37,224 matches
-
natura: descrierea fructelor dintr-un anumit vas, a unui păr din grădină, de nuanță argintie, ce pare să o însoțească pretutindeni și s-o desemneze pe blonda Miss Fulton, protagonista-cheie a întâmplărilor etc. Detaliile joacă însă un rol diferit în proza lui Katherine Mansfield, unde sunt strâns legate în încrengătura narativă, în vreme ce la Hortensia Papadat-Bengescu ele fac însăși materialul narativ - în Vecinătate se va amplifica enigma nu va fi niciodată rezolvată, ci chiar amplificată prin dispariția inexplicabilă a personajului în jurul căruia
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
promotorul modernității, susține renunțarea la subiectivitatea introspectivă pe care o aborda Hortensia PapadatBengescu în primele sale scrieri? Sau, mai bine spus, care este diferența dintre obiectivitate și subiectivitate și care dintre cele două atitudini narative fac apanajul scriiturii Hortensiei Papadat-Bengescu? Proza modernă europeană uzează mai degrabă de investigația amplă a universului interior și prea puțin de o atitudine auctorială obiectivă, dând uitării epicul pur pe care îl valorizează atît Lovinescu). Autoarea interbelică are o viziune mai mult decât clară asupra 43
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
formă povestirea? De întotdeauna au existat faptele - bază a epicului - și firea omenească, caracterele...“. Prin urmare, Hortensia Papadat-Bengescu cunoștea noile tendințe din literatură, cultivarea analizelor minuțioase, preocuparea pentru psihologia abisală, transfigurate în text prin îndelungile monologuri interioare. Acuzațiile cum că prozele sale ar avea un caracter exclusiv subiectiv, revendicându-se din stilul confesiv ori din cel epistolar, sunt contrazise. În textele sale scurte din volumul Sangvine), autoarea dublează introspecția printr-o schemă narativă precisă și ordonată, în vreme ce profilul personajelor este creat
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
sapte ani, mama se metamorfozează în "femme de lettres", urmându și o chemare ce nu mai poate fi suspectată de pripă. Acest debut atipic care nu se putea să nu atragă atenția este întărit de alte câteva lucruri: opțiunea pentru proză a scriitoarei, susținerea pe care o are din partea a doi critici importanți, Ibrăileanu și Lovinescu, apartenența la un cerc de tineri moderni-mondeni și, probabil, cel mai important lucru, trecerea rapidă la roman, gen care se află în mijlocul preocupărilor literare Ămasculine
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ale epocii. Deunăzi abia, din sertare nemaiîncăpătoare, am ars multe din acele caiete. Deschise ici-colo, la vreo pagină, am întâlnit incoherența unui mozaic cusut cu ochi închiși pe o pânză fără capăt. H. PapadatBengescu, însemnare din jurnal) Primele cărți de proză ale Hortensiei Papadat Bengescu ĂApe adînci, Sfinxul, Femeia în fața oglinzii) sunt totuși receptate numai în cadrul distincției autor feminin versus autor masculin, cu judecăți de valoare evoluând de la pozitiv la negativ care decurg strict din această opoziție. Ibrăileanu judecă pozitiv atributul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ne pronunța în legătură cu evoluțiile viitoare ale scrisului Svetlanei Iurcu, vom rămâne, deocamdată, la constatarea că ne aflăm în fața unei autoare care a reușit, utilizând mijloacele exprimării artistice, să dea culoare și viață chipurilor și evenimentelor surprinse, fixând în pagini de proză, bine articulate, lumea văzută prin ochii unei adolescente de talent. În ceea ce ne privește, îi urăm succes pe drumul artei literare, așteptând de la Svetlana ca, după „Șoapte”, să auzim și o voce puternică și fermă a rostirii artistice. Roman,15
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
