4,025 matches
-
Mă căznesc să găsesc în fondul comun al reflexivității noastre o corelație între bani și bunăstare, și cum nu găsesc, mă las păgubașă... Doar știam că Max Weber e de altă naționalitate... Mă grăbesc să concluzionez: la noi e o prăpastie imensă între vis (unde ne sunt banii, prosperitatea, bunăstarea) și consistența realității. Visul e prețuit adesea ca visare cu ochii deschiși... Fără să fim cu toții un popor de vrăbii, auzim adesea: vrabia mălai visează... Orice predispoziție spre 98 Colegiul Gheorghe
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
blato); răstoacă de la rastokŭ = un curs de apă derivat, abătut; iaz (iazu); râmnic, un lac de pește, de la rubnikŭ; crac, de la krakŭ, braț de râu. Cuvântul viroagă ar putea veni de la slavul virŭ, dar și mai plauzibil de la latinescul vorago = prăpastie, precum burugă, un loc mlăștinos, o turbărie instabilă, de la latinescul vorax = lacom, gata să înghită. De la sârbi, cu folosință mai ales în vestul țării, s-a luat cuvântul ierugă, cu sensul de canal derivat, precum iazul morii. Din această sursă
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de obicei pornindu-se de la cuvinte legate de ape din aceste limbi, precum Pârâul Căltăbăului, venind din germana sașilor de la kalt = rece, Bach = pârâu, sau Rior de la Rohr = trestie, sau Mărghile, de la Mergel = turbărie (și acesta de la latinul vorax, - iginis = prăpastie) și, în fine, din ungară - sebeș = iute. *** Este interesant de văzut mai de aproape mecanismul unor astfel de influențe și preluări complexe. Astfel, pe Bistrița moldoveană, hidronim evident slav pentru cursul principal, avem un afluent cu nume tot atât de evident latin
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Apei Mari care Dă Nori, vuietul apelor a devenit asurzitor, însoțit de scrâșnetul și bubuitul sloiurilor care se prăvălesc învălmășit unele peste altele în hăul Apei care Curge. Asurziți și cutremurați, oamenii au încremenit pe stâncile de deasupra văii. Din prăpastia de sub ei se ridica să-i învăluie un nor de picături de apă, ce făceau curcubee cu soarele, acum înălțat, să lumineze și să privească și el la înfricoșătoarea îmbulzeală de ape și ghețuri, de mugete și bubuituri. Moșul se
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
școlile teologice, care au Înflorit la umbra diferitelor sanctuare, pentru Îmbogățirea propriilor divinități cu noi atribute, calități și puteri, prin imitarea sau deposedarea altora. 5. Nemurirea zeilortc "5. Nemurirea zeilor" a) Afirmarea conceptului Separarea dintre zeu și om devine o prăpastie de netrecut odată cu afirmarea conceptului de nemurire. Aceasta este o prerogativă exclusiv divină și privește În mod clar zeii și sfera cerească. Am putut observa deja (cf. subcapitolul 3.1a ) că, potrivit concepției mesopotamiene, nemurirea divină nu se confundă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
duh”, că există o „unitate [a] spiritului modern al poeziei așa-zis futuriste cu tradiția milenară a creștinismului”, ambelor fiindu-le comune „paradoxul liniei simple, primitivismul unui suflet complicat, patriarhalismul și liniștea unui suflet în veșnic război cu lumea, naturalețea prăpastiei înfiorătoare, jocul și candoarea unui suflet aspru, tensiunea teribilă dar tăcută metafizică, halucinația obiectivă, apocalipsul, într-un cuvânt, extazul” (Contra domo, 1931). Oricum, sub semnul avangardismului nu stau doar manifestul Poezia agresivă sau Despre poemul-reportaj, „pretextul teatral” Hérode, poemul Reportaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
de imaginație, este prezentă și la Hesiod<ref id=”2”>Theog. 738 și 809.</ref> „Sursele și extremitățile tuturor elementelor“ (panton pegai kai peirata) - deci ale pământului, Tartarului, mării și cerului - converg într-un unic punct, dincolo de care se deschide „prăpastia imensă“ (chasma mega), imaginea poetică a vidului sau a neființei, care nu poate fi străbătută nicicum, de vreme ce nu cunoaște limite. Despre o „limită a pământului“ (peiras gaies), „cea de sus“ (tode ano), este vorba și la Xenophan<ref id=”4
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
acestei apolinii divine, funcționând terapeutic față de Creatorul ei, este reeditat întocmai în Geneză. Înainte de a deveni cumpănire, stare proiectivă a Facerii, plutirea lui Dumnezeu peste ape este pura bântuire care însoțește plictisul ontologic. Iar întunericul care stăruie deasupra adâncului, a prăpastiei - abyssos - nu este doar starea elementară a nimicului, ci și reflexul ei psihic în sinea Duhului neangajat în faptă și, ca atare, suferind. Orice privitor într-o prăpastie adevărată cunoaște crisparea ce rezultă din contemplarea unei lumi fără repere. Neliniștea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
