5,478 matches
-
nu mai vede lumina soarelui, îl pușcă!... Mare amărăciune! Și ne gândim noi acù cum să facem să nu se primejduiască omul, că-i om de omenie... El nu vra să știe, nici nu mai ese din casă, șede cu pușca încărcată ș-așteaptă pe cei care-or veni cu legea-n mână să-l zvârlă pe drumuri... Apoi uite, moșule, pământul nu-l poate pierde. Dacă moare bătrânul vânzarea se poate strica. Hei, domnule, zice moșneagul dând din cap cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o dă? Vorbitorul dintăiu ridică mâna stângă în semn de pace, și întoarse numai puțintel capul, spre partea celui ce aruncase vorbele. Bine, avem dreptate, zice el, dar boerul ne-a arat pământul, și ne așteaptă oricând feciori boerești cu puștile. De aceea ne-am gândit să cerem și noi acuma un sfat... Le-am arătat că dacă au dreptate, trebuie s-o dobândească. Mă ascultară în tăcere. Femeile eșeau încet-încet din fundul bisericei. Mă gândeam să reiau înainte sfatul cercului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
definitivă. N-aveau însă încredere ș-au fulgerat în fugă spăimântate spre hăitași. Au răzbit printre ei. Viziunea lor feerică a rămas pe linia vânătorilor, până ce au început să dănțuiască iepurii, ca niște demoni ai pământului. Atunci au izbucnit și puștile și ce-a fost frumos a căzut între lucrurile stânse și moarte. În viața popoarelor tot ce-i ambiție și forță, legat cu clipa, urmează legea obștească a distrugerii. Pulberile muritorilor merg la râpă. Amintirea vieților și organizațiilor colective o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Letopisețul lui Ștefan cel Mare și letopisețele de la Putna se menționează doar că „au lovit cu tunul pe Ștefan voievod la cetatea Chiliei”. Numai în Cronica moldo-polonă se arată care era etnia garnizoanei la 22 iunie, „l-au lovit cu pușca pe Ștefan voievod ungurii din Chilia.” Ienicerul sârb, Constantin de Ostrovița, scria că Mahomed al II-lea avea să declare la sfârșitul campaniei din 1462 că „Atâta vreme cât Chilia și Cetatea Albă dețin și le stăpânesc românii, iar ungurii Belgradul sârbesc
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și nici Ștefan, nu reușiseră s-o cucerească. Ca s-o cucerească singur, Radu ar fi trebuit să pătrundă în Sudul Moldovei, să parcurgă peste 100 km ca să ajungă la Chilia cu o oaste numeroasă, cu scări, cu frânghii, cu puști (tunuri), acțiune care nu este consemnată de nici un letopiseț. Ar fi putut să cucerească Chilia cu ajutorul forței turcești, dar un asemenea succes ar fi produs vâlvă și l-ar fi consemnat măcar cronicarii unguri. Nimic din toate acestea, iar după
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se loveau de rezistența unui adversar care nu se mai retrăgea din fața lor. „Nelăsîndu-i să se apropie de ostașii care se duseseră acolo [e vorba de turci], el [Ștefan cel Mare] a tras asupra lor din față cu tunuri și puști, cu arcuri și cu zenberecuri. De cele două părți ale sale se aflau păduri, încât nu era cu putință să se treacă în spatele lui din nici o parte, iar din față nu se putea merge deloc spre el. De aceea oastea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aflau păduri, încât nu era cu putință să se treacă în spatele lui din nici o parte, iar din față nu se putea merge deloc spre el. De aceea oastea nu putea să se împotrivească tunurilor și darbzenurilor și loviturilor sale de puști (tunuri). Cele două oști numeroase au stat o vreme, luptându-se pe locul de bătălie. Gazii s-au învârtit pe acolo cu ogarii (caii) lor, dar au văzut că ei, moldovenii, nu ies din pădure.” Aceasta reprezintă prima fază a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
întărit, scrie cronicarul turc Tursun - Bei și i-a pus pe toți călăreții săi să fie pedestrași, iar caii și carele a pus de le-au așezat în fața oștii asemenea unui zid de apărare. Și așezând multe tunuri mari și puști și zenberecuri și darbzenuri (arme de foc) a așteptat astfel întărit”. Angiolello spune și el că Ștefan a făcut o tabăra întărită, precizând că domnul avea cu el 20.000 de oameni. Sa'adeddin scrie că moldovenii „ridicaseră... ziduri din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lupta a poruncit beilerbeiului de Rumelia ca, împreună cu beilerbeiul de Anatolia, să meargă asupra dușmanului. Turcii pornesc la atac în bătaia tobelor și în sunetul goarnelor „Dar și ostașii cei cu credință nenorocită, trăgând la rândul lor din tunuri și puști, au făcut să cadă asupra lor (turcilor) o adevărată ploaie de piatră, iar din arcuri și zenberecuri au tras (românii) de parcă ploua”. Asalturile turcilor n-au putut „să strice ceata celor cu credință nenorocită, nu au putut-o urni din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
