4,267 matches
-
vorbit tradițional este brusselara, un dialect neerlandofon cu puternice influențe franceze. Vorbitorii dialectului sunt din ce în ce mai puțini în detrimentul celor două limbi oficiale ale regiunii. Începând cu 1989, locuitorii regiunii Bruxelles își aleg propriul consiliu regional. În ultimii zeci de ani o polemică frământă lumea politică belgiană, cea a statutului arondismentului electoral și judiciar Bruxelles-Halle-Vilvoorde. Partidele politice flamande au cerut ca partea din Flandra al acestui arondisment să fie separată și organizată asemenea celorlalte arondismente belgiene. Societatea de Transport Intercomunal Bruxelles operează metroul
Regiunea Capitalei Bruxelles () [Corola-website/Science/298523_a_299852]
-
de trădare pentru că apărase privilegiile Academiei. La 28 iulie 1685, împreună cu François de Maucroix, tipărește "Ouvrages de Prose et de Poésie" („Lucrări de proză și poezie”), conținând traduceri din Platon, Demostene și Cicero, precum și noi fabule și povestiri. În timpul celebrei polemici de la Academia Franceză dintre „clasici și moderni” (""), Jean de La Fontaine s-a situat în mod evident alături de „clasici” (printre care se numărau și prietenii săi Boileau, Racine și La Bruyère). El scrie "Épître à Monsieur de Soissons" („Scrisoare către M.
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
ghearele artei", "Eu, capodopera părinților mei"). Alte scrieri ale sale sunt "Mesia poate să aștepte ( Cu mașina pe urmele profeților)" (1934) și "Domnișoara Africa" (1935), romane jurnalistice pline de spirit și vervă imaginativă. Pasajul acesta face trimitere la o celebră polemică purtată între Sebastian și Ludo la editarea romanului " De două mii de ani". Mihail Sebastian scria într-un pasaj din "Cum am devenit huligan": "În ulița evreiască d. I.Ludo este un fel de Tănase evreu, cu destul haz uneori". I.
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
ctitorii mănăstirii, domnitorul Constantin Mavrocordat, forțarea lacătelor și a drugilor de fier care închideau paraclisul, precum și a ușii altarului Bisericii mari, fapt ce a determinat intervenția la forurile superioare a personalului Muzeului de Istorie a Municipiului București. Există încă o polemică între istorici și etimologi. După părerea unora, numele zonei s-ar datora faptului că moșia ar fi aparținut familiei boierilor Văcărești. Alte păreri susțin că toponimul nu are nici o legătură cu familia Văcărescu și că explicația s-ar afla fie
Mănăstirea Văcărești () [Corola-website/Science/307362_a_308691]
-
puțin de 18 ani, el a scris la Berna în limba rusă prima sa poezie sionistă „Orașul Păcii” care a apărut ulterior la Odessa în gazeta „Voshod”. În perioada șederii la Berna, totuși nu s-a lăsat antrenat Jabotinski în polemici cu studenții socialiști. Deoarece îi displăcea atmosfera orașului și nici nu s-a concentrat in studiu, a primit cu bucurie propunerea gazetei sale de a fi corespondentul ei la Roma, având pentru aceasta recomandarea unuia din conferențiarii de la universitate. Nici
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
1926 - iunie 1927, la care se adăuga și un săptămânal numit "Sburătorul Literar", care a fost publicat între septembrie 1921 și decembrie 1922. În timpul perioadei sale de apariție, mișcarea artistică și membri cenaclului "Sburătorul" s-au angajat constant într-o polemică literară cu partizanii stilurilor tradiționale ce își aveau sorgintea în secolul trecut, dar apăruseră la începutul anilor 1900, așa cum fusese revista "Sămănătorul," fondată de poeții Alexandru Vlahuță și George Coșbuc, apărută între 1901 și 1910, adevărată tribună a și al
Sburătorul () [Corola-website/Science/308698_a_310027]
-
