60,135 matches
-
în cazul ăsta a avut dreptate și Ilinca să fie țîfnoasă și să-i arunce cu revista în față. Păi nu?... Să te vezi deodată înlocuită nu cu o altă persoană, ci cu o comună întreagă! Și necazul cel mare pornea de la faptul că Ilinca era sigură că înlocuirea a făcut-o Bărzăunul, intenționat, și nu altcineva. De aceea devenise neiertătoare. Adică nici nu mai voia s-audă de Bărzăun și nici să-l mai vadă vreodată. Or, un asemenea chin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
termen și că va vrea cu orice preț să meargă și el la Piatra Domniței? Dar nu participarea lui Nuțu la expediție a constituit surpriza cea mare, ci cearta formidabilă dintre el și Tomiță. Și de la ce credeți c-a pornit necazul? De la o păcătoasă de ilustrată expediată de Nuțu de la Saturn, unde avusese bilet împreună cu bunică-sa și cu părinții săi. Ilustrata fusese trimisă pe adresa Ilincăi și căzuse în mîinile lui Tomiță. Adică, mai precis, i-o dăduse factorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
clipa cînd întinse mîna să dea noroc cu Tomiță, zări în mîna acestuia ilustrata și o recunoscu imediat. Făcu ochii mari și întrebă nedumerit: D-d-de unde-o ai? Ce te interesează pe tine de unde-o am? răspunse Tomiță grozav de pornit. O am eu de unde-o am!... Dar tu de ce nu-ți vezi de treburile tale și te legi de fetele de la noi? Nu cumva te crezi Făt-Frumos? Nuțu nu mai putu răspunde nimic. Reuși doar să întindă mîna după ilustrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ziua de sîmbătă (11 august), pentru că duminică dimineața era programată o conferință la căminul cultural, ținută de doctorul Pompiliu Stănescu, despre "Importanța legumelor proaspete în alimentația rațională", unde erau obligați să participe toți elevii, dispoziție de la domnul Nicanor, tot grupul porni spre Piatra Domniței. Erau deci Ilinca, actorul Petrică Ciuraru, Vlad, Virgil, Tomiță, Nuțu și Bărzăunul. Încă nu s-a putut afla cum, dar mai auziseră de expediție și doi elevi din clasa a XI-a, de la Liceul de informatică. Voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fost admiși de grup. Singura persoană care înclina să accepte și prezența celor doi, spunînd chiar că ar fi foarte necesară, era Ilinca. S-au opus însă cu atîta tărie Virgil și Vlad, încît biata fată ridică din umeri și porni singură înaintea tuturor. Fiecare mîncase bine acasă și-și luase și merinde din belșug, pentru a evita cu desăvîrșire suferințele din acest punct de vedere. Ora de plecare n-a mai fost 8, ci 7, pentru a avea cît mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu destulă invidie. Nea Petrică pocni din degete în felul său și zise convins: Cred că ai dreptate, savantule!... Dar unde-ar putea fi oare o asemenea intrare? O găsim noi, strigă Bărzăunul fericit că i se dă dreptate. Și porni ca din pușcă spre pietrele așezate în formă de unghi ascuțit. Nu departe de ele, rezemată de blocul uriaș de stîncă, zări o altă lespede, dreptunghiulară, cioplită parcă de o daltă măiastră. Se apropie de ea și o privi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
inițială este ziua de azi înveșnicită, urmată de o întreagă defilare a necurmatei treceri, dar în final izbucnesc priveliștile sclipitoare cosmice sub contemplarea gândului etern, pentru care și moartea este o părere, o luminoasă vestitoare de vieți. În Luceafărul se pornește de la lumina astrului în haine festive galben-albastru și iluminarea sufletească a Cătălinei, urmează întunericul fizic al nopților și opacitatea psihică a fetei de împărat refuzând iubirea de sus, pentru a se transcende în final către strălumina zborului spre Demiurg din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
timpul se amuză și apoi le sfarmă și le preschimbă în cenuși spulberate de-a lungul veșniciei: O clipă-n nesfârșirea neantului, și-o clipă Din dulcele vieții gustăm și-apoi, nimic. Sus neclintiți stau aștrii, iar caravana-n pripă Pornește spre tărâmul eternului Nimic. Khayyam, cel care poseda o erudiție universală, afirmă că taina universului rămâne de nepătruns. Învăț în zeci de tomuri savanții ne-au tot dat. În mână c-un opaiț scrutând pământul mut. Mai mult decât feștila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ca ecuație socială" de asemenea irezolvabilă, figurată printr-un desen: omul prins într-un vârtej, "un baraj cu ecluză", cum a observat distinsul eminescolog George Munteanu. În cele ce urmează, vom încerca să arătăm că arhitectura ideală a unui poem pornește și se dezvoltă de la o cvadratură a cercului. De astă dată, însă, rezolvabilă la modul care definește esența și axiologia poeziei. Un poem are două componente: pe de o parte, ideatica, pe de alta, prozodia, pe structura căreia se dezvoltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
toți oamenii valize gri sau bleumarin, oare?). Strident și stingher, sacul meu verde. Și eu. Înghesuit pe locul 38. În curând trenul va scrâșni (nu, ăsta e un loc comun!). În curând trenul va icni (sec). În curând trenul va porni (așa rău am ajuns...). În curând trenul se va încorda, ca animalele care se arcuiesc de spate, înainte să muște din necunoscutul clipei următoare (lasă, că merge...). Și eu cu el. (Ca și cum m-ar duce în Antarctica trenul ăsta...) Alex.
