5,132 matches
-
codrului, întunericul devenea tot mai amenințător, și-i înconjura tot mai strâns. Ninsoarea se înteți și vântul începu și el să sufle tot mai tare... și în curând începu să se dezlănțuie cu o furie de nestăvilit. În răstimpuri, pădurea răsuna de câte un strigăt de fiară flămândă, ori a vreunei prăzi, a cărei viață tocmai se curma... în aer continuând să plutească vălurit ecoul lor. Când și când, vuietul vântului sfâșia vijelios liniștea, cu un muget de fiara sălbatică... Vijelia
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
voinic și deosebit de inteligent. ...De la o vreme, Suru, așa îi rămase numele, dispărea de acasă, la început câte o după-amiază, și-până la câte o zi... ori o zi și o noapte... Anuca îl căuta disperată... Pentru el, din adâncurile codrului răsuna o chemare ancestrală... o chemare pe care o auzea numai el, și, ori de câte ori auzea această chemare tainică, tulburătoare și irezistibilă, se simțea silit să părăsească bătătura ocinei pădurarului, și pe Anuca... și să se afunde în codru, departe, apoi, tot
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lui, într-o goană nebună, se întorcea acasă, la Anuca. De fiecare dată Anuca îl certa iar el privea în jos și într-o parte, dar cu o căutătură în ochi altfel ca deobicei, parcă mai sălbatică. Chemarea aceea, care răsuna din adâncurile codrului, îl umplea de neliniști și de dorințe stranii... îl făcea să încerce o dulce, dar nedeslușită bucurie și să simtă pofte și impulsuri sălbatice, necunoscute până atunci, și de a face... nu-și dădea prea bine seama
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
două nopți, după moartea bătrânului Toma, Anton cu nervii întinși să plesnească, n-a mai dat pe acasă, colinda în neștire pădurea, să și-i mulcomească. Un măcăleandru sus, pe o creangă de gorun, își înălța trilurile ascuțite făcând să răsune cu ecouri înmulțite pădurea, dar și penajul frumos colorat îl făcu pe Anton să tresară în fața minunii din fața lui. Viața omului cu răutățile ei, păreau vulgare și respingătoare în fața micii minunății. Inima adevăratei vieți pulsa în gâtlejul măcaleandrului... Cântecul lui
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sub asprimea lui te făcea, parcă, să-l resimți cu o tărie mai mare. Anton, pădurarul, mergea liniștit... cunoștea potecile cu ochii închiși... Odată cu risipirea nopții, părea că și tăcerea se destrăma pe încetul... În stânga sus, în vârful unui stejar, răsuna cu sunete adânci, sălbatice, pufăitul unei bufnițe iar de sus, de pe creasta Rediu-Mârzac, cobora ca un murmur depărtat, ca de basm, urletul lupilor... Se auzea când mai sonor, când mai profund... plutind, parcă, tot mai aproape, apoi pierzându-se, și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu un piuit în surdină, timid, țopăia un pițigoi din loc în loc, sus de tot în vârful unui fag. Anton stătea țeapăn, neclintit, să nu sperie minunea și așteptă. Deodată, ceva îl făcu să tresară; mai departe, în inima codrului răsună un răget. - Cred că‟i cerb! ...murmură el. Trase aerul adânc în piept și din reflex se pregăti. Când strânse patul armei în pumni, din față, asupra lui, în liniștea de fier a așteptării, se abătu un fel de încremenire
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dar vânjoasă, cu o coadă groasă, de aur, pe spate, legată într-un fliong albastru, de o frumusețe mândră, semeață și mult prea matură pentru anii ei. Îngândurată, fata trecea prin minte imagini de la horă... În urechi încă îi mai răsunau alămurile și chiotele flăcăilor. Dar, o întrebare îi stăruia în minte... De ce Tudor, feciorul Privighetorului din Ținutul Fălciului, îi luase apărarea împotriva obrăzniciei lui Lisandru. Tudor era un tânăr respectat în tot ținutul, cu educație în școlile din occident, stipendiat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dacă ar fi vrut. —Pot să-ți fac rost de un interviu chiar în după-amiaza asta, îi spuse lui Darcey. La o bancă internațională. Și de cum începu să turuie despre banca respectivă, lui Darcey i se păru că vocea îi răsuna de undeva de departe. Vorbea despre scrisori de credit și comerț internațional și folosea o grămadă de cuvinte pe care Darcey nu le înțelegea, astfel încât se simți dintr-odată strânsă cu ușa. Putea ea să facă pe pasionata de finanțe-bănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de senzori, adică se aprindea sau se stingea în funcție de locul unde se aflau oamenii din birou, astfel încât nimeni nu era lăsat în întuneric pe neașteptate. Apăsă din nou pe butonul liftului și auzi ascensorul urcând până la etajul șase. Huruitul liftului răsună în liniștea birourilor. Intră, apăsă pe butonul de parter și se inspectă în oglindă. Ar fi trebuit să se tundă, își zise, dându-și părul după ureche. Intenționase să o facă în ziua când se întâlnise cu Carol Jansen, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
