4,273 matches
-
în dialectul din Stilo. A fost o călătorie lungă. Pe drum, pe măsură ce se apropia de Paris, întâlnea oameni grăbiți, întocmai ca în portul Marsilia, fără niciun chef de a sta de vorbă cu el. Asta nu-i prea fu pe plac, căci, deși nu avea dorința să-și etaleze în cele patru vânturi nici istoria vieții și nici sentimentele intime, simțea totuși nevoia să vorbească. Apropiindu-se de Paris, regăsi ceva din copilăria lui; își simți inima tresărind voioasă, gata să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și să refacă legătura dintre laicat și Ecclesia reprezenta un prim semn de normalizare a culturii române. Tabloul presei religioase din perioada interbelică confirma o gravă dezorientare a celor chemați să gestioneze problemele bisericești. Lipsa unui îndreptar dogmatic normativ, bunul plac configurau acest trist tablou. Excepție făceau ziarul "Cuvântul", revistele "Gândirea", "Predania" etc. Acțiunea restauratoare a lui Nae Ionescu în viața Bisericii viza următoarele aspecte: restabilirea legăturii cu Tradiția Bisericii, îndreptarea tuturor disfuncționalităților care periclitau bunul mers al Bisericii precum: politica
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
le au de la mamele vitrege și pe care, așa cum s-a văzut, și le asumă ele însele, produc nu doar dezamăgiri, ci și alte costuri importante, printre care acela că încercând să satisfacă nevoile tuturor din familie, să facă pe plac la toată lumea, se epuizează psihic și fizic. Dificultățile mamelor vitrege sunt, desigur, mai mari când copiii bărbatului căsătorit nu numai că îl vizitează sau stau temporar, ci locuiesc permanent cu el. Aceasta din simplul motiv că trăind zi de zi
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
204. politica în această problemă, în sensul că a optat pentru cedarea Norvegiei către Suedia. Astfel că, la 9 aprilie 1813, Castlereagh a invitat Austria să se alăture aliaților, însușindu-și decizia acestora 317. Decizie care nu a fost pe placul tuturor cercurilor politice și diplomatice austriece. Nemulțumirea acestora față de decizia în discuție a fost exprimată, si inca într-o manieră lipsită de orice precauție diplomatică de generalul Kobler, trimis de împăratul Francisc al II-lea la Petersburg, cu misiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
triumfa vreodată fără o consacrare completă, fără valorificarea suferinței, ignorând disprețul lumii și depunând o muncă neîntreruptă de apostolat: Suportă încercările ca un bun soldat al lui Cristos Isus. Nici un soldat nu se încurcă cu treburile vieții, ca să fie pe plac celor care strâng oaste. Iar când se luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după legile jocului (2Tim 2, 3-5). Proslăvirea soldatului desăvârșit și dezinteresat în limbajul paulin și apelativul de bun, atribuit soldatului, elimina
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aducea exemplul edificator al soldaților care se îndreaptă spre câmpurile militare, sub conducerea înțeleaptă a comandanților lor, spunând că: Un soldat, care face o călătorie, nu alege el însuși calea de străbătut și nici nu acceptă un drum după bunul plac, nu se folosește din comoditate de scurtături și nici nu se îndepărtează de steaguri, ci acceptă itinerariul din partea împăratului și-l respectă; primind ordinul pornește. Merge cu armele și face drumul pe calea stabilită, până când, pe durata opririi vor găsi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
guvernelor scuze pentru a inventa taxe, pentru a-și extinde aparatul birocratic și pentru a-și crește controlul asupra cetățenilor. Popoarele, pe de altă parte, sunt iubitoare de pace prin natura lor, și sunt aruncate în conflicte doar după bunul plac al unor conducători care nu îi reprezintă. Războiul a fost un cancer pentru corpul politic. Dar a fost o suferință pe care ființele umane însele aveau capacitatea s-o vindece. Tratamentul pe care liberalii au început să-l prescrie de la
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dorea el să spună era că oamenii își construiesc singuri istoria deoarece ei posedă puterea autodeterminării, de care alte specii fie nu beneficiază, fie nu o pot folosi în aceeași măsură. Și totuși oamenii nu pot crea istoria după bunul plac, deoarece au deasupra lor structurile de clasă care le constrâng în mare măsură libertatea de a acționa. Un proiect politic distinctiv este deja conținut de această observație, respectiv maniera în care ființele umane pot ajunge să facă mai mult din
