21,673 matches
-
17 mai 1881 la 21 aprilie 1892. Între aceste limite, apariția gazetei a fost neregulată (1553 de numere); din 1884 i s-a interzis difuzarea în Ungaria. Director și redactor, cu excepția unei perioade scurte din anii 1875-1876, când P. este redactat de un comitet, este gazetarul liberal N. Bassarabescu. În foiletonul periodicului (intitulat „Folliola”), au publicat versuri, proză și articole dedicate vieții literare B. P. Hasdeu, C. D. Aricescu, Gr. G. Tocilescu, A. I. Odobescu, N. Țincu, C. Eraclide. Tot în foileton
POPORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288962_a_290291]
-
Periodicul are un cerc eterogen de colaboratori, publiciști și poeți, animați de intenții lăudabile și grupați într-o societate pentru studiul istoriei naționale, așa cum rezultă dintr-un preambul scris de B. Florescu. O rubrică intitulată „Revista politică”, pe care o redactau alternativ B. Florescu și Pantazi Ghica, urmărește - punctul de vedere fiind cel liberal - viața politică și activitatea legislativă. Un scop politic, nemărturisit, are și selecția documentelor istorice, pe care B. Florescu le publică număr de număr sub titlul Portofoliul român
PORTOFOLIUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288979_a_290308]
-
pe Ceremuș. În septembrie 1933, împreună cu Mihail Axinte și alții, scotea, la Mediaș, revista „Lanuri”. Articolul-program, foarte probabil datorat lui P., invoca idealul unui „tradiționalism dârz, evolutiv”, edificat pe cuvântul „neuzat”, mustind de dărnicia pământului natal. Prezent aici cu poeme, redactează, alături de N. Albu și V. Copilu-Cheatră, rubrica de recenzii „Cărți”, precum și rubrica „Cronica”. Nu a fost un cronicar sistematic și de doctrină, dar, ghidat mai ales de intuiție, a lăsat aprecieri sigure despre Ștefan Petică, Ion Minulescu, G. Ibrăileanu, Anton
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
ale poeților echinoxiști, alcătuiește ediții din scrierile avangardiștilor români, traduce, colaborează la enciclopedii străine. După 1989 își continuă activitatea pe aceleași direcții și coordonează, la rându-i, o lucrare de amploare, Dicționar analitic de opere literare românești (I-IV, 1998-2003), redactat de un colectiv al Catedrei de literatură română, literatură comparată și teoria literaturii de la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca. De asemenea, conferențiază în țară și în străinătate și participă la diverse colocvii, fiind preocupat îndeosebi de problematica avangardei literare. Grupaje
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
, publicație apărută la Craiova, săptămânal, între 20 octombrie 1930 și 23 decembrie 1935, cu subtitlul „Ziar independent, redactat de membrii Sindicatului Presei din Oltenia”. P. propune o mai bună punere în relație a ziaristului cu societatea (D. Tomescu) și discutarea ideilor „ce frământă societatea noastră” (C. D. Fortunescu). Cu articole colaborează Al. Popescu-Telega, Gh. D. Mugur, Ion Călugăru
PRESA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289013_a_290342]
-
, Constantin (2.II.1914, Botoșani - 22.IV.1968, București), publicist. Provenit dintr-o familie de muncitori, P. urmează cursurile Facultății de Științe la Universitatea din Iași. Colaborează la „Cuvântul liber”, „Manifest”, „Clopotul” și redactează „Slova”, „revistă literară și socială” apărută la Botoșani, în 1935. Membru al Partidului Comunist Român din 1937, va ocupa după 1944 înalte funcții administrative, fiind la un moment dat ministru adjunct la Învățământ și Cultură. În ultimii ani ai vieții
PRISNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289026_a_290355]
-
apărut în redacția lui G. Crăiniceanu, înlocuit apoi de C. Groza, dar inițiativa editării aparține tipografului reșițean Simion Pocreanu. P. era concepută ca o „foaie populară”, după modelul publicațiilor similare din Germania. Rolul ei era, în intenția celor care o redactau, acela de a contribui la dezvoltarea literaturii naționale, prin includerea în sumar a unor pagini de poezie populară și prin stimularea interesului pentru lectură și pentru scris, mai ales în rândul celor cu un nivel de cultură modest. Au publicat
PRIVIGHETOAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289027_a_290356]
-
, gazetă satirică apărută la Pesta și apoi la Timișoara, săptămânal între 2 ianuarie și 30 aprilie 1872, 31 martie și 31 decembrie 1874, bilunar între 13 ianuarie și 15 septembrie 1875. În 1872 periodicul, redactat de poetul Iulian Grozescu, este un supliment al ziarului politic „Albina” și se află, astfel, sub influența politică a familiei bănățene Mocioni. În consecință, P. combate politica activistă și pe reprezentanții ei din Banat, precum și excesele administrației dualiste, dar, prin
PRICULICIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289020_a_290349]
-
act de indisciplină, în anul întâi, studentul Emil Cela, șahist de performanță, primește ordin de încorporare. Având vocația scrisului, el ține un jurnal, și pagini din acesta trec ca atare în roman. Dar, în proporție covârșitoare, cartea e un memorial, redactat când la persoana întâi, când la a doua, naratorul adresându-se formal sie însuși. Rezultă un document subiectiv al vieții de cazarmă, incluzând și reconstituiri autobiografice din memorie, incursiuni în existența familiei personajului și mai ales dezvăluiri ale experiențelor sale
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