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lui crezuseră că hachița stăpânului pentru creștina bolândă va pieri odată cu prima încruntătură de sprâncene a lui Al-Walid. Sau că, într-o noapte, cu sau fără stele, ea va pieri și, în dimineața următoare, Musa, scuturat de vraja ei, va porni spre Damasc. Numai că nu se întâmpla nimic. Sacul de oase întârzia să-și dea sufletul. Așteptau. Lâncezeau, mai bine zis. Din când în când le ajungeau la urechi vești despre uneltiri care ar fi putut mătura cu totul curtea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cât romantism... Fii... ÎNREGISTRĂRILE! David sare de pe canapea, conștient că a vorbit singur. Ca nebunii. Vorbește singur. Se așază la loc scotocind într-un calculator care nu e al lui, în căutarea unor fișiere audio. Nu le găsește și atunci pornește, timid, stângaci, ...singur în haosul apartamentului atât de străin. Undeva, aici, ascunsă aici, pe un stick, pe un reportofon, pe o casetă audio, pe un CD, undeva, undeva aici e vocea lui Alex... Îmi amintesc, câteodată. Îmi amintesc cum eram
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de minunății. 35. Din dragoste Boala copilului a izbucnit dintr-odată. Nu s-a știut întru totul de unde venea. Doica lui, Sumayya, a dat vina pe niște smochine prea coapte, dar nimeni nu putea spune cu siguranță că de-acolo pornise răul. Trupușorul subțire, mistuit de febră, se acoperea de bube de la un ceas la altul. Musa înțepenise în iatacul băiatului, cu mâna încleștată pe mâna mică și fierbinte a lui Abd al-Aziz. Vena stacojie de pe tâmpla lui stângă, din ce în ce mai umflată
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de tine, my fair lady of the world wide web, care ești copia mea fidelă, și nu remodelarea virtuală a unei fete reale, gata să las în urmă o mamă orfană și mută, o fostă iubită consolată și un nefrate pornit să mă exorcizeze complet. Să fim serioși. Bineînțeles că mai sunt lucruri pe care nu vi le-am spus și bineînțeles că v-ați plictisit de micile mele stratageme aucto riale. Ați vrea nu să se termine, dar să se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fuseseră ei primii locuitori ai acestor întinderi? Nu cotrobăiseră ei fiecare colțișor al pădurii, nu cunoșteau ei fiecare potecă, fiecare izvor? Nu-și crescuseră aici copiii, nepoții, nu-și lăsaseră aici înaintașii, nu era asta lumea lor? ...Și atunci au pornit lupii la luptă. Și-au unit forțele și au hotărît să treacă împreună prin marea încercare. Au ales fără ezitare: aveau să lupte pînă la capăt. Așa au înfruntat forța de nestăvilit a urșilor, agerimea rîșilor, istețimea vulpilor. Așa au
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o familie de lupi nu poate domni veșnic armonia. Toată aprecierea de care se bucura Lupino i-a deranjat pe unii. Stă în firea fiecărui lup să lupte pentru a-și cîștiga o poziție cît mai importantă în familie. Masculii pornesc în viață cu șanse egale pentru ca, într-o bună zi, unul dintre ei să ajungă conducător al haitei. Între animale, legea e simplă: cel mai bun cîștigă! Și, pentru asta, lupii sînt încurajați de timpuriu să treacă prin încercări solicitante
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
le scape din mîini această șansă neașteptată. Da, vestea n-ar fi făcut decît să aprindă inutil spiritele în haită. Și n-avea rost. Lupino oricum ar fi plecat, indiferent de ce-ar fi zis unii sau alții. Avea să pornească în zori, înainte ca haita să se fi trezit. Urma să întîmpine dificultăți încă de la plecare. Pădurea nu se scuturase de amorțeala iernii. E adevărat, peste zi, soarele prinsese putere și încălzea timid pămînturile încă acoperite de zăpadă, dar noaptea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