lacrimi o viață întreagă înecându-i încetul cu încetul 30 aprilie 2011 Numai unii oameni sunt atinși de îngeri unii oameni sunt atinși de îngeri încă de la naștere ei nu mor niciodată uneori se înalță umbra unei gheare deasupra mulțimilor răsună împușcături iar carnea lor este sfințită prin plumbi oamenii aceștia iartă de dincolo de moarte iar ultimul lor drum înseamnă de fapt doar reîntoarcerea în veșnicia din care au venit pentru a ne binecuvânta 1 mai 2011 La beatificarea Papei Ioan
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
la marginea pădurii. Recunoscu locurile preumblate, când, păscând oile sau culegând fragii și bureții, pleca cu gândurile să cheme duhurile pădurii pentru a-l învrednici de un urmaș. Primăvara venise pe acele meleaguri și bumbișorii încântau ochiul, iar cântecul cucului răsuna nestingherit pe cărările întortocheate ale sufletului. Un plânset răsuna peste întinderea poienii. Un val de bucurie îl cuprinse pe Staroste, iar lacrimile începură a-i șiroi, nestigherite, pe obrajii brăzdați de trecerea anilor. Visul i s-a împlinit! Avea un
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
sau culegând fragii și bureții, pleca cu gândurile să cheme duhurile pădurii pentru a-l învrednici de un urmaș. Primăvara venise pe acele meleaguri și bumbișorii încântau ochiul, iar cântecul cucului răsuna nestingherit pe cărările întortocheate ale sufletului. Un plânset răsuna peste întinderea poienii. Un val de bucurie îl cuprinse pe Staroste, iar lacrimile începură a-i șiroi, nestigherite, pe obrajii brăzdați de trecerea anilor. Visul i s-a împlinit! Avea un băiat și o fată! Amândoi erau frumoși ca pruncii
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Primăvara Pricop Petronela , S.A.M. Sirețel Primăvara a venit Peste dealuri și câmpii Încet se topește neaua Și steluțele argintii. Ghiocelul cel plăpând Și-a scos iarăși capul De sub a haina albă, grea, Ne-a zâmbit săracul. Glasuri de copii răsună În întreaga țară Tot în jur se înverzește, Soarele blând strălucește; Floricelele încep Rând pe rând să ne zâmbească, Cu mulțime de culori Să ne veselească. POEZIE PENTRU MAMA Tiriteu Denisa-Maria , S.A.M. Sirețel Mama mea e ca o floare
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
de altfel, pentru taina acestui loc. Cer de foc, sub care piatra arde funebru. Chichen-Itza arată, firește, cu totul altfel de cum a cunoscut-o Thompson. În jurul piramidei și a templelor nu mai e nici o urmă de mărăciniș. Autocarele sosesc mereu, răsună tranzistoare, totul are aerul unui parc arheologic, iar în "trena" legendei proliferează și aici un comerț conjunctural de care profităm cumpărîndu-ne, în sfârșit, pălării de pai. Soarele e prea tăios. Mă mir în prima clipă văzând printre articolele puse în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
viperă, luminos, cu colții curbi, căsca botul pe retinele mele. Un mort, cu pielea feței în putrefacție, îmi spunea încet numele. La geamul dormitorului câteva capete verzui de copii lunecau ca niște baloane, încercînd să pătrundă înăuntru. Voci poruncitoare îmi răsunau limpede în auz. Mă apăram strângând pleoapele și făcând gesturi de îndepărtare cu mâna, încercam să mă gândesc la altceva, dar obsesiile reveneau. Un gândac negru îmi pătrundea în gură și mi se plimba pe limbă. îl mestecam, coaja elitrelor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
repertoriul de cântece și strigături. Conacul, statuia și parcul rămăseseră adânc în urmă, goale ca o capcană însîngerată. Câteva ore am privit numai pe fereastră, n-am întors capul nici o clipă spre colegii mei, care lălăiau exuberanți. Undeva în spatele mașinii răsuna neobosită vocea spartă a lui Lulu, cu asemenea vi- 171 goare, încît îi materializa imaginea pe retinele mele, suprapusă peste perindarea satelor și a lanurilor de grâu. Rânjetul obraznic și scabros, ochii de păsăroi, părul nefiresc de negru și implantat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
