6,157 matches
-
aproape de latină, păstrînd la prima clasă de adjective două forme, în italiană una pentru masculin și alta pentru feminin (buono, -a), iar în română una pentru masculin și neutru (bunu) și alta pentru feminin (bună). La fel ca la substantive, româna conservă o formă specială pentru genitiv-dativ singular feminin, iar în unele cazuri cunoaște și unele alternanțe fonetice (la fel ca la declinarea adjectivală tare din limbile germanice): des-deasă-deși-dese, frumos-frumoși-frumoasă-frumoase. În mod similar, spaniola și portugheza au unele adjective cu două
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
recurge la formele oblice de persoana a treia Lei (< lat. illae > illaei) și Loro (< lat. illorum). Portugheza veche a cunoscut și ea uzul lui vos reverențial, înlocuit apoi total cu un număr de formule fără relație cu pronumele personale, iar româna, deși nu atestă o asemenea întrebuințare a lui vos (> voi), folosește pentru a exprima politețea verbul la plural, ceea ce sugerează aceeași modalitate. Unele limbi romanice au astăzi forme pronominalizate ale unor structuri reverențiale, care s-au integrat sistemului pronominal propriu-zis
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o formă pronominală care arată apropierea de persoana a doua, cotesto (< lat. eccum + id + istum), încît se poate constata că limbile romanice realizează din această perspectivă două tipuri: unul cu opoziție binară, cu pronume demonstrative de apropiere și de depărtare (româna și franceza) și altul cu opoziție ternară (spaniola, portugheza și italiana). Situația din cel de-al doilea grup de limbi este mai apropiată de latină, unde hic, haec, hoc indica apropierea față de persoana întîi, iste, ista, istud apropierea față de persoana
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
acțiunea în curs de desfășurare, iar din perspec-tiva timpului simultaneitatea (măcar parțială) cu momentul vorbirii este prezentul, care continuă a fi folosit în limbile romanice cu aceleași valori din latină. Insistența asupra caracterului durativ al acțiunii, redată în limbi precum româna și franceza prin mijloace perifrastice, a fost gramaticalizată în italiană, spaniolă și portugheză, prin construcții cu anumite verbe, it. stare, sp., pg. estar: rom. Citesc o carte interesantă.; fr. Je lis un livre intéressant. it. Leggo / sto leggendo un libro
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbile romanice rele-vă trei tipuri, dintre care spaniola și portugheza îl reprezintă pe cel mai apropiat latinei, iar franceza și italiana pe cel mai îndepărtat de latină și mai apropiat de unele limbi germanice (precum germana și neerlandeza), în vreme ce româna repre-zintă tipul intermediar printr-o reorganizare a materialului din limba-bază. Dacă latina clasică realiza viitorul într-o manieră unică și sintetică, latina populară tîrzie avea cel puțin șase posibilități de a reda acest timp, toate analitice: cantare habeo, habeo cantare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a căpătat aspectul unei desinențe: it. canterò, fr. (je) chanterai, sp. cantaré, pg. canterei. În latina răsăriteană (folosită în vecinătatea limbii grecești, care realizează viitorul cu auxiliarul "a vrea"), a avut prioritate construcția volo cantare din care a rezultat în română voi cînta (o structură similară cu cea întîlnită în dialectele italiene de sud). A rămas însă în uz și formula habeo ad cantare din care a rezultat v. rom. am a cînta, de unde, prin înlocuirea infinitivului cu conjunctivul, a rezultat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
gramatica limbilor germanice, fenomen explicabil prin originea înde-părtată comună a celor două grupuri de limbi. Limbile germanice au însă la nivel gramatical și aspecte care în limbile romanice nu sînt specifice, precum alternanțele fonetice, care apar cu destulă frecvență în română, rar în portugheză și în italiană (la sfîrșit de cuvînt), dar nu se întîlnesc și în celelalte limbi, încît nu au statut caracterizator, reprezentînd mai degra-bă excepții decît regula generală. Situația este deci exact invers în limbile germanice, unde caracterul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cazul unui număr cardinal, cifrele mari (milion, mie, sută) se redau în ordinea obișnuită și în limbile romanice, adică în ordine descrescătoare, cifrele mici (zecile și unitățile) urmează calea crescătoare, prin enunțarea unităților și apoi a zecilor. Așadar, dacă în română (sau în oricare altă limbă romanică) ordinea este descrescătoare, douăzeci și unu (zeci, unități), în germană ordinea este inversă, einundzwanzig (literal: "unu și două-zeci"). Aceeași structurare se întîlnește în limbile germanice vecine germanei: neer. éénentwiindig (één "unu", en "și", twintig [΄twintəx] "douăzeci
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