zilelor și anilor săpaseră șanțuri așa de adânci, încât era cu neputință să le dea de fund. Din porunca sultanului cel glorios, oastea victorioasă s-a străduit timp de o săptămână să umple acel șanț adânc. Trăgând cu tunurile și puștile de pe apă și de pe uscat, au omorât doi pârcălabi renumiți, iar ceilalți ghiauri, nemaiavând încotro, au cerut iertare și au predat cetatea”. La 9 august, sultanul intră în Cetatea Albă. După cucerirea celor două cetăți, Baiazid s-a îngrijit să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
superior copilului, ce-l face demn de nași uranieni. Revelația inițiatică se constituie tocmai din hierofania divi¬nității supreme, venită să înzestreze inițiatul nu numai în planul cunoașterii, ci și în plan material, adeseori, cu simboluri ale naturii războinice, învingătoare. Pușca de la Sfântul Petru nu rămâne niciodată fără muniție și ucide zmeii fără greș și fără efort din partea flăcăului, semn al implicării divinului în confrun¬tarea arhetipală. Ca figură opusă lui Dumnezeu, diavolul implică o coborâre în infern. Ambivalența monstru-maestru inițiator
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tatăl tău și te știu și pe tine unde mergi, dar întoarnă înapoi, că nu ești bine gătată. Du-te acasă și te suie în podul curții și vei găsi acolo niște zdrențe din hainele tătâne-tău din feciorie și pușca lui și sabia lui, toate de când era el tinăr; și cum o vei lua, lovește-o de pământ și se face mai mândră și mai frumoasă de cum a fost. Și după acestea te du în grajdul cailor și sparge pământul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
forme diferite. După ce îl întâmpină la intrarea în sacru, vulpea îl sfătuiește, fără succes, dar constant, pe Ivan (cele două basme sunt, evident, variante ale aceluiași tip) și se preschimbă în forme variate: femeie călăuză pentru erou, prunc, Ileana, Costânceana, pușcă, sabie, cal. Toate ipostazele poartă însă amprenta spirituală a vulpii, care anulează jocul de măști, odată decodată: „- Îi foarte frumos calu ăsta de n-ar ave păru aista ca de vulpe-n frunte. Odat-o pierit. O rămas împăratu jos de pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prohibiției este de a atenționa asupra importanței gestului și obiectului vizat și de a sugera înfăptuirea imediată. Ivan fură și păsările mirifice și cuibul lor, ceea ce îl va obliga să obțină și sabia de la împăratul Roșu, pe lângă care fură și pușca, o nouă necesitate apare în consecință și Ivan fură calul împăratului Verde, dar și frâul lui. Traseul marcat cromatic (lupul îl conduce pe Ivan pe la împăratul Roșu, Verde și apoi la cel Galben) reprezintă scara evoluției spirituale pentru care obiectele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și bunica l-a stupit printre poartă. Și tata a zis: "las că vin pe din jos de casă și tot amu te prind". Și bunica a fugit acasă la dânsa. Și el după bunica. Și-a eșit bunicu cu pușca în mână la colțul casei pe prispă și-a zis: "să nu întri în ogradă că te pușc ca pe un câne". Și s-a oprit că de întra în ogradă tot atunci îl împușca, că bunicu nu era dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Macovei. Însă oamenii îl porecliseră Bușmei. Lui îi murise soția. Și trăia numai el cu doi băieți a lui, cu Ion care era cel mai mic și cu Neculai, care era cel mai mare. Era foarte, foarte necăjit. Avea o pușcă și cu aceia, aducea din pădure de-ale mâncării, împușcând câte o sălbătăciune. Odată ducându-mă la el am văzut în mijlocul casei o covată mare plină de carne. Și l-am întrebat: "moșu Ghioghi, ce ai făcut de ai atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lut dar nu era văruită. În ea trăia Gavril Veleșcă. Cine era acel Gavril Veleșcă și de unde vine el în Bogata și și-a făcut căsuța aceia așa de mică și de sărăcăcioasă, nimeni nu știa. Era mare vânător. Lua pușca și o tăfâlcă 26 cu făină, un ceaunaș și un săculeț cu sare și se băga în pădure. Tăia cu toporul câteva lemne din care unul foarte gros să ție foc, făcea măliguță, mânca și se culca, dar cu urechile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Hlihor cu copii foarte buni și a 5) soția lui Ion a Dăscăliței cu copii foarte răi, că 3 feciori de-a ei au omorât 3 feciori de gospodari din Baea. Iar Ilii Pintilii fugărea pe soția lui Sorana cu pușca împrejurul casei. Apoi nu au fost feciori de șătrari ? Edmund Vișec și Maria În timpul războiului din 1916-1918 am fost mobilizat la Coloana 6 de subzistență a Diviziei a 8-a, cu gradul de sublocotenent, ca comandant al Secției I, având