din șes, a doua biserică de lemn din sat și una dintre cele mai vechi păstrate în Maramureș. În podul bisericii de la Ieud a fost găsit în anul 1921 Codicele de la Ieud sau Zbornicul de la Ieud, document ce a iscat polemici fiind considerat de unii istorici prima scriere românească. În austeritatea ei exterioară, încălzita în interior de cioplitura consolelor și de culorile vii ale picturii murale, biserica de lemn din Ieud Deal reprezintă un vârf al artei și tehnicii de a
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
în funcția de comandant al Corpului I Teritorial. Generalul Constantin Sănătescu, ministru interimar de război, i-a comunicat pe 18 noiembrie 1944 prin intermediul generalului Ilie Crețulescu, subsecretar de stat al Armatei de Uscat, că „nu este cazul să intrăm în polemică”. La sfârșitul lunii decembrie solicită din nou efectuarea de cercetări pentru a opri aceste „grave calomnii”. Generalul Vasile Atanasiu, inspectorul general al Artileriei, raporta ministrului de război la 9 ianuarie 1945 că „în timpul evenimentelor tragice de la Iași, din perioada 26-29
Dumitru Carlaonț () [Corola-website/Science/307504_a_308833]
-
tablouri expuse au fost compozițiile "1907" (aflat astăzi la Muzeul Național de Artă al României) și "Înainte de 1907". Cel din urmă tablou nu a fost specificat nominal în niciuna dintre reviste. Între "Revista din Iași" și "Arta Română" au existat polemici intense privitoare la cele două tablouri. Astfel, profesorul Ilie Bărbulescu a comentat în prima dintre ele într-un spirit reacționar, în timp ce A.D. Atanasiu i-a luat apărarea lui Băncilă în cea de-a doua. În luna decembrie 1907, ziarul "Voința
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
pentru a-și pune în practică conceptele și proiectele de organizare a instituției școlare și culturale, de pregătire a cadrelor și asigurarea materială a instituțiilor condiție fără de care nu vedea organizarea învământului românesc, problematică ce a fost și obiect al polemicii cu Titu Maiorescu. Publică volumele de critică literară "Schițări de literatură română" în anul 1859 și "O vorbă despre literatura desfrînată ce se încearcă a se introduce în societatea română" în anul 1863. Interesat de etnografie, menține relații cu Franța
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
Odobescu la "Congresul Mondial al Arheologiei" de la Paris. Divorțează de Luiza Wirth, cândva, după 1868. Deși, Titu Maiorescu își făcuse publice opiniile sale anti-liberale, societatea Junimea de la Iași a fost primită de Urechia cu simpatie, dar anul 1870 reprezintă începutul polemicilor lui Urechia cu junimiștii, iar împreună cu istoricii Bogdan Petriceicu Hasdeu și Nicolae Ionescu, începe să condamne vederile conservatoare și, pe plan cultural, îndrumările romantice și neoclasice ale Junimii, care în opinia lui Urechia erau în contradicție cu românismul. În același
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
regresivă, compunere, contragere, calc, adoptarea unor cuvinte dialectale și arhaice. Totodată se impun și unele criterii estetice în redactarea textelor, în numele unui „stil elevat”. Adepții înnoirii limbii, numiți „neologi”, sunt combătuți de tradiționaliști, numiți „ortologi”. Exemplul cel mai cunoscut al polemicii lor este manifestul ironic al ortologilor, cu titlul "Mondolat" (1813), la care neologii răspund cu "Felelet a Mondolatra" (Răspuns la Mondolat), de Ferenc Kölcsey și Pál Szemere, în 1815. În 1827 ia ființă Societatea Științifică Maghiară, Academia de Științe de
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
o săptămână au fost eliberați. În 12 iunie 1626, Camera Comunelor a lansat un protest direct împotriva lui Buckingam, cerând înlăturarea lui, dar Carol refuză să-l înlăture pe prietenul și consilierul său. După puțin timp Carol a suscitat noi polemici, când a încercat strângerea banilor necesari războiului, printr-un "împrumut forțat", un impozit conceput fără aprobarea Parlamentului. Carol a reușit să strângă banii necesari, anunțând o iminentă invazie a spaniolilor. Banii au finanțat un alt eșec al ducelui de Buckingham