gest - mâna mea trasă cu forța spre sexul său -, care-mi induseseră nevroza, care-mi fragmentaseră conștiința și pentru care Lulu, înconjurat ca de-o fustă murdară de fantasma Budilei, fusese doar o mascul și un culoar de acces, au răsunat o singură dată, așa cum -- îmi amintesc, în sfîrșit! - le auzisem cu adevărat în copilărie, la vârsta de șapte ani. Am recunoscut acum vocea lui Dan, Dan Nebunul, vecinul meu din Ștefan cel Mare, cel cu o mamă atât de înaltă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-mă că ți-o spun, dar tu nu cauți tăcerea, Theo, tu îl cauți pe Dumnezeu, De ce căutați pe Cel viu între cei morți? Și tot îl mai caut, vorbește Theo ridicându-se din fotoliu, Pregătește-mi albastru de mantie! răsună în toată biserica goală, de sus de pe schelă, glasul lui Theo, Și spală pensulele alea subțiri, da repede, să nu se usuce prea tare peretele! A vrut mai întâi să înceapă cu Iisus Pantocrator, acum doar o umbră acolo pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în întunericul greu, și-n acest moment frânt din timp orice ar fi posibil, chiar și nerăbdarea abia stăpânită a gurii tale și capul copilăros al sfântului Gheorghe se dădu iarăși în lături din fața soarelui luminând calea buzelor tale, a răsunat oare bubuitura aceea năprasnică dincolo de fereastra întunecată sau înaintea noastră pe perete sfântul Gheorghe a lovit un balaur nepictat, când buzele tale înfometate mă caută, și tu-mi șoptești plin de dorinți ascunse, Sunt tot murdar de vopsele! și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
neputincioasă de a se materializa în cuvinte, tac, Ce e? mă întreabă vocea ta de acum și fără greutate îmi vin cuvintele, Cred că afară plouă! Firesc și la timpul lor mă ascultă cuvintele, Sunt tot murdar de vopsele! îmi răsună încă în minte glasul tău de adineauri al cărui răspuns potrivit nu-l am încă, mâinile tale sunt curate acum, nici un pic de vopsea nu ai pe tine, te ridici de lângă mine, o umbră vie printre umbrele din biserică, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
jumătate în care a fost apă minerală Izvorul minunilor, mi-a pus cafea cicoare cu lapte, mie îmi place laptele, laptele, M-am luat după ea atras de clopoțeii de la gâtul ei, clopoțeii mărunți, argintii, al căror clinchet dulce îmi răsuna în urechi chemându-mă, urcă dealul de la Izvor, dar nu spre biserică cum m-aș fi așteptat, întoarce capul să vadă dacă o urmez, clopoțeii susură vioi la mersul ei dezordonat de nebună, o urmez pe cărăruia ce duce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vorbește apoi cu glasul lui blând despre infinita dragoste a lui Dumnezeu față de noi, copiii lui, despre pieptul încăpător al Maicii Domnului la care au loc toți orfanii și toți cei cu iubire către Fiul ei sfânt despre, mie îmi răsună în urechi clinchetul dulce al clopoțeilor argintii, când am fost desprins de la pieptul ei un clopoțel mărunt mi-a rămas neștiut în căușul palmei, îl mai am și acum, numai că strângându-l prea tare între degete limba subțire ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
au apucat încă să înalțe coliba de crengi încep devastarea copacilor cu toporașe mici, mă ustură sufletul de ceea ce văd, și avea dreptate Theo, în unele momente religia nu e decât o formă a mulțumirii de sine, acum aud cum răsună în toată valea cuvântul preotului ce ține slujba, nu-mi dau seama cum se poate auzi de aici, cu toată puterea ei vocea cântătoare nu acoperă vacarmul asurzitor al lumii, intru pe poarta de fier a mănăstirii dată la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întors încă fața de la noi, să nu-i întoarcem nici noi fața noastră, în aceste momente însă poporul român e mai aproape de Dumnezeu ca de Europa, ce zice?! nu înțelege bătrânul de lângă mine cuvintele pline de har ale, de aceea, răsună în microfon vocea cântată, Europa are mai mult ca oricând nevoie de noi, cu toții avem nevoie unii de ceilalți pentru a învăța calea adevărată către Dumnezeu, tinerii de lângă mine s-au ridicat să plece, unul dintre ei cu părul lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe cea roșie bălțată am păscut-o de atâtea ori, e Joiana după o zi de joi îi vine numele, zi în care s-a slobozit în lume, cealaltă, Mândraia, e mai tânără, încă junincă, clopotele grele de la grumajii lor răsună în seară, Ho, Joiană! Le duc în grajd și le leg la iesle, fratele Rafael va veni să le mulgă, și-n ușa grajdului privind peste curtea mănăstirii nu știu în ce direcție să-mi îndrept pașii, o tristețe fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]