de nezdruncinat edificiului scriitoricesc. Inversarea raportului estetic/etic într-o astfel de narațiune e compensată prin frumoasa limbă românească în care autorul scrie și prin reducerea redundanței stilistice, ceea ce îi conferă o remarcabilă fluență. Deși poet, Constantin Clisu este, în proză, imun la tentația lirismului, și bine face. Eventualei necesități lirice el îi răspunde prin puneri în scenă de un romantism suav, ușor convențional, realizând o confortabilă senzație de plutire și măiestrind văluri care acoperă, dar lasă străvederii, zbaterile sorții. Care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
jucăușe din ochii ei umbriți de sprâncenele bine desenate, ce devin și mai expresivi pe fundalul valului de păr negru și des, căzut pe umeri. Aș putea spune că aici P.H.L. se lasă în voia unui stereotip romantic „prizat” din proza secolului al XIX-lea, pe care a avut-o la dispoziție în bibliotecile româno-rusești din Chișinăul tinereții sale. Dar este posibil ca întâmplarea să o fi trăit efectiv și întocmai, el însuși. Mai ales că își pune și o întrebare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a făcut să îl regăsească. Îi este recunoscător când o are aproape, dar și în lipsă, când simte și mai mult ce „însemnează” ea pentru el. Îi și comunică totul, într-un elan oarecum „tineresc”, poate chiar romantic desuet, „în proză” și, uneori, în versuri. Simte însă că și ei i se pare normal să se exprime astfel. Teodora își „recuperează” cu încântare imaginea din „oglinda” versurilor lui și trăiește, prin el, o viață „reîntregită”. Scriitorul nostru subliniază încă ceva: bărbatul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lor? De data aceasta nu a răspuns întrebării ei, dovedind și el, poate, un minim de „inteligență naturală”. „Dragostea nu moare!” Este un titlu de carte? De film? A citit undeva această propoziție aproape banală și a uitat în ce proză romanțioasă de secol XIX? Nu mai are importanță. Teodora l-a ajutat să înțeleagă sensul ei concret: nu moare doar atunci când ea face să se nască o nouă ființă. Fericirea ce unește două vieți „se transferă” într-o viață fragedă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
se bucurau de o neîntrecută știință privind diversitatea metrică, era acompaniată de liră. Prin urmare, poezia trebuie sine qua non să dezvolte virtuțile transfiguratoare ale melosului. Dincolo de aceste criterii încep "culbecii care înoată în mlaștină" de care vorbea Eminescu. Începe proza antipoetică fragmentată pe verticală, se dezlănțuie delirul cuvintelor prețioase care sună a gol, iese în piața mare o puzderie de împărați ai lui Andersen, care practică manelizarea până la pornografia versificată. Amintesc că Eminescu a vorbit de mult profetic, cel dintâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rafinată, precum cea a vechilor greci sau a lui Hölderlin). Armonia este condiția ontologică a formelor în lumea umană. Diformul, dizarmonicul se dizolvă, se dezagregă, moare. Ca atare, simțul armoniei, "al ordinei sublime", cum spunea Hölderlin, este înnăscut omului. O proza informă tăiată în fragmente revărsate pe verticală pentru a simula versificația nu este armonie, nu este poezie, ci un simulacru, un bastard antipoezie. Cititorul o respinge pentru că îi "jignește", cum scria Eminescu, arheul aprioric simțul armoniei. "Un bâiguit" în expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ignorând logica internă a ideaticei factor sine qua non pentru opera de artă, cu înșiruirea de imagini, asocieri incongruente de cuvinte, precum aruncarea la întâmplare de forme și culori în tablourile lui Pollock (happening art). Poemul se transformă într-o proză versificată a unui puzzle haotic, neinteligibil, simulând