bântuire care însoțește plictisul ontologic. Iar întunericul care stăruie deasupra adâncului, a prăpastiei - abyssos - nu este doar starea elementară a nimicului, ci și reflexul ei psihic în sinea Duhului neangajat în faptă și, ca atare, suferind. Orice privitor într-o prăpastie adevărată cunoaște crisparea ce rezultă din contemplarea unei lumi fără repere. Neliniștea existențială pe care o sugerează prăpastia (Abgrund, „realitate fără de temei“) provine din faptul că spiritual și conștient nu se poate trăi decât într-o lume în care spațiul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
elementară a nimicului, ci și reflexul ei psihic în sinea Duhului neangajat în faptă și, ca atare, suferind. Orice privitor într-o prăpastie adevărată cunoaște crisparea ce rezultă din contemplarea unei lumi fără repere. Neliniștea existențială pe care o sugerează prăpastia (Abgrund, „realitate fără de temei“) provine din faptul că spiritual și conștient nu se poate trăi decât într-o lume în care spațiul și timpul sunt marcate. Voința de limitare, mergând până la înscrierea fiecărui gest în timp sau până la demarcarea spațiului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
limitare, mergând până la înscrierea fiecărui gest în timp sau până la demarcarea spațiului în care îți propui să te așezi, este un principiu de sănătate spirituală, un chip de a aduce ordine în lume, de a crea un cosmos. Iată de ce prăpastia întunecată, abyssos sau chaos, devine simbolul nevrozei dinaintea Facerii, melancolia fundamentală a divinului care nu și-a dat încă o determinare. Un Dumnezeu care nu s-ar elibera în actul Facerii trebuie imaginat ca devenind duh rău, sinucigaș sau killer
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de Crăciun. Ei trebuie să le spună copiilor lor că noi, cei mai în vîrstă, am făurit România Mare și că nu ne-am găsit țara și am făcut-o mare prin dezordine și jaf"114. Este ceea ce numim noi "prăpastia dintre generații"! Indiferent de drepturi și de nedreptăți, există o anumită atitudine condescendentă și mulțumită de sine a generației mai vîrstnice care îi exacerba și mai mult pe "Noii naționaliști". Dar nu trebuie să-l judecăm pe Iorga sau pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lucru, considerîndu-l morbid. Părea poate așa din postura avantajoasă a salonului madamei Lupescu. Dar salonul ei și România aceea care îl înconjura se aflau la o distanță astronomică de cea a țăranului român. Legiunea reprezenta un protest aproape evanghelic împotriva prăpastiei care se căsca între cele două Românii. Principalul program al Legiunii era crearea omului nou care să umple golul dintre ambiția lui Codreanu și realitatea românească. În termeni contemporani am numi acest program o revoluție culturală. Pe termen lung, țelul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un contrast izbitor, Bucureștiul a fost reconstruit. S-au deschis noi bulevarde și au fost înălțate clădiri cu multe etaje, aproape un fel de pui de zgîrîienori. Bucureștiul s-a transformat într-o capitală tipică pentru Lumea a Treia, o prăpastie despărțindu-l, ca de obicei, de mizeria mediului rural. Adevărata putere era deținută de rege și de a "doua camarilă", identificată de obicei cu inima acesteia, Ernest Urdăreanu. Aceasta urma să fie camarila industrializată, care includea noi membri, ca industriașul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Cristea, care a fost executat, împreună cu alți intelectuali legionari, în timpul represaliilor care au urmat după asasinarea lui Călinescu). Cadrul unei discuții lămuritoare între Iorga și Noua școală de istorie era deci creat. Care erau implicațiile acestei confruntări? În primul rînd prăpastia apărută între generații. Gheorghe Brătianu afirma că el și cei din generația lui fuseseră plămădiți de către Primul Război Mondial (și nu de secolul al XIX-lea). Prin urmare, "nici măcar perspectiva noastră istorică nu poate fi aceeași"161. Iată ce scria
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
istorice române" din martie 1931 i-a dat replica lui Iorga, cerînd "o respectare strictă a adevărului" și scoțînd în evidență că nu pot exista contradicții între patriotism și adevăr 165. Pe lîngă diversele moduri de abordare a istoriei și prăpastia dintre generații, se pare că mai erau implicați și alți factori: cine trebuia să fie numit și în ce post; conflicte privind subvențiile și paralele pentru cercetare, plus o chestiune de prestigiu; și, în sfîrșit, dobîndirea statutului de istoric. Între