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
care se bucură de un imens succes editorial, fiind tradusă în mai multe limbi. Continuă să scrie cu prolificitate neobișnuită, în special texte apologetice religioase, nu totdeauna în concordanță cu dogmele oficiale ale bisericii catolice, din care cauză suscită adesea polemici pasionate: "Dizionario dell'omo salvatico" (1923, în colaborare cu Domenico Giuliotti), "Pane e vino" (1926, versuri), "Sant'Agostino" (1929). În această perioadă scrie și cunoscuta satiră "Gog" (1931) și o reconsiderare apologetică a lui Dante Alighieri, "Dante vivo" (1933). Papini
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]
-
manifestele anterioare. Al patrulea text asupra conceptului poetic al himerismului a fost publicat în revista Vatra. Vasile Baghiu a publicat și alte texte teoretice asupra "himerismului". Ele au avut ecouri reale în lumea literară și uneori au dus la mici polemici, în care autorul își apără invenția literară. În legătură cu aceste pusee polemice, criticul Al. Cistelecan crede că "nu există nici un complot contra lui Baghiu și nici contra "himerismului"" și spune că "iritarea poetului, psihologic de înțeles, estetic devine cel puțin excesivă
Himerism (literatură) () [Corola-website/Science/306868_a_308197]
-
eseu despre stilul critic al lui Al. Cistelecan, este de părere că "himerismul" lui Vasile Baghiu are viitor și face trimitere în această notă la o idee a lui Tudor Vianu despre „subtonul dureros” și valoarea unei opere literare. Dincolo de polemici, Vasile Baghiu simte necesitatea unor delimitări. Într-un articol din revista "Mozaicul", "inventatorul himerismului", cum îl numește Roxana Sorescu, încearcă, pe un ton polemic, să clarifice relația himerismului cu postmodernismul: "Himerismul este o alternativă la postmodernism din următoarele motive: 1
Himerism (literatură) () [Corola-website/Science/306868_a_308197]
-
și a cizelat limbajul poetic, dându-i o viguroasă și elegantă concizie a ritmului, prin latinizarea topicii frazei și adaptarea, cu o mare intuiție a sensurilor și nuanțelor, a numeroase neologisme latine și grecești. Opera sa, care a suscitat vii polemici în secolul al XVII-lea, a exercitat o influență deosebită asupra liricii moderne spaniole. În opera „"Viaje del Parnaso"” („"Călătoria Parnasului"”), Miguel de Cervantes l-a elogiat în versuri ca: „"Acel ce deține a scrierii cheie", "cu grație și agerime
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
Friedrich Schleiermacher]], care i-a influențat pe corifeii Școlii. Exemplul tipic este volumul [[Petru Maior]], "Scripta minora" (1997), experiment editorial reușit, unde vechiul scriitor își construiește biografia socială și spirituală din mărturii personale, de la texte de tip “ars literaria” la polemici, jurnale, corespondență sau mărturii ale culturii personale. Ca istoric al Școlii Ardelene a publicat volumele de sinteze asupra luminismului blăjean ("Naționalismul modern", 1996; "Cultură și societate în contextual Școlii Ardelene", 2001; "Transilvanica", 2003; "[[Petru Pavel Aron]]", în colaborare cu Niculina
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
mai importante conform ierarhiei timpului) și mai ales că specialist de artă. Cu toate aceste, primii 4 ani de activitate ai lui Eastalke, n-au înregistrat cine știe ce glorie; dimpotrivă, o serie de coincidențe nefericite au dat loc unor serii de polemici atât de violențe încât el a decis să-și dea demisia. Primul episod din seria celor nefericite a fost, achiziționarea în 1845 a tabloului Uomo con teschio sub semnătură lui Hans Holbein, care în cele din urmă s-a dovedit