, scriere anonimă redactată în secolul al XV-lea, în versiuni germane și slavone. Povestirile despre Vlad Țepeș, larg răspîndite în Europa Centrală și de Sud-Est, își au sorgintea în creațiile folclorice din Țara Românească privitoare la domnul român, creații al căror ecou s-
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
unui original slav anterior, scris în mediobulgară, probabil de un român ce trăise la Buda, și în acest caz povestirea despre Vlad Țepeș ar reprezenta o lucrare aparținând literaturii slavo-române. Altă opinie consideră, de asemenea, povestirea slavonă o operă originală, redactată în nordul Transilvaniei și Maramureș. Rămas anonim, autorul acestei scrieri, ce se poate încadra, ca și O samă de cuvinte a lui Ion Neculce, într-o tipologie literară medievală românească de sorginte populară, pare a fi un român, probabil cleric
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
reprezintă publicistic o fracțiune a mișcării revoluționare, fracțiune condusă de I. C. Brătianu și de C. A. Rosetti. Tinerii colaboratori - poetul I. Cătina, C. I. Arion, Gh. Bacaloglu, Barbu G. Gănescu, V. Boerescu, G. Vernescu și I. Ionescu de la Brad - își redactau articolele sub imperiul unei stări de exaltare patriotică și revoluționară. Îndemnurile la lupta, care se succedă număr de număr, adresate către „frații români” „din toate clasele”, reflectă ceva din febrilitatea acelor zile. Sinceritatea sentimentelor compensează, în parte, emfaza tonului și
PRUNCUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289056_a_290385]
-
1934 și 1935 i-a fost și președinte, apoi vicepreședinte al Centrului studențesc din Cernăuți (1936). Se orientează spre mișcarea legionară și spre extrema dreaptă, reprezentând studențimea bucovineană la congresele Uniunii Naționale a Studenților Creștini din România. În 1936 el redactează, de altfel, Cartea Congresului Studențesc de la Suceava. Între 1935 și 1940 predă limba și literatura română la Liceul „Carmen Sylva” din Cernăuți și apoi la Hotin, fiind îndepărtat, de câteva ori, din învățământ și arestat din cauza activității legionare. Afirmația potrivit
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
1942, când este internat în lagărul de la Buchenwald. În etapa petrecută la Rostock a colaborat, se pare, la cea de-a treia serie a revistei „Axa”, editată sub direcția lui Paul Costin-Deleanu, iar în timpul detenției de la Buchenwald a început să redacteze, într-o primă variantă, cartea de amintiri Talică, băiatul drumului și a ținut un jurnal detaliat asupra vieții din lagăr, pe care avea să îl continue până la moarte. Eliberat în august 1944, e trimis în „armata națională”, încropită la Viena
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Vaida, Ion Sofia Manolescu, proza de Anton Holban (Puiu), V. Scupra și Ion Silvian (fragmente din romanul Înfrângeri). Medalioane consacrate lui Liviu Rebreanu, Vladimir Cavarnali, Al. Rosetti, Artur Enășescu, Kipling sunt semnate de Paul Bărbulescu și M. Vlădescu, iar notele, redactate cu vivacitate, comentează aspecte ale actualității literare. M.Pp.
RABOJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289076_a_290405]
-
a Cetății, a cărei înrădăcinare în trecut apare ca unică pavază în fața turpitudinilor prezentului socialist, mergând de la degradare morală până la crimă. Dreptul la neuitare al „inocenților” capătă accente eroice și sensuri vizibil politice. Jocul cu umbre, subintitulat „roman (oarecum) parodic”, redactat în 1988, dar publicat abia în 2000, reia, cu nuanțe kafkiene, problematica reconstruirii identității prin recursul la memorie, în contextul anamnezei (aici, cu justificare terapeutică), al obsedantei vinovății fără vină, înscrisă în codul genetic al lumii căreia R. îi alcătuiește
RADULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
la „Învățătoriul poporului”, unde publică Viața năciunei române, dulceața limbei și a simțemântelor ei (1848). La evenimentele din timpul revoluției de la 1848 a participat intens, influențând și acțiunile tinerilor intelectuali români din Blaj, al căror îndrumător spiritual era. El a redactat proclamația în vederea adunării populare de la Blaj și a fost ales membru al Comitetului Permanent de la Sibiu. Pus sub urmărire de către autoritățile maghiare, fuge la București. Aici Guvernul Provizoriu îl numește comisar de propagandă. Din București, după înăbușirea revoluției, se refugiază
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
cu aceeași tematică apar în majoritatea numerelor, unele semnate N. Grozea. De reținut sunt și cugetările grupate la rubrica „O vorbă pe săptămână” (semnată Filosof), explicațiile privind tradiția înroșirii ouălor datorate lui Simion Florea Marian ori necrologurile despre Aurel Vlaicu (redactat de învățătorul Vasile I. Stoica) și Emil Gârleanu (scris de Pamfil Șeicaru). În numărul 16/1912, Vasile I. Stoica salută, într-un amplu articol, înființarea la Bârlad a primei biblioteci publice orășenești din țară, din inițiativa și prin grija lui
RASARITUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289139_a_290468]
-
Gheorghiu, care ține o vreme și cronica literară, și D. Murărașu. Sporadic semnează Nichifor Crainic (Fondul muncii), C. Barcaroiu, N. Crevedia (proza Din pățaniile lui Vasile Tăgârțan). Pentru scurt timp gazeta dispune de o pagină de satiră și umor, „Cucurigu”, redactată de Ion Manu. R. se ocupă și de popularizarea operei lui D’Annunzio sau a pictorului Löwendal, dar, în general, partea politică, de orientare naționalistă, o copleșește pe cea literar-artistică. M.Pp.
RASARITUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289138_a_290467]
-
Caraivan. Preocupările redacției se îndreaptă spre reconstituirea istoriei zonei (istoria Hușilor, a Bârladului), publicându-se numeroase documente și contribuții istorice, semnate de episcopul Iacov Antonie, de Petru T. Gâdei, Gh. Ghibănescu și Virgil Caraivan, sau de interes istorico-literar: rapoarte școlare redactate de Mihai Eminescu, informații despre începuturile Societății Scriitorilor Români. În poezie se manifestă câteva talente locale: Gh. Nedelea, Constantin Asiminei, G. Pallady, Constantin Goran, Cezar Cristea, A. Mândru, Ciprian Doicescu, Mircea Pavelescu; la fel și în proză: Virgil Caraivan, Constantin
RAZESUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289153_a_290482]
-
Spre lumină”, apoi debutează cu volumul de poezii Pagini intime (1905). Urmează studii de drept tot la Iași, obținând licența în 1910. Se înscrie în Barou, dar nu practică avocatura, atras fiind de viața politică și de publicistică. Gazetar pasionat, redactează, între 1914 și 1919, revista „Politica”, semnând cu pseudonimul Criton, este redactor la „Gândul liber” (1920), director al publicației electorale „Lumină!” (Vaslui, 1931-1933), redactor la „Acțiunea” (1940-1944). Colaborează la „Evenimentul”, „Conservatorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Epoca”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
pentru publicistică se va menține până în 1944 când, după distrugerea conacului de la Buhăești (Vaslui), scriitorul se refugiază o vreme la Roșiori de Vede și la București, în ultimii ani de viață retrăgându-se din viața publică la Vaslui, unde își redactează ultimele scrieri. Romanele Aceea care trebuia iubită (1925) și Dragostea în furtună (1942) conțin aceeași materie narativă, în două etape ale scriiturii lui R.: o poveste de dragoste cu personaje din aristocrația rurală românească și una din ambianța cosmopolită și
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
violeți” din Cai verzi, „armăsarul cu aripi” din imaginația unui copil, răzbunarea benignă a unor roboți) sau a deliberatei confuzii livrești („judecata” personajelor din literatura universală pentru copii). R. a elaborat și O istorie a literaturii pentru copii și adolescenți, redactată într-un stil colocvial și prezentată ca scurtă „sinteză analitică”, în care inventariază, amalgamat, diferite scrieri socotite subsumabile genului: epopeile antice, literatura medievală, literatura populară românească, opere din literatura franceză, engleză, germană, americană ș.a. SCRIERI: O nemaipomenită colivie, București, 1961
RAŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289146_a_290475]
-
Și între aceste limite cronologice periodicul a apărut neregulat, schimbându-și uneori și titlul (în anul 1861 s-a tipărit sub titlul „Popolul”, iar în 1866 sub acela de „Constituționalul”) sau scoțând ediții în limba franceză (o versiune a fost redactată de V. d’Equevilley în 1863-1864 și de J.A. Vaillant în 1864). Veșnic în opoziție, Valentineanu a combătut mai întâi antiunionismul, apoi ideile politice ale unor miniștri ai lui Al. I. Cuza (N. Kretzulescu, M. C. Epureanu), pentru a
REFORMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289164_a_290493]
-
studii în Franța. În primăvara lui 1924 își susține teza de doctorat la Sorbona, Un Classique moderne: William Congreve, sub conducerea unuia dintre cei mai de seamă angliști ai timpului, Louis Cazamian. Ceea ce uimește e repeziciunea cu care și-a redactat lucrarea, din moment ce ediția operelor complete ale lui Congreve apăruse în 1923 și e limpede că acesta e textul folosit de doctorandul român. Mai mult decât atât: în bibliografie sunt citate ediții foarte recente și lucrări de istorie literară apărute în
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]