subtilitatea, profunzimea. Evadând în spații false, pur lingvistice, simple aventuri ale cuvintelor oarbe, poezia nu mai vorbește despre imposibil, ci tinde să devină ea însăși imposibilă. Poezie și transposibil Precum am arătat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Despre autor: Svetlana Paleologu Matta George Popa In extasis mentis, Panfilius, 2012. Vasile Diacon George Popa Homo universalis, Panfilius, 2012. Umanistul George Popa Omagiu, Panfilius, 2013. În colecția EFIGII au apărut: Maria CHEȚAN Ștefan Aug. Doinaș Ipostaze ale operei: evocări, proză, teatru, aforisme Carmen-Ecaterina CIOBÂCĂ Lucian Blaga et ses versions en français: figures de style et traduction Dumitru LAVRIC De la ultimul fanariot la ultimul Caragiale Maria OCTAVIAN PAVNOTESCU O viziune a poeziei Alina-Iuliana POPESCU O poetică a deconstrucției. Neomodernismul: Ana Blandiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în radio și televiziune (1990-2000), în învățământ (profesor asociat al Universității „M. Kogălniceanu” - Iași, în anii 2002-2007). Preocupări temporare în agricultură, construcții etc. Autor al următoarelor cărți: Corabia argonauților (critică, eseu), 1972; Titlul la alegere (versuri), 1981; Ioana din primăvară (proză), 1986; Poetică eminesciană (critică), 1989 - ediția a doua, revăzută și adăugită, 1999; Contemporanii noștri (interviuri), 2000; „...așa se scrie istoria!” (documentar 19442002), 2003; Modele culturale comparate (studii de istoria culturii), 2005; Jurnalul lui P.H. Lippa, transcris fragmentar și comentat pe
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
1989 - ediția a doua, revăzută și adăugită, 1999; Contemporanii noștri (interviuri), 2000; „...așa se scrie istoria!” (documentar 19442002), 2003; Modele culturale comparate (studii de istoria culturii), 2005; Jurnalul lui P.H. Lippa, transcris fragmentar și comentat pe larg de Gheorghe Drăgan, (proză), 2010; „...așa se scrie istoria!” documentar (1944-2012), ediția a doua revăzută și adăugită, 2012. Scrierile sale au fost comentate de: Al. Protopopescu, Mircea Iorgulescu, Ion Marcoș, Olimpia Șerban, N. Turtureanu, Teohar Mihadaș, Valentin Tașcu, Ioan Holban, I. Apetroaie, Al. Piru
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cu criteriile „publicabil” sau „pe linie”. Cenzura și autocenzura făceau parte din viață ca tramvaiul care te ducea la serviciu. După ce am început cu versuri adolescentine (multe compromise prin acceptarea grilei oficiale), urmate de comentarii critice la cărți de literatură, proza de ficțiune mi-a oferit iluzia unei libertăți de expresie mai greu de controlat de cerberii cenzurii (D.G.P.T. - Direcția generală a presei și tipăriturilor). Credeam că am aflat terenul potrivit pentru simboluri și parabole inofensive la examenul „purității ideologice”. Astfel
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mărturisită de trei oameni foarte apropiați: Tata, „Unchiul” Gh. Cahu și Socrul - toți foști combatanți pe frontul antibolșevic, ultimii doi având și „stagiu complet” în temnițele comuniste. Era dorința de a-l împușca pe N. Ceaușescu, „lupul sur” din respectiva proză, capul haitei la ale cărei „pofte tot mai nesățioase nu se poate răspunde decât cu un eventual măcel” (ed. cit., pag. 140). „Vânătoarea” cade în sarcina celor tineri (cum se va întâmpla și în decembrie 1989), pe când eroul care incită
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
elită, încât, pe când era hăituit de Securitate, l-a ispitit gândul să-i caute pe partizanii anticomuniști din Făgăraș). Alte două povestiri cuprinzând „realități” ușor de recunoscut (Munca face pe om! și Noroc, Pandelică!) au apărut deasemenea în volumul de proză citat, dar cu titlu schimbat (Note din stagiatură și Noroc, Turturică!) și cu obișnuitele „tăieri” de cuvinte și propoziții „interpretabile”. Pandelică, în realitate colonelul Pandele, îl arestase în 1952 pe colegul său de clasă (Gh. Cahu), care înțelegea să uzeze
