KorAP: Find »[drukola/base=pisică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...159 160 161 ...373 >

9,309 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

primăverii. Colega Gina încerca să-l distreze, citindu-i din presa zilei. — Uite, povestea de ieri. Sub pretextul că în apartamentul numărul... proprietate personală... de la parterul amintitului imobil ar exista un câine... sau niște câini... și o pisică... sau niște pisici. Ei, ce zici? Lungit pe fotoliu, cu picioarele suite americănește pe scaun, capul în tavan, ochii închiși, Tolea nu părea că aude. Medita, calcula, rememora? Alunga, ca pe niște sâcâitoare insecte de sezon, veștile alarmante. — Poftim! Auzi, pretexte... Câinii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Ei, ce zici? Lungit pe fotoliu, cu picioarele suite americănește pe scaun, capul în tavan, ochii închiși, Tolea nu părea că aude. Medita, calcula, rememora? Alunga, ca pe niște sâcâitoare insecte de sezon, veștile alarmante. — Poftim! Auzi, pretexte... Câinii și pisicile urmând a trăi, unde, în pădure, în pustiu? Ce zici, nu-i bine scris? Auzi, auzi, exclusiv în păduri, în vârfuri de munți și pe recife oceanice. Ce-o fi aia recife? Da, e tare, articolul e tare. Cum de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
cine sunt și pentru cine lucrează acești funcționari cu duble funcții... Apăruse la ușă într-o dimineață, așa, dintr-odată. O mutră cumsecade, o voce plăcută, până te trezești a și intrat, ca ăia care devastează apartamente și dau foc pisicilor. Politicos, lingușitor... gata, a și pus mâna pe tine, chiar dacă n-ai nici câini, nici pisici, nici canari, altul o fi interesul. „Pot intra? Și aș putea să vă deranjez cu o conversație, altă dată?“ Măgarul! Dar acum, la telefon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
dimineață, așa, dintr-odată. O mutră cumsecade, o voce plăcută, până te trezești a și intrat, ca ăia care devastează apartamente și dau foc pisicilor. Politicos, lingușitor... gata, a și pus mâna pe tine, chiar dacă n-ai nici câini, nici pisici, nici canari, altul o fi interesul. „Pot intra? Și aș putea să vă deranjez cu o conversație, altă dată?“ Măgarul! Dar acum, la telefon, îl repezise, în sfârșit. O zi, două, măcar o zi, două va fi pauză. Apoi, iarăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
cameră mică micuță, pat îngust, de școlari, o chiuvetă, fereastră mare, de mansardă, prin care intra luna. O trase spre el, nerăbdător, neîndemânatic, lasă-mă, mă dezbrac singură, blugii lunecaseră, călcați în picioare, subțiri burlane de tablă,, peste ei jacheta pisică albă. Rămase într-un lung maiou cafeniu, de balerină. Un trup mic, simplu, lunecos... nu așa, lasă-mă... pielea ardea. Se pierduse, grăbit, în trupul îngust, electrizat de lumina rea a lunii. Timid vârtej stângace. Ira, cu picioarele strânse sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
într-un soi de complicitate acceptabilă. Cândva, când oare, se furișase prin ușă umbra fumurie. — Sunt Toma, ne cunoaștem. Sper că nu deranjez. Vocea cunoscută: dresată, politicoasă. Vocea delatorului, vocea nopții. — Citiți? Ce citeați? A, revista aceea. Povestea cu bătrâna, pisicile, incendiul. Vă interesează? Zău, vă interesează? Urma să ne vedem, poate vă amintiți. Mi-am îngăduit, acum, doar așa, câteva minute, n-aș vrea să vă răpesc timpul, parol. Profesorul nu mai știa dacă vocea sa era cea care răspunsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
timpul de la întâlnirea precedentă și nici cu locul nu era obișnuită. Dacă tot nu vrea să spună nimic despre circumcișii lui Allah, să aflu ceva despre circumcișii noștri. Ce spune Sinagoga despre apartamentul incendiat și atacarea locatarei și câinii și pisicile ei nebune? Panică, pogrom, așa strigă perciunații? Madam Murătură să cadă jos, nu alta. Am insistat. Ce mesaje SOS trimit comis-voiajorii în străinătate? Că sunt în primejdie și trebuie salvați? Nu știe nimic sărăcuța! Ea nu vede pe nimen!. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
și glaciala lui nemțoaică în călduri. Nu, doctorul Marga, inimă de aur, Lacrima Christi, respecta discreția, așa cerea jurământul lui Hypocrate, dulcissime. Un dulcissime frater, señor Marga! Servit în livrea de pișăciosul Bazil și hrănit de jupânița Jeny, cu pomenile, pisicile și posturile ei suprapuse, și distrat, uneori, nu-i așa, de bufonul Tolea. S-avem grijă de ținuta, burta și buna dispoziție a bunului nostru doctoraș, suflet delicat și stomac delicat și pungă delicată!... Doar despre Sonia întrebase, delicatul. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
fi de vară, în fața unui chioșc ce părea real, pe care scria, de necrezut, Plăcintărie, unde se vindeau, firește, înlocuitori. Bizare tartine: două felii de cauciuc numite pâine, prăjite la un simulator, între care flutura, ca o subțire limbăroșie de pisică, o foiță lucioasă lunecoasă de înlocuitor. Fostul coleg de liceu Ștefan Olaru esteînlocuit astăzi de un domn sever, înalt, atemporal. Teabordează prompt și te copleșește relaxat, cu verdictele sale precise. Din când în când, își freacă palmele uriașe una de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
e robust, nu-i așa? — Da, da, repetă, ca un automat, Venera. — La noi, la TRANZIT, avem o colegă, Vasilica, o femeie admirabilă. Inimoasă, altruistă, religioasă. Noi o alintăm Vili. Ține teribil la toate potăile. Mă rog, la orice ființă. Pisici, iepuri de casă, broaște, găini, canari, șoareci, orice. Colegul Vancea zâmbi la amintirea colegei Vili, gata s-o întrebe pe gazdă dacă nu e, cumva, soră cu Vasilica Vasilică. Dar ar fi fost nepotrivit, o indiscreție, renunță a-și satisface

