4,056 matches
-
în operele cele mai reprezentative cum ar fi "Pan Tadeusz", dar și "Trilogia" lui Henryk Sienkiewicz. Legătura cu trecutul este una dintre caracteristicile definitorii ale romantismului polonez, diferențiindu-l de alte țări care nu au suferit pierderea suveranității de stat. Romantismul s-a manifestat nu doar în literatură ci și în pictură și muzică. Pictura romantică poloneză este reprezentată de lucrările lui Artur Grottger, Henryk Rodakowski, de reprezentările ecvestre al marelui artist Piotr Michałowski, de Jan Nepomucen Głowacki considerat fondatorul școlii
Romantismul în Polonia () [Corola-website/Science/329180_a_330509]
-
Europa de Vest și tradițiile autohtone. Sarmatismul a influențat considerabil cultura nobililor din alte state contemporane - Ucraina, Moldova, Transilvania, Despotatul Serbiei, Regatul Ungariei, Croația, Țara Românească și Cnezatul Moscovei. Criticat în timpul Iluminismului polonez, sarmatismul a fost reabilitat de către generațiile care au îmbrățișat romantismul polonez. După ce a supraviețuit realismului literar din perioada "pozitivistă" din Polonia, sarmatismul s-a bucurat de o revenire triumfală cu "Trilogia" lui Henryk Sienkiewicz, primul laureat al Poloniei cu Premiul Nobel pentru literatură (1905). Termenul "Sarmatism" a fost folosit prima
Sarmatism () [Corola-website/Science/329189_a_330518]
-
doua jumătate a secolului al XVIII-lea), intrând în declin cu a treia împărțire a Poloniei (1795) - o tragedie națională care, pentru o perioadă scurtă, a inspirat apariția unor opere sentimentale - și s-a încheiat în 1822, fiind înlocuit de romantism . Iluminismul polonez avea multe însușiri comune cu Iluminismul vestic, fiind în același timp diferit de acesta în multe aspecte importante. O mare parte din ideologia Iluminismului Europei de Vest a evoluat sub opresiunea monarhiilor absolute și s-a dedicat luptei
Iluminismul în Polonia () [Corola-website/Science/329188_a_330517]
-
Foster încearcă, fără succes, să potolească mânia răzvrătitului șef marocan Abd El Krim. „Secolele voastre sunt abia 20 la număr și uite câtă distrugere a adus lumii civilizația asta!” - spune Krim și ceea ce aduce nou filmul lui Richards e îmbinarea romantismului cu denunțul colonial. Dar în pofida bunelor intenții, a superbei fotografii și a performanței lui Hackman, filmul pare grandilocvent și patetic, lipsit de fior epic.”"
Mergi sau mori () [Corola-website/Science/328550_a_329879]
-
se suie până la cer plângerile obijduiților, iar moșnegii cei neînțelepți și orbi te blastămă să mori neiertat și singur!”". Romanele istorice scrise de Mihail Sadoveanu înainte de Primul Război Mondial ("Șoimii", "Neamul Șoimăreștilor" și "Vremuri de bejenie") se caracterizează printr-un romantism ce se manifestă pe două mari axe, după cum constata criticul Pompiliu Constantinescu: aventura războinică și amoroasă și prestigiul poetic al timpurilor trecute. Scriitorul zugrăvește trecutul românesc, „cu exodurile lui dureroase, cu luptele lui omerice, cu instinctele lui războinice și amoroase
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
lirism. Opera este însuflețită permanent de sentimentul iubirii pentru pământul strămoșesc, motorul principal al acțiunii personajelor principale ale scrierii. "Neamul Șoimăreștilor" marchează o evoluție calitativă în epica istorică a lui Sadoveanu, dar scriitorul nu reușește să se detașeze suficient de romantismul juvenil al romanului istoric "Șoimii" (1904), reluând concepția de virilitate eroică. Criticul George Călinescu constata că „"Neamul Șoimăreștilor" e ceva mai consistent din punct de vedere epic, dar de aceeași structură”. Apariția acestui roman a fost primită cu mai elogii
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
Adam cunoscut ca Антони Пьотровски sau Antoni Pyotrovski (n. 7 septembrie 1853, Kunów - d. 12 decembrie 1924, Varșovia) a fost un pictor și desenator polonez care se numără printre artiștii adepți ai romantismului și realismului. Datorită faptului că o lungă perioadă de timp a fost corespondent și ilustrator de carte în Bulgaria la sfârșitul secolului al XIX-lea, Piotrowski este asimilat ca fiind un cronicar al acestei țări. a fost membru marcant și
Antoni Piotrowski () [Corola-website/Science/329383_a_330712]
-