poate fi redat și prin tr-un adverb uneori: plouă cu găleata / plouă bine67. Fenomenul adverbializării caracterizează îndeosebi clasa adjectivelor calificative, fapt explicabil prin relațiile de conținut ale acestor adjective cu adverbele de mod și, în acest caz, în mod frecvent, româna, realizează adverbializarea prin plasarea formei masculine de singular a adjectivului după verbul determinat, fără alte mijloace: o fată frumoasă adj. ea cîntă frumos adv.68 Faptul că în latina populară tîrzie complementele circumstanțiale se puteau reda atît prin adverbe cît
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
minte". Acest sufix a devenit în limbile respective utilizat în transformarea adjectivelor calificative în adverbe, fiind atașat formei adjectivale de feminin (în franceză, de exemplu, m. heureux, f. heureuse, adv. heureusement). Dacă procedeul schimbării categoriei gramaticale prin topică face din română un tip aparte în familia romanică, procedeul se regăsește, însă nu cu aceeași frecvență, în limbile germanice. Limbile scandinave nu cunosc în principiu acest procedeu, dar au ceva foarte apropiat, căci adverbele care provin din adjective primesc desinența -t, adică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pot fi folosite și ca adverbe numai prin atribuirea statutului de determinant (prin vecinătate) al verbului, încît adjectivul fleißig, de exemplu, cu semnificația "harnic, silitor, sîrguincios", devine adverb în propoziția Er lernt fleißig. "El învață cu sîrguință, mereu". Totuși, așa cum româna realizează și forme adverbiale propriu-zise cu ajutorul unui sufix (de obicei, -ește), germana uzează deseori de sufixoidul -weise69 pentru a forma adverbe de mod, pornind de la substantive (das Stück + -weise > stückweise "bucată cu bucată", uneori cu intercalarea consoanei -s-: das Beispiel
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
redusă în cazul limbilor germanice. Consecințe ale expansiunii limbilor romanice și germanice În Europa, limbile romanice și limbile germanice ocupă teritoriile pe care s-au format, dar unele dintre ele au pierdut din spațiul inițial, precum retoromana, restrînsă de germană, româna încercuită și eliminată din unele zone de limbi slave de sud și de est și germana înlocuită în zonele nord-estice și estice de unele limbi slave de vest. Există și situația nefericită a limbii dalmate, care a fost desființată în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
special cele nordice, care posedă cuvinte ostrogo-tice și lombardice și, în sfîrșit, cele iberoromanice, cu elemen-te vizigote, vandalice și suebice. În afară de cuvinte propriu-zise, limbile romanice occidentale posedă un mare număr de toponime și antroponime de origine germanică, precum și cîteva sufixe. Româna prezintă în ceea ce privește elementele lexicale de origine veche germanică o situație aparte, specialiștii con-siderînd, în marea lor majoritate, că aici nu există asemenea elemente, deși cele două ramuri ale goților și gepizii au trăit mult timp în zona ei de răspîndire
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cl-, pl-, -ct-, -ns-) care dispăruseră de multe ori în cuvintele moștenite datorită transformărilor fonetice. În unele limbi romanice (franceză, portugheză), s-a refăcut grafia cuvintelor moștenite sub influența etimonului, iar în altele s-au reintrodus unele forme flexionare (în română, unde s-au reintrodus consoanele originare la formele iotacizate: eu văd, după lat. vedo, eu vin, după lat. venio etc.80). În italiană, spaniolă și portugheză, influența latinei a produs introducerea sufixului -issimus pentru formarea superlativului absolut la adjective. Sufixul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
toate mediile aristocratice europene, influențînd astfel limbile literare naționale și, prin ele, în multe cazuri vorbirea cotidiană. Influența franceză s-a exercitat asupra tuturor limbilor romanice, mai întîi asupra celor învecinate (provensala, italiana, spaniola și portugheza) și mai tîrziu asupra românei. Italiana a cunoscut de-a lungul întregii ei evoluții un aflux de elemente franceze în domenii dintre cele mai variate: avventura, canceliere, cavaliere, dama, fabla, feudo, gaggio "amanet", giallo "galben", mangiare, pensiero, trovatore "trubadur", vassallo etc. În mod deosebit, împrumuturile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ale secolului al XVIII-lea, dar această limbă romanică a devenit principala sursă a împrumuturilor spre jumătatea secolului al XIX-lea, avînd pînă astăzi un statut privilegiat din acest punct de vedere. De aceea, numărul neologismelor de origine franceză din româna literară este imens și vizează toate domeniile culturii moderne (științe, filozofie, tehnică, economie, viața socială etc.). Deși în cazul multora dintre ele înrîurirea franceză a colaborat cu alte influențe, sînt destul de numeroase cele care se datorează exclusiv ei: curaj, exploata
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cea mai însemnată înrîurire spaniolă, limba română se află într-o situație opusă, fiindcă a receptat puține elemente în mod direct, cele mai multe preluîndu-le din franceză, deși își au originea în spațiul spaniol. Limba portugheză a influențat limbile romanice occidentale, în vreme ce româna nu a primit direct nimic din acest idiom. Înrîurirea ei a fost favorizată de relațiile politice și economice cu alte țări, precum și de importanța culturii portugheze. Elemente din cea mai vestică limbă romanică se întîlnesc în primul rînd în spaniolă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