copiii la plimbare, pentru ultima dată. Neastîmpărul și curiozitatea lor îi vor ridica moralul și-i vor îndepărta, pe moment, îngrijorarea. O căută și pe Hana. N-ar fi vrut să-și petreacă fără ea ceasurile dinaintea plecării. Și împreună porniră printre copaci, veselindu-se de vremea bună și de zborul amețit al gîzelor trezite din amorțeală. Copiii se zbenguiră fericiți. Primăvara care se străduia să pună stăpînire peste pădure le insufla energie. Și Hana era veselă de bucuria copiilor și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ajuns vreodată la cascadă; eu sînt singurul care a mers noaptea prin pădure... E bun și atît. De acord. Hai acasă, Lupino, îl îndemnă Dakota, cu aceeași seninătate care nu-l părăsise nici o clipă. Și, fără să stea pe gînduri, porni la drum, săltînd vesel și scuturînd mai abitir din coadă. Pentru acest pui de lup, pericolul prin care trecuse mai înainte, și care ar fi putut să-l coste viața, nu însemna nimic. Cîtă dreptate avea Arus în a le
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ieși înainte, lipind mai strîns urechile de cap. Sper că nu deranjez, începu, hotărît să le cîștige încrederea din prima clipă. Se opri și făcu o pauză lungă, timp în care își studie, curios, interlocutorii. Mistreții erau cel puțin hilari. Porniți în căutarea hranei, scormoniseră cu rîturile prin aluviunile purtate de torente. Cu puțin noroc, te poți alege cu o captură frumoasă în urma unui asemenea demers. Apele scotocesc, răscolesc, dezgroapă și transportă inimaginabile comori. Un mistreț isteț nu lasă să-i
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în viteză de pe piatra pe care stătuse pînă atunci. "Altul care dispare", își spuse Lupino, ridicînd din umeri. Nu era deloc convins că un arici i-ar putea furniza informații prețioase, dar, cum nu avea nici un punct de la care să pornească, hotărîse să încerce peste tot. Bună dimineața, broscuțo! Piticania bulbucat-pistruiată se făcu nevăzută printre algele bălții. Ce grăbită e lumea astăzi!", constată puiandrul. Bună ziua, șoricel de pădure! Apoi: Bună ziua, cocoșule de munte! Și iarăși: Bună ziua, ciocănitoareo! Bună seara, liliacule! Încă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fi căutat anume, model și sprijin în lupul necunoscut, și ardea de nerăbdare să-l întîlnească aievea. Mergea de ceva vreme pe urmele înțeleptului. Nu ținuse socoteala zilelor, dar era sigur că nu trecuse un sezon întreg de cînd plecase. Pornise la primele semne ale primăverii, și plăcuta climă a anotimpului îi facilitase înaintarea. Dar în scurt timp lucrurile se schimbaseră. O căldură copleșitoare se pogorîse peste pămînt și în căldura aceasta înainta Lupino. Zi și noapte, aerul era uscat și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
n-o fi făcut așa repede! Să stea acolo, întins, sub privirile perplexe ale interlocutorilor, fără să fie obligat să ia o decizie despre care nu putea să nu creadă că e cel puțin stupidă. Se întorcea și el! Dacă pornise pe drumul ăsta, hotărî să-l ducă la capăt. Dacă sperase ca lupul înțelept să facă lumină în ignoranța lui, trebuia să vadă dacă fusese îndreptățit să spere sau nu. Dar o făcea cu determinarea condamnatului la moarte. Și înainta
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dat, percepu zgomote venind dinspre liziera pădurii. Asta era! Nu putea să creadă că nu luase în calcul varianta asta. Neștiutor, Lupino probabil că se îndreptase spre ieșirea din pădure. Cu siguranță ajunsese la marginea cîmpiei. Curios cum îl știa, pornise, fără îndoială, să descopere misterele întinderii străine ochiului său. Și acum, lămurit pe deplin, flămînd și obosit, cu siguranță, mînat de dorul de părinții săi, Lupino se întorcea de unde plecase! Toată disperarea adunată de la dispariția lui, toată forța mamei rămase
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
apropierii de Om. Nu-mi permit nici măcar o greșeală. Nu sînt dispus să te pierd din nou, copile. Nici eu pe tine, tată. Nu-ți fă griji pentru mine. Voi fi mai prudent decît am fost vreodată pînă acum. Să pornim atunci, Lupino. Spune-mi încotro, și te conduc. Înspre cîmpie, încolo, dincolo de liziera pădurii. Cîmpie zici? Cum arată cîmpia asta, tată? Ai s-o recunoști de îndată ce ai s-o vezi, băiete. Este exact pustiul din visul tău. Și o recunoscu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]