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și se comportă de parcă ar fi altcineva, ca nu cumva să fie băgat la balamuc. Acest al doilea tip este greu de depistat, cu toate că e foarte răspândit În rândul politicienilor.” (A. Feiberg) Lucrul cel mai greu e să faci pe placul tuturor. (Aceasta deoarece gusturile oamenilor și pretențiile lor sunt foarte diferite, iar uneori incompatibile: „E greu să Împaci și capra, și varza”.) Oaspetele e primit după veșminte și e condus după cum a vorbit. (O mulțime de alte proverbe subliniază importanța
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ajunge mai mult să speculeze decât să elaboreze! Μ Mediocritatea nu stârnește, se știe, invidia. Iată motivul pentru care Întâlnim adesea În viață și falsa mediocritate (de exemplu, acea suficiență intelectuală adoptată pe moment de către cineva pentru a face pe placul unei persoane foarte influente, dar cu adevărat mediocră, care nu poate suporta superioritatea celor din jur). Μ Egoismul este o poartă Închisă spre lume, deoarece omul robit lui este, de fapt, robit sieși: egoistul nu se poate bucura de bucuria
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
faptul că bârfa reprezintă, de regulă, anticamera calomniei. Μ Auzim adesea pe câte unii spunând: „Lucrul acesta este al meu, pot să fac ce vreau cu el”. Pentru astfel de oameni, proprietatea nu poate fi, așadar, decât la bunul lor plac: o folosesc după patimile, capriciile, egoismul lor. Dar și proprietatea personală trebuie respectată (nu putem lăsa, de exemplu, pământurile În paragină, sau risipi Întregul salariu Într-o noapte la pocher sau la ruletă, În timp ce acasă copiii se zbat În lipsuri
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
află permanent sub amenințarea de a fi acuzat - cu ajutorul unei casete pe care Gastinel o păstrează cu sfințenie - pentru o crimă pe care nu a Înfăptuit-o dar Împotriva căreia nu reacționează și se vede constrâns să-i facă pe plac complicelui său care și-a Însușit, ca preț pentru tăcerea lui, semnătura În colaborare a cărții și jumătate din drepturile de autor. Dacă faptul că și-a atribuit o carte din care nu a scris un rând nu i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ca tine, care, de cînd te știi, ai făcut ce-ai vrut, ai avut ce-ai vrut, într-o casă în care mai miroase încă a sudoarea capului meu chinuit și tras în toate părțile ca să vă fac vouă pe plac; într-o casă în care ați mîncat bine, ați dormit fără grijă, ați avut totul la picioare. Sigur! Am muncit cît am muncit fiindcă am fost slab! V-am oferit o viață omenească, mai mult decît omenească, din slăbiciune, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
absolută pe care reprezentarea nu o Înțelege, dar care se exprimă. „O „manieră absolută de a vedea lucrurile” nu Înseamnă posibilitatea de a plasa, indiferent de unghi, o lentilă care Îngroașă sau micșorează, care deformează sau colorează lucrurile după bunul plac. Înseamnă, dimpotrivă, o manieră de a vedea lucrurile așa cum sunt, În „absolutitatea” lor.” Există, desigur, și alte tematizări ale stilului. Însă aceasta este purtătoarea celor mai puternice consecințe, pentru că, astfel definit, stilul este marca textului care permite anihilarea principiilor genericității
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vă fac o informare scrisă?”. Mai știi, un contact cu niște străini presupuși a fi spioni l-ar fi putut transforma într-un agent în solda dușmanului din afară... Orice informație, fie și neînsemnată, se poate oricând converti, după bunul plac al Puterii, într-o indicație importantă. Totul trebuie consemnat, pentru că totul furnizează informații. Absurdul capătă astfel o utilitate imediată, care la prima vedere ne scapă: există regimuri, comuniste sau fasciste, a căror lozincă - „Supravegheați totul!” - permite, în ciuda ridicolului de care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
nu vor depinde numai de ceea ce se va spune, ci și de ceea ce va vedea... Gustav pretinde o postură care să-i permită să capteze toate indiciile și, astfel informat, să domine situația și să o conducă după bunul lui plac. El, „străinul”, cel căruia îi aparținuse odinioară Tekla și de care Adolf se teme mai mult decât de orice și de oricine altcineva. „Gândul care nu-mi dă pace, care mă chinuiește, e că omul ăsta ar putea afla că
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
are un mare grad de independență - din două motive. În primul rând, cel mai adesea tablourile au un spațiu de percepție al lor, separat prin ramă de spațiul înconjurător. Această delimitare dă posibilitatea pictorului să mânuiască dinamica spațiului pictural după plac. El poate să distribuie greutatea astfel încât să reprezinte o realitate vizuală analogă atracției gravitaționale sau poate să o distribuie astfel încât compoziția să arate imaterial suspendată. În al doilea rând, separarea obținută prin înrămare este sporită atunci când o pictură este fixată