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
ultima, "Ediția a VI-a a Originii speciilor" fiind mult lărgită comparativ cu cele anterioare. De remarcat că prima ediție, apărută într-un tiraj de 1250 de exemplare, se epuizează într-o singură zi. Lucrarea a stârnit încă de la apariție polemici imense între susținătorii teoriei și adversarii ei. Printre adversari s-a numărat și Robert FitzRoy, capitanul vasului „Beagle”, meteorolog și cartograf, care l-a atacat vehement pe Darwin. Teoria evoluționistă a fost susținută de numeroși naturaliști printre care Thomas Huxlez
Originea speciilor () [Corola-website/Science/302052_a_303381]
-
nu o acordă) unor teme, evenimente, fapte. Un celebru exemplu este "afacerea Dreyfus". Dintr-un fapt divers de spionaj, cazul s-a transformat într-o amplă campanie de presă, la care au concurat diferite genuri ziaristice, de la caricatură până la celebra polemică "Acuz" a lui Emile Zola. Operele aparținând aceluiași gen se pot "decupa" și analiza, găsindu-li-se notele comune, dar și deosebirile. Câteodată chiar "decupajul" dă naștere unor volume de eseuri, de reportaje, de interviuri etc. Spre exemplu putem aminti
Jurnalism () [Corola-website/Science/302093_a_303422]
-
Tabaco", în care repetă argumentele anterioare cu privire la beneficiile plantelor și subliniază proprietățile benefice ale fumatului. Importul de tutun în Europa nu a fost fără rezistență și controverse în secolul al 17-lea. Stuart Regele James I a scris o celebră polemică intitulată" Counterblaste to tobacco" în 1604, în care regele denunță utilizarea de tutun. Tutunul ca produs comercial ajunge în Imperiul Otoman în secolul al 16-lea. Odată ajuns în Imperiul Otoman, a atras atenția medicilor și a devenit un "elixir
Nicotină () [Corola-website/Science/302141_a_303470]
-
imensă (șase mii de suluri de pergament), structurabilă astfel: a) texte exegetice b) texte teologice Doctrina lui Origene conține o evoluție datorată faptului că limbajul teologic al vremii era încă în formare și mai ales datorită angajării sale în numeroase polemici. De exemplu, într-o primă fază, Origene considera că Dumnezeul treimic nu este absolut imaterial, având o „corporalitate” eterică, fără de care nu ar putea acționa. Ulterior își revizuie această credință și ajunge la vederi ortodoxe. Astfel, cele trei persoane ale
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
intră în componența Țării Românești, care îl învinge pe Marele Vizir. De notat că istoria Dobrogei independente este ocultată de aproape toate atlasurile istorice și lucrările de vulgarizare, fiind menționată doar în lucrările și articolele de specialitate, nu fără câteva polemici de altfel, dat fiind caracterul său multinațional care permite atât Bulgarilor, cât și Românilor, să revendice această istorie a Dobrogei ca parte integrantă a istoriei naționale a fiecărei țări. Mircea cel Bătrân a alipit Țării Românești Dobrogea în 1388/9
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
săi cu discursul în parabole () și-și restrânge tot mai mult ministerul doar la ei (de ex. ; ; Al patrulea discurs: . După discursul asupra smereniei, împotriva scandalului și asupra iertării () și după instruirea ucenicilor din -, Isus - ajuns la Ierusalim - intră în polemică cu autoritățile (; Al cincilea discurs: . Ca reproș împotriva conducătorilor iudeilor (), Isus rostește marele discurs escatologic adresat ucenicilor ( și ) ca să persevereze, să fie pregătiți pentru întoarcerea Domnului și să „aducă roade” de dreptate creștinească. Relatarea Pătimirii (, , ) și relatările pascale le Învierii
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]