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
știu. Are două fete care au alte fete, e bunică. Știu tot, nu despre asta e vorba... Profesorul încă nu izbutise redresarea. Țeapăn, cu gura deschisă, geanta lunecase lângă scaun, Tavi o și înhățase între labe. Venera era palidă. — Da, pisicile s-au întors... În flăcări. Noaptea trecută, pisicile mele arse s-au întors să mă vadă. Geamurile ardeau și părul meu și... Venera era palidă, își șterse fruntea cu mâna, mâna tremura, dar își reveni, regăsi cuvintele și mutra. — Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
e bunică. Știu tot, nu despre asta e vorba... Profesorul încă nu izbutise redresarea. Țeapăn, cu gura deschisă, geanta lunecase lângă scaun, Tavi o și înhățase între labe. Venera era palidă. — Da, pisicile s-au întors... În flăcări. Noaptea trecută, pisicile mele arse s-au întors să mă vadă. Geamurile ardeau și părul meu și... Venera era palidă, își șterse fruntea cu mâna, mâna tremura, dar își reveni, regăsi cuvintele și mutra. — Poate ți s-a spus sau îți amintești... Sonia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
mele arse s-au întors să mă vadă. Geamurile ardeau și părul meu și... Venera era palidă, își șterse fruntea cu mâna, mâna tremura, dar își reveni, regăsi cuvintele și mutra. — Poate ți s-a spus sau îți amintești... Sonia, pisica aceea neagră care a aprins deșertul sfânt... Tavi a fost înamorat de Sonia, sora dumitale. Tavi tresări, înălțând, trufaș, capul. Mâna maternă coborâse însă deja, la timp, pe grumazul său puternic, lucios. — A suferit din cauza ei. L-a tulburat. L-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
acolo s-au dus, cum spuneau. La rude, adică. Rudele lor, nu ale mele. Nu, în nici un caz ale mele... Eu doar pe mine mă am, să asmut nebunii, să mă lege, să mă ardă, să-mi ardă casa, câinii, pisicile, ce am mai drag. O confuzie, închipuie-ți! Doar o confuzie! Numele i-a derutat, li se parea suspect, strain. M-au luat drept altcineva, brutele. De fapt, nu sunt chiar singură. Uite, am grijă de Tavi, mi l-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
lângă mama obeză, cu ochelari. Fetița și băiețelul la școală, plimbarea cu barca, înmormântarea fetiței, concertulfestiv. „Cinci mii de fotografii, domnule Vancea! O epopee!“, anunțase victorioasă Venera. Croitorul cu familia, cei doi frați ofițeri. Balerina cu maică-sa și cu pisicile. Ședința de partid a surdomuților, nunta surdomutilor, meciul de volei al surdomuților. Chipurile, mâinile, hainele, furia, râsul, lacrimile surdomuților. Grupele de defilare, grupele de tricotaj, grupele de haltere, orgia și beția și rugăciunile surdomuților. Da, forța imaginilor persista, într-adevăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
sunt oameni cu... Nu, nu contest calitățile... și buzele fardate fardară un zâmbet, da, da. Chiar și prietena Tori, săraca, nu-i pot nega calitățile. Nici defectele, sărăcuța, nici defectele. Nici, bineînțeles. E bine să clarificăm, însă, maltratarea bătrânei cu pisicile. Devastarea apartamentului, placiditatea poliției, incendiul, știi ce scria în ziar. Un rug, da, un pogrom. Bătrâna aceea nu era chiar așa bătrână, cum vezi... Locuiesc la periferie, la alt capăt al Bucureștiului. La marginea Dudeștilor, unde trăia cândva sărăcimea sinagogilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
asta vreau să întreb. N-o fi cumva și mai cumplită povara? Seriozitatea, vreau să spun, disciplina surdomută. Trucurile noastre bizantine, vesela noastră leprozerie sunt mai omenești, nu? Ce, care victimă? Agresiuni și incendii contra apartamentului, unde adăpostiți câinii și pisicile disidente? Străină, așa credeau? O străină aleasă, străină de poporul ales? Ce victimă, păpușico, care victimă, care crematorii, micuțo? Care agresiune, babușca? O simplă distracție, atât. Plictiseala ucigașă, doar plictiseala, ce să facem, meine Liebe. Plictiseala, asta-i. Nimic altceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
orbi muți, să vină potopul. Un loc, să stea jos, ăsta-i trofeul râvnit, credeți-mă. Deci, tocmai treceam prin dreptul abatorului, prin norul acela de putoare, fiecare se strângea în gulerul hainei, nici că le păsa de câinii și pisicile și ceilalți disidenți care mureau în acea clipă în crematorii. Își vârau capul în batistă, tușeau, strănutau, dar nici că le păsa. Ei bine, domnul acela remarcabil, cu ținuta perfect verticală, trăsăturile îndelung rafinate, ochii puțin depărtați, fanatici, nasul ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
ziar. Nu mai știu ce publicație era, nici n-are importanță. O știre ciudată, mai ales că la noi ziarele nu prea permit asemenea știri. O femeie atacată în propriul ei apartament. Maltratată, fără motiv aparent. Mă rog, avea câine, pisici... dar nu erau pretexte convingătoare. Relatarea avea o vibrație specială. O rumoare, aș zice, primejdioasă. Poate mi s-a părut, știu eu. Nu suntem obișnuiți cu știri de acest tip în presa noastră... Articolul avea ecou, m-am convins, multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