plecare orașul Constantinopol și se termină la curtea Șahului Iranului, relatând războaiele care au avut loc între imperiul turc și poporul iranian. Acest roman, care îl are drept protagonist pe Gezmi, un spahiu din zona orașului Istanbul, este influențat de romantism și se termină într-un mod tragic ca urmare a ideologiei pan-islamiste ce domina operele scriitorilor turci de la acea perioadă. Metrica "aruz", care era reprezentativă pentru literatura arabo-persană și care era tradiționala pentru operele turcești se va schimba în
Namik Kemal () [Corola-website/Science/330913_a_332242]
-
și teme precum: viața, cosmosul, materia, sufletul, destinul creației, existența, revolta împotriva divinității. Începând cu a doua generație de scriitori ai "Tanzimatului", tema naturii va ocupa o poziție superioară în literatura turcă și va căpăta o valență nouă sub influențele romantismului european. Până în anul 1880 operele dramatice nu erau complexe sub aspectul limbii și al stilului, deoarece se apropiau de limba vorbită. Abdulhak Hamid Tarhan va milita pentru abandonarea acestei practici și datorită lui se va ajunge la renunțarea ei. Datorită
Abdulhak Hamid Tarhan () [Corola-website/Science/330938_a_332267]
-
pictorii occidentali cu scopul descoperirii noilor regiuni, viteza cu care progresau studiile arheologice și științifice în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, dezvoltarea condițiilor de călătorie, cunoașterea mai îndeaproape a culturii otomane prin intermediul expozițiilor internaționale și prin influența romantismului au contribuit la dezvoltarea artei in Imperiul Otoman al acelor timpuri. În secolul al XVIII-lea și al XIX-lea în anturajul ambasadorilor, împreună cu turiștii ori pe cont propriu, la Istanbul au venit un număr mare de pictori. Tehnicile tipografice
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]
-
Muzica absolută (uneori muzică abstractă) este muzica care nu este în mod explicit "despre" ceva, în contrast cu muzica programatică, este non-reprezentațională. Ideea de de muzică absolută a fost dezvoltată la sfârșitul secolului al XVIII-lea în scrierile unor autori din romantismul timpuriu german, cum ar fi Wilhelm Heinrich Wackenroder, Ludwig Tieck și E.T.A. Hoffmann, însă termenul nu a fost inventat până în 1846, când a fost folosit pentru prima dată de către Richard Wagner, într-un programpentru Simfonia a IX-a de
Muzică absolută () [Corola-website/Science/331513_a_332842]
-
alter-ego al autorului, o conștiință filozofică ce exprimă în plan literar patriotismul acestuia. Din acest motiv, personajul pare detașat de realitatea românească, pe care o privește mai mult ca un observator extern, evoluția lui petrecându-se doar în adâncimea sufletească. Romantismul idilic și vaporos devine astfel un mijloc de apărare împotriva „agresiunii realului”. O temă de interes a romanului o constituie iubirea platonică în sânul naturii, având din acest punct de vedere asemănări cu romanul "Dafnis și Chloe", scris în secolul
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
vii... ale lucrurilor“ - afirmă Otto Benesch), el putând sta, cu cinste, alături de Dürer și Grünewald. Suverana stăpânire a culorii, dar și a compoziției, este ilustrată cu brio și prin lucrarea sa poate cea mai prodigioasă, admirată unanim încă de pe vremea romantismului (de ex. de Fr. von Schlegel), și anume Bătălia lui Alexandru (sau Alexandru îl înfrânge pe Darius la Arbela, 1529, München, Alte Pinakothek), în care dramei omenești din prim‑plan îi răspunde, în fundal, drama cosmică a elementelor, fără ca natura
Albrecht Altdorfer () [Corola-website/Science/334186_a_335515]
-
că omul își va distruge propria umanitate în timpul căutării sale entuziaste pentru mașinării mai eficiente. În particular, "„Sonet — Către știință”" face aluzie la tensiunea apărută între avansurile anticipative ale Revoluției Industriale și tendințele de orientare spre natură din epoca romanticilor. Romantismul a apărut ca un contraargument la filozofia iluministă a promovării progresului tehnico-științific. Membrii acestei mișcări au încercat să se întoarcă la o stare naturală mai pură și mai inocentă, deoarece au simțit că societatea a corupt bunătatea înnăscută a omului
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
următoarele cuvinte: Scriind despre „Hans Pfaall”, profesoara Zoe Dumitrescu-Bușulenga considera că această povestire "