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nedigerabile” datează de prin 1974, după ce primisem, pentru două dintre ele, aprecierea generoasă a fostului meu profesor de la Universitate - Ioan Constantinescu. Am trimis povestirea cronicarului literar al revistei Ateneu (Bacău). Îl prețuiam ca profesionist și, în plus, aflasem că scrie proză „pentru sertar”. Simțeam nevoia ca altcineva, din afară, să-mi confirme ceea ce deja știam: textul „nu merge”! L-am pus pe dl. Const. Călin (fără pic de premeditare!) în situația de a face obișnuitele „piruete” menite să îndulcească refuzul, adică
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nu robinetul deschis pentru a nu exploda cazanele sub presiune? Apa bolborosind, aruncând stropi de cristal pe zidul dur al realității, nu evocă bulversare, dramatism, negarea linearului pe traseul existentului? Sunt întrebări cărora le-a căutat mereu un răspuns în proza scrisă până la această oră, întrebări ce fac și acum să-i transpire abundent fruntea prelungită de chelia-i modestă. Oricât ar teoretiza, nu-și poate lămuri în nici un fel starea cu totul curioasă simțită azi către amiază. Tocmai se așezase
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mai puțin. Și voi sunteți niște còpii, ale procesului verbal pe care îl cere prezența mea. Eu îl dictez tăcând, voi vă scrieți singuri. Zadarnic priviți discret la gura mea: nu spun nimic. Cred că reușesc acum cea mai obiectivă proză confesivă. Vă voi mulțumi în final, ceea ce va însemna că sunt destul de mulțumit de mine. În semn de recunoștință, dacă pot spune așa, vă voi păstra la dosar... Acum însă era în cu totul altă dispoziție sufletească. Amintindu-și de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și Literaturi Străine a Universității din București (secția rusă -engleză). A lucrat ca traducător în Rusia, apoi în China. Odată revenită în țară, și-a redirecționat activitatea spre producția de televiziune. A câștigat câteva premii la concursuri de poezie și proză. Publică articole și texte literare în diverse reviste românești și din diaspora și pe diverse portaluri de literatură. Lui Maie, cea care mi-a dat libertatea să fiu ceea ce sunt SPADASINELE ȘI MISTERIOASA TANTI VETUȚA Tanti Vetuța era în bloc
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
revoluția din 22 februarie 1848 de la Paris, a constituit o inspirație și un imbold la luptă pentru revoluționarii pașoptiști români. A fost ministru al Afacerilor Străine în intervalul februarie-mai 1848. A scris, printre altele: poezii: Meditații poetice (1820), Lacul (1820); proză: Călătorie în Orient (1835), Jocelyn (1836), Rafael (1849), Confidențe (1849), Graziella (1852), Viața lui Mahomed (1854); 3. lucrări istorice: Istoria girondinilor (1847), Istoria revoluției din 1848 (1849); Istoria Restaurației (1851, 8 volume), Istoria Turciei (1853-1854), Istoria Rusiei (1855). 74 Alfred
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
1849); Istoria Restaurației (1851, 8 volume), Istoria Turciei (1853-1854), Istoria Rusiei (1855). 74 Alfred de Musset (1810-1857). Poet, prozator și dramaturg romantic francez. A scris, printe altele: poezii: Noaptea de mai (1835); Noaptea de octombrie (1835), Noaptea de august (1836); proză: Confesiunea unui copil al secolului (2 volume, 1836), Mimi Pinson (1845), Nuvele (1848); teatru: Andrea del Sarto (1833), Lorenzaccio (1834), Cu dragostea nu-i de glumit (1835). 75 Contele Alexandre Walewski (1810-1868). Om politic și de stat francez și polonez
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]