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Șeicaru, op. cit., pp. 68-69 40 Primele trei volume ale Memoriilor lui Iorga, care tratează perioada războiului și cea imediat ulterioară, sînt pline de referiri la zvonuri. Mareșalul Antonescu și-a exprimat opinia despre "moara de zvonuri" în cartea Pe marginea prăpastiei, București, 1941, pp. 190-193, spunînd că din 1 000 de asemenea zvonuri, 999 sînt false...". Iar Sir Reginald Hoare, ambasadorul britanic, spunea: "Dacă la fiecare jumătate de oră s-ar lansa un zvon, unul dintre acestea are toate șansele să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Puiu Dumitrescu era un om înșelător. El avea să fie inima primei camarile după întoarcerea lui Carol 1 Memorii, vol. VII, p. 12 2 Ca și De Gaulle, Iorga ura ideologiile. "Ideologiile sînt aberații", scria el. Ele duc drept spre prăpastie!" "Neamul românesc", 19 decembrie 1939 3 În ianuarie 1932, într-un interviu acordat ziarului parizian "Liberté", Argetoianu compara tinerețea Regelui Carol "cu tinerețea lui Frederic cel Mare". Memorii, vol. VII, p. 299 4 Nimic nu poate fi mai ilusrativ în privința
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să-și pună pe hîrtie amintirile. Acesta este un extras din memoriile sale (nepublicate deocamdată, dar cunoscute). Informația aceasta a fost obținută pentru autor de Andrei Pippidi-Iorga 48 Barbu, op. cit., p. 37 49 Stoian, op. cit., p. 5, și Pe marginea prăpastiei, vol. 2, p. 143 50 Theodorescu, op. cit., pp. 369-374 51 "Magyarország", 30 noiembrie 1940 52 "Magyar Szémle", vol. XL, nr. 1, Budapesta, ianuarie 1941. Pentru această școală de gîndire maghiară, oricine nu crede în intangibilitatea "Ținuturilor Sfîntului Ștefan" este un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Opinia că polarizările politice din ultimul deceniu al perioadei interbelice fuseseră efectul direct al crizei economice și a costurilor ei sociale era general acceptată În anii ’40. Atât fascismul, cât și comunismul Își trăgeau seva din disperarea socială și din prăpastia imensă care Îi separa pe bogați de săraci. Pentru ca democrațiile să-și revină, trebuia ridicată problema „condiției poporului”. Cum spunea Thomas Carlyle cu o sută de ani mai devreme, „dacă nu facem ceva, acel ceva se va face singur Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
explicația problemelor Europei, iar În salvarea venită de sus - marea iluzie a epocii. Însă pentru generația de la 1945, găsirea unui echilibru viabil Între libertățile politice și funcția de distribuitor rațional și echitabil a statului-administrator părea singura soluție pentru ieșirea din prăpastie. Asistența socială universală nu era unica expresie a dorinței de schimbare după 1945. Primii ani postbelici au reprezentat o adevărată epocă a reformei comprimată, care a văzut rezolvarea multor probleme Îndelung amânate. Printre cele mai importante s-a numărat reforma
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
A fost unul dintre motivele pentru care au căutat cu insistență o soluție În problema germană, cu sau fără cooperare sovietică. În opinia unor consilieri prezidențiali bine informați, precum George Kennan, Europa din primăvara anului 1947 se afla pe marginea prăpastiei. Frustrările occidentalilor, care crezuseră Într-o refacere mai rapidă și În Întoarcerea la condiții economice normale, alături de disperarea nemților și a altora din Europa Centrală, amplificate de neașteptata criză a mijloacelor de subzistență din 1947, nu puteau decât să alimenteze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1947. Scopul lor declarat era să formuleze un aranjament definitiv pentru Germania postbelică și să pregătească tratatele de pace Între Puterile Aliate și Germania și Austria. În cursul acestor Întâlniri - mai ales la Moscova, În martie-aprilie 1947 - a devenit evidentă prăpastia ce separa atitudinea Occidentului de cea sovietică. Prudența politică ghida strategia anglo-americană. Dacă germanii din zona vestică rămâneau demoralizați și sărăciți, fără a li se oferi șansa unei ameliorări, mai devreme sau mai târziu ei aveau să recadă În plasa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
americani: ei au adus În Europa genuri precum swing și be-bop, preponderente În sălile de dans și cluburile de noapte și intens difuzate la radio (puțini Își puteau permite un patefon Înainte de anii ’50, iar tonomatul nu Înlocuise Încă orchestra). Prăpastia dintre generații ce avea să caracterizeze deceniul următor nu se făcea simțită deocamdată. „NewLook” lansat de Christian Dior În februarie 1947 (menit să contrasteze cu criza de textile din timpul războiului, noul stil, de un lux ostentativ, abunda În fuste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
problematice din trecut - „habsburgică”, „germană”, „socialistă”, „creștină” -, și implicațiile postideologice (chiar postpolitice) ale guvernării-În-coaliție și administrației-prin-Proporz au ajuns să definească viața publică austriacă. La prima vedere, soluția austriacă și cea italiană la instabilitatea politică erau diferite; la urma urmei, o prăpastie politică Îi separa În Italia pe comuniști de catolici - a căror juxtapunere nu e tocmai „postideologică”14. Dar cele două cazuri erau În realitate similare. Togliatti și partidul său se distingeau prin importanța acordată, de-a lungul deceniilor postbelice, stabilității
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]