Îmi caut iubita din visele târzii, Din nopți cu frământări, de dragoste pustii. Iubirea oare după care stea-i ascunsă, De mă cheamă-n cer de dorinți pătrunsă? Aștept s-apară, pe cărări îngălbenite, Cu pași timizi, ochii mari și
CĂLĂTORIND SPRE CALEA LACTEE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341738_a_343067]
-
irevocabil! Dincolo de infern, începe altceva decât haosul. Probabil, un altar. Și totuși, fericirea a fost și va rămâne încă multă vreme un ideal la care se raportează existența umană . Bucuria este o oază. Fericirea poate fi, însă , pustiul, repetabilul paradis pierdut. Și totuși, și totuși dacă poți provoca bucurie ( iar tu sigur că poți !), prezența ta, simpla ta prezență cotidiană ar putea fi chiar fericirea cea îndelung căutată! 27.02. 1979. Sunt în cazarmă din nou, cu numele primăverii pe buze
SALT SPRE LIBERTATE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340583_a_341912]
-
repede încât nu pot ține pasul cu ei; Nu mă pot opri, nu pot zăbovi fără ca ei să treacă, Ne este sortit să nu ne oprim de-am obosi Și vedem cum viitorul, trecutul ni-l îneacă. Uneori mă simt pierdut, lipsit de vlagă, obosit! Dar nu-mi pot descătușa nici inima, nici mâinile! Și mai mereu cu multe probleme mă văd pricopsit Și după atâtea lovituri, nici nu-mi știu rănile. Anii trec dar eu nu am un scop; nu
ANII TREC PREA REPEDE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340610_a_341939]
-
este viitotorul satului românesc atât de ruinat de trecutul său comunist?” Stelian I. Constantin - regizor și scriitor “Observatorul” Toronto (2006) "E o scriitoare prolifica, premiată de două ori de revista noastră. Scrie că și când ar vrea să recupereze anii pierduți pentru ceea ce și-ar fi dorit să spună în scris. Scrierile acestea sunt o picătură vie de cultură românească în lumea canadiană. Ascultându-și porunca tainica, scrierile sale au devenit un depozitar de amintiri, de memorie spirituală, de credință în
ELENA BUICĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340551_a_341880]
-
e devreme, mă tem că-i târziu. Lăsa-voi răgazul de-ați face bagajul Nutresc doar speranța că nu ai să pleci. Și vreau din iubire să capăt curajul S-opresc despărțirea și clipele reci. Redă-mi fericirea, și șansa pierdută, Zâmbește-mi și spune-mi cuvinte de-alint, Mă strânge în brațe gingaș! Voi fi mută... Și spune-mi doar vorbe... Chiar dacă mă mint! Sărută-mi obrazul! Nimica n-oi zice... Și-o floare în plete îmi pune de vrei
VERSURI de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340633_a_341962]
-
la 40... Dar de venit, vine:) Apoi am ferma convingere că o iubire care te "pleznește", chiar dacă îți face inima bucățele, are rolul de a te face să uiți toate mizeriile îndurate din cauza celorlalte iubiri, alea ratate, divorțate, înșelate sau pierdute. E ca și atunci când ai o oarecare durere și, ca s-o anihilezi îți produci alta mai mare. Îți frânge inima exact așa cum doctorul îți mai rupe o dată piciorul, după ce ți l-ai rupt singur, ca să ți-l poată fixa
OGLINZI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340657_a_341986]
-
nota...ea a adus un mare echilibru și încredere în viața mea. Lecturile biblice și textele de aici, emisiunile înregistrate și delicata, dar ferma selecție a textelor, făcută de d-nul Lupu, au menirea de a-l orienta pe cel pierdut, de a-l aduce acasă pe cel rătăcit. Ce poate fi mai frumos, iubind cerul și pământul...cu toate ale sale...decât să simți că undeva, în lume, ești iubit...și apreciat?...că nici Tatăl și nici Fiul nu te-
PROFIL DE AUTOR SAU IUBIND CERUL ŞI PĂMÂNTUL ... CU TOATE ALE SALE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340660_a_341989]
-
lor se petrece sub pavăza plăcerii de a trăi frumos. Întocmai în aceasta coexistă idealul operei. Pleiada românească de artiști lirici e colosală și aurorală, cu forța de a recâștiga în orice clipă o speranță învinsă, poate redobândi cugetat libertatea pierdută nesăbuit, poate regenera frumusețea devastată, poate reansambla idealul irosit... Totul constă în predarea noastră sufletească pe mâinile tulburătoarei muzici clasice. Una dintre fermecătoarele noastre soprane, sub glasul căreia spiritul e o trestie ce se-ndoaie și vibrează, e maestra Felicia
FELICIA FILIP. TIMPUL CÂNTĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341069_a_342398]
-
țara cu umbrele lor, soarele o va lumina și-o va încălzi! Într-o zi, primăvara, crăiasa anotimpurilor va veni! Majestatea Sa Regele Mihai I, născut într-o zi a reginei îmbrumate, toamna, nu va avea speranțele ruinate și dreptatea pierdută, pentru că vom avea o regină a inimii, născută într-o zi a crăiesei anotimpurilor: primăvara! Nu suntem copiii unui destin nemilostiv. Suntem un neam și o țară care avem un Rege pentru istoria, speranța și statornicia României și vom avea
MAJESTATEA SA REGELE, 93 DE OFRANDE, ÎN 93 DE TOAMNE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341070_a_342399]
-
-voi, oare? Dacă noaptea îmi va fi prea albă, Iar ziua fi-va searbădă și lungă, mi-oi aduna cuvintele în salbă, ca insomnii, poeme să ajungă. Piatra Ascult, departe, marea fremătând, ca pe-o femeie ce-și striga iubitul pierdut, undeva, în adâncul de gând, în valuri reci, ce-i tulbura zenitul. Prin razele ce-alunecă pe valuri, se-aud acordurile unui cântec trist, durerea iubirii răsună-ntre maluri, pântec de mare, ce naște-un ametist. Piatra, violet, ia strălucire
CÂND PIETRELE VORBESC... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341114_a_342443]
-
speranța! Furtuna Cu teamă privesc către cer... Furtuna se-apropie-n goană Un freamăt coboară din munți, E seară...e frig și e toamnă... Lumini ce despică văzduhul Se sting ca o stea neștiută Când bubuie cerul cu groază Și liniștea plânge...pierdută... E toamnă...suspină natura Cu frunze...cu ploaie și vânt... Mai cântă un cânt ciocârlia Dar zborul spre soare e frânt... Adesea în viață furtuni Pornesc din senin și ne doare... Și grijuri...și lacrimi ce curg... Și dorul ce
OMAGIU DIVIN 3 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341093_a_342422]
-
părăsiră, văzu, ca o tresărire, în depărtare, o vale și o poiană cunoscute. Era tocmai poiana unde îl aștepta voievodul. Chiar și soarele mai avea ceva până să apună de tot. Răsări în el nădejdea că încă nu e totul pierdut. Încă mai avea timp să alerge spre locul de sosire. Trebuia să alegre cât poate de tare. Porni ca vulturul la vale. Nu mai simțea nici oboseala, nici sufocarea. Ceața caldă îi aburea memoria. Picioarele, doar picioarele, singurele, îl mai
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
2014 Toate Articolele Autorului Pe pielea-mi, catifea de stele, Sărut de jar ți se prelinge Și-n șoapte gândurile mele Adună vise și-apoi ninge. Și-n cozi de comete argintii Pe vârf de dor și de uitare, Cărări pierdute, doar tu le știi, Mă-nvăluie și mă strâng tare. Și-n lunga așteptare care, Se adâncește zi și noapte, În ceață, chipul tău dispare Iar numele ți-alint de șoapte. În ochi, eu îți citesc iubire, Un strop de rai
ÎNTRE NOI ... DESTIN de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341160_a_342489]
-
asta, dar eu cam asta auzeam. S-a rupt filmul, precum o rolă de cinema la finalul ei, la „suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile”. Reușesc să-mi descleștez fălcile din strânsoarea uscăciunii și șoptesc pierdut: - Aveți dreptate. Sunt un nevrednic. Nu mă biciuiți, va rog! N-am zis asta cu biciul. Probabil nici n-ar fi trebuit. Continui: - Știu c-am greșit, fiți, vă rog, îngăduitor. Dați-mi amendă, dar una mică că mă omoară
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]