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
principal. Altfel spus, ne vom întreba continuu dacă nevoia noastră de sens al existenței nu constituie cumva o mutație accidentală, fiind de fapt un epifenomen. Problema teoriei evoluționiste este că riscă să îngroape cultura în explicații ce nu sunt pe placul unor ființe ce mizează pe rațiunea absolută. * Psihologia pare să confirme tot mai mult apriorismul kantian, arătând că existența oricărei percepții depinde atât de o componentă înnăscută cât și de fenomene. Iată cum filosofia a reușit să deschidă teren de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
atare moarte, care să sporească interesul, curiozitatea în jurul său. O afirmă apăsat în încheierea poeziei sale: „Cuprins de o furtună,/ Pierdut să dispar/ Prin codrii Bacăului...” Setea sa de extincție nu e și sete de anonimat. Acesta nu era pe placul său, deși uneori lasă să se înțeleagă că l-ar adopta ca soluție de viață. „Am greșit colosal că m-am născut în acest secol...” 1) „Atitudinea sufletească” a lui Bacovia seamănă cu cea a „idealiștilor” de la sfîrșitul secolului al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în bărbatul fictiv. Marguerite găsise câteva voci, în principal imitându-l pe Gide, dar nici una, în afară de cea din Alexis la persoana întâi, părea să-i aparțină în totalitate. Biografia lui Pindar, publicată în 1932 de Grasset, nu a fost pe placul nici al autorului nici al cronicarilor. Marguerite a sperat să scoată la lumină poetul în legătura sa cu religia antică greacă, dar era insuficient de experimentată în activitatea științifică care făcuse pași importanți din 1900, și Pindar era cel mai
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
că exista o "lege de fier a oligarhiei" sub care ar fi operat toate partidele (Ostrogorski, 1902; Michels, 1968). În opinia lor, eșalonul de vârf, organele executive și secretarii se mențineau permanent în funcție și conduceau partidele după bunul lor plac, acesta fiind mai ales cazul partidelor socialiste. Aceste perspective au fost între timp atenuate (Duverger, 1954); în plus, s-a pus accentul din ce în ce mai mult pe declinul organizațiilor (Daalder și Mair, 1983). Acest declin a fost provocat de două evoluții: prima
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
că nu sunt scrise. Este cazul nu doar al Marii Britanii, ci și al altor țări. Teoretic, într-o țară ar putea să nu existe nicio convenție, nicio cutumă, nicio lege, ceea ce înseamnă că liderii ar putea acționa după bunul lor plac. Însă în practică, până și liderii foarte autoritari trebuie de obicei să-și organizeze modul de a acționa: doar când o țară sau un regim se înrădăcinează, liderul poate avea libertate aproape deplină de a acționa. Constituțiile joacă un rol
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
neapărat că doresc ca acestea să fie votate; în multe foruri legislative sunt prezentate extrem de multe inițiative de acest fel, care sunt îngropate apoi în tăcere. Prezentându-le, membrii parlamentului pot urmări o mulțime de scopuri, de la a face pe plac alegătorilor la încercarea de a-și găsi de treabă. În Statele Unite, proiecte de lege specializate sunt adesea elaborate de membrii Congresului. În final, și dezbaterile bugetare pot oferi posibilități de a prezenta cazuri specifice. Deși aceste activități sunt punctuale și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Celelalte formule guvernamentale sunt, în majoritatea cazurilor, ierarhice, cel puțin la nivel formal, în aceea că miniștrii și oricare alt membru al guvernului sunt total dependenți de șeful guvernului și de șeful statului. Ei sunt numiți sau destituiți după bunul plac; deciziile lor sunt luate prin delegare din partea șefului guvernului; ei nu au niciun rol legal în elaborarea politicilor care nu le afectează departamentul. Aceste configurații erau în mod tradițional cele ale sistemelor monarhice, iar sistemul prezidențial constituțional sau "limitat" nu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de zile. Totuși, aceste guverne prezidențiale nu au totdeauna același nivel de ierarhizare. Unele se apropie mai mult de sistemele de tip cabinet în ce privește componența, spre exemplu în situația când șeful guvernului nu poate selecta sau demite miniștri după bunul plac, sau trebuie să acorde atenție opiniilor acestora. De exemplu, șefii guvernelor pot fi constrânși în alegerea miniștrilor în regimurile monarhice tradiționale, deoarece membrii unor familii sunt foarte influente; la fel în regimurile prezidențiale civile sau militare, deoarece este posibil ca
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]