posibilități speciale de comunicare interromanică constituie o trăsătură unificatoare pentru idiomurile romanice, care le distanțează de limbile cu alte origini. Chiar în cazul în care contactul între vorbitorii limbilor romanice este redus sau absent (cum ar fi între vorbitorii de română și cei de catalană, de exemplu) această trăsătură nu lipsește. Aceasta se datorează faptului că există elemente lexicale interromanice, al căror statut se poate compara cu cel al cuvintelor internaționale. Astfel, cuvinte internaționale precum: bibliotecă, cultură, telefon, telegraf, universitate pot
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
după ce a preluat din norvegiană cuvinte precum fiord (< norv. fjord > germ. Fiord, Fjord, engl. fiord, fjord), ski (< norv. ski [∫i] > germ. Ski, Schi, engl. ski), slalom (< norv. slalåm > germ. Slalom, engl. slalom), franceza le-a transmis altor limbi europene, precum româna. Un alt cuvînt pornit din norvegiană, yole, a fost împrumutat de franceză prin intermediul neerlandezei (neer. jol), așa cum au procedat germana (Jolle [΄j(lə]) și engleza (yawl [jo:l]. Teritoriul european de limbă spaniolă și de limbă portugheză a fost mai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
romanice, au fost lipsiți o lungă perioadă de această influență. În acest mod, atunci cînd s-au format limbile literare ale popoarelor europene, latina a fost model și sursă de îmbogățire pentru cele germanice și pentru cele romanice apusene, iar româna s-a raliat tîrziu, spre sfîrșitul secolului al XVIII-lea, la această sursă europeană. Cu toate acestea, într-un timp relativ scurt, pe parcursul secolului al XIX-lea, această limbă a integrat numeroase împrumuturi neologice, dintre care multe din latina literară
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
engleză, în norvegiană, în daneză și în suedeză terminația grafică este -(t)ion, însă în pronunție există particularizări de la o limbă la alta. Limba neerlandeză prezintă o situație aparte, deoarece urmează deseori, la fel ca în cazul formei scurte din română, nominativul latin, de unde rezultă natie [΄nasi:] și religie [re΄ligi:]. Tipul neerlandez de adaptare a fost preluat de limba rusă literară și apoi de toate celelalte limbi slave literare (poloneză, bulgară, cehă etc.). Și în germană există unele împrumuturi din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
din franceză, din germană sau din engleză: friction "frecție", station. În consecință, adaptarea substantivelor latine cu terminația -(t)io / -(t)ionis prezintă în limbile romanice și în limbile germanice următoarele tipuri: a) adaptarea după modelul cuvintelor moștenite, în limbile romanice (româna participînd la acest aspect cu formele lungi: rațiune, națiune, religiune); b) adaptarea prin preluarea nominativului latin în română (forma scurtă) și în neerlandeză (de unde a trecut și în limbile slave și, uneori, în germană); c) adaptarea după modelul francez în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
io / -(t)ionis prezintă în limbile romanice și în limbile germanice următoarele tipuri: a) adaptarea după modelul cuvintelor moștenite, în limbile romanice (româna participînd la acest aspect cu formele lungi: rațiune, națiune, religiune); b) adaptarea prin preluarea nominativului latin în română (forma scurtă) și în neerlandeză (de unde a trecut și în limbile slave și, uneori, în germană); c) adaptarea după modelul francez în limbile germanice (exclusiv neerlandeza, care urmează acest model numai parțial) și uneori în română (comision, divizion, pension). Ca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germanică folk. Majoritatea limbilor literare europene au cuvinte care pornesc din toate aceste baze lingvistice, dar diferă de la o limbă la alta ponderea acestor baze, existînd și cîteva situații în care unele dintre ele nu sînt prezente. Ca limbă romanică, româna a moștenit cuvîntul popor (lat. populus) de la care a realizat derivate, de obicei, după modul străin (poporan, poporanism, poporanist), însă familia acestui cuvînt a fost completată îndeosebi prin elemente împrumutate din franceză și din latină: popula (< fr. peupler), popular (< fr.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au fost preluate din franceză, iar, uneori, și din alte limbi: etnie (< fr. ethnie), etnocentrism (< fr. ethnocentrisme, engl. ethnocentrism), etnogeneză (< fr. ethno-genèse), etnograf (< fr. ethnographe), etnografie (< ethnogra-phie), etnolog (< fr. ethnologue), etnologie (< fr. ethnologie), etnonim (< fr. ethnonyme). De la baza germanică, folk, româna are cîteva elemente referitoare la creația populară și la știința care o are ca obiect, elemente care au fost inițiate pe terenul limbii engleze și au fost receptate de majoritatea limbilor europene: folclor (< engl., fr. folklore), folcloric (< fr. folk-lorique), folclorist
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]