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
fi fost cei mai buni pentru o astfel de misiune, nu ca noi. Am înțeles, tovarășe diplomat, nu ești cu mine, ci împotriva mea. Închid ședința. Se ridică de pe scaun și ieși din cameră. După el plecă, parcă ieșit din pușcă, Dobre. Rămas cu cifrorul și Oprișan le-am zâmbit și le-am spus: Cred că mi-am făcut onorabil datoria de reprezentant al M.A.E. Sunt sigur că șeful misiunii, dacă ar putea, în câteva ore m-ar trimite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Rusiei. N-am să uit niciodată dezordinea indescriptibilă din încăperile unei case cândva aristocrate. Echipamente militare, oale mari în care se pregătea supa pentru Gărzile Roșii și pentru Comisarii Poporului, străchini de lemn murdare de grăsime, alături de tunuri, mitraliere și puști. Traversasem mai multe săli când, deodată, în fundul unui coridor, sub arcada unei uși, a apărut un om de statură mică, cu un cap voluminos, cu ochi oblici de tătar: era Lenin. Văzându-ne, un surâs stereotip i s-a întins
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
În noua școală majoritatea elevilor Încorporați erau analfabeți și sublocotenenții proveneau din muncitori analfabeți. Am Început și eu școala de alfabetizare. Am Învățat din nou că merele nu se adună cu prunele, decât În situații speciale când le considerăm “fructe”; puștile nu se adună cu tunurile sau cu mitralierele decât În cazurile când ne referim la “arme de foc” etc. Pentru a vedea nivelul elevilor, consider că este suficientă redarea desfășurării unei ședințe pentru stabilirea originii sociale a părinților. Adunați de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
devine, la un moment dat, periculoasă. Ea îl îndepărtează de realitate. Îl face să fie altfel decât ceilalți. Îl împinge, cum spune Goga, să meargă pe căi răzlețe. "Acesta-i autorul: el duce pe umăr un crin ca pe-o pușcă. Astfel înarmat, tot ce există îl mușcă./ Adeseori spune:/ o, slăbiciune,/ numele tău este artă./ Fiind deci atât de ridicul și slab, întreprinderea lui e deșartă,/ întocmai ca a zidarului, fratele său,/ care a vrut să clădească o piramidă-n
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
întreprinderea lui e deșartă,/ întocmai ca a zidarului, fratele său,/ care a vrut să clădească o piramidă-n Țicău." Iată o definiție memorabilă a artistului făcută de un poet modern: Mihai Ursachi. Purtînd pe umăr un "crin ca pe-o pușcă", poetul, artistul poartă un război permanent cu sine însuși și cu lumea din jur. El e atât de sensibil, atât de fragil încât "orice există îl mușcă". "Cu o floare dacă mă atingi/ mă umplu de clopote", scrie colega noastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ca toate poemele să mă reprezinte, dar cine luptă pe prea multe fronturi, pierde bătălia. Poate "Magduș", poate "Transilvania" sau rondelul " Voi m-ați uitat" dar vorbeam de responsabilitatea poetului, de aceea poate: Plutonul de execuție Vin șapte soldați cu pușca în mână. Sunt singur pe câmpul cu maci. În piața centrală gloata se-adună. Strâng flori pentru tine, tu, una ce taci. Sergentul dă ordin. Soldații ascultă. Gloata nu știe cine-i la zid. Buchetul e gata. Lumea e multă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
P.: - Erau uniformele albastre de UTC ? C. G.: - Albastre, da, albastre [zâmbește] și cu bonetă din aia... S. P.: - Bască, da. C. G.: - Da, da, bască din aia. Da', plus c-aveam aicea, luasem, ca - comandant, de-ăsta - luasem... grenade, puști, din astea de tir, făceam exerciții și făceam și tragere cu ei. Anual se făcea tragere cu copiii. Mergeam la Aroneanu, nu știu unde, acolo și făceam tragere. R. A.: - Mai colaborați cu angajații Nicolinei ? Foștii... C. G.: - Nu mai există. Nu mai
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]