vreau să te mai porți niciodată așa. Dar de data asta - doar de data asta - lucrul urât s-a dovedit a fi un lucru bun. Cum poate un lucru urât să fie un lucru bun? E ca și cum ai spune că pisica e câine sau șoarecele elefant. — Nu-ți aduci aminte că Al junior ne-a spus despre frâne? — Ba da. Ți-am salvat viața, nu-i așa? — Ca să nu mai vorbim de a ta. Și de-a lui Tom. În fine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
pe vinovați, iar acum că se pensionase, m-am întrebat dacă n-ar fi fost dispus să preia această sarcină. Din fericire, nu se mutase din apartamentul din Queens, pe care îl împărțea cu sora sa, văduvă, și cu patru pisici. Când l-am sunat, a răspuns la al doilea apel. — Spune-mi un preț, i-am zis, și îți plătesc oricât ceri. Nu vreau bani de la tine, Nathan, mi-a răspuns el. Dacă-mi acoperi cheltuielile suntem chit. — S-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
cu urechea încă de la începutul vizitei mele. Minor era atât de prins de ceea ce spunea, încât încă nu observase că nu mă mai uitam la el. Mai dă-o dracului de treabă, mi-am spus. Destul de-a șoarecele și pisica. Destul cu învârtitul pe după plop. Era vremea să trag cortina, pentru începutul actului doi. — Hai jos, Rory, am spus. Sunt unchiul Nat și nu plec din casa asta până nu stau de vorbă cu tine. Am sărit de pe sofa și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

Lawlor, Sile McArdle, Stephen Rae, David Diebold și Frank Coughlan de la Evening Herald și Fionnulei McCarthy de la Woman’s Way. Lui Jim FitzPatrick pentru fotografia de pe copertă și Tatiannei pentru cafea, pentru că mă face să râd și îmi hrănește preaiubitele pisici. Scriitoarelor Tina Reilly, Suzanne Higgins, Catherine Barry, Maeve Binchy, Julie Parsons, Cathy Kelly, Claire Dowling, Shari Low, Deirdre Purcell, Mary Stanley, Marita Conlon McKenna, Dawn Cairns, Jacinta McDevitt, Sarah Webb, Catherine Dunne, Martina Devlin, Miriam Lee, Collette Caddle, Gemma O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
orez prăjit cu ou. Și câteva pachețele de primăvară“. După o vreme nu mă mai deranjez să mă machiez sau să mă aranjez, pur și simplu deschid ușa în pijamale, îi aduc aminte sus-numitului iubit să nu se împiedice de pisică și îl pup fără prea mult interes. Asta se întâmplă cam cu o săptămână înainte de discursul cu „Nu cred că o să meargă“. Ați crede că mi-am învățat lecția până acum. Dar prevăd vreodată discursul? Niciodată. Poate sunt naivă, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
mi-aș fi dorit să mă fi apucat să-mi scriu mai demult scenariul. La scena doi m-am blocat. Din nou. Mă uit în gol la ecran și încerc să mă concentrez. Lipsește ceva. Am mare nevoie de o pisică. Nici un scriitor serios nu scrie fără o pisică adormită prin prejmă. Gata. Fără scuze. Chiar o să scriu toată ziua, pentru că nu vreau să ajung ca oamenii ăia care mereu spun că ar vrea să fie scriitori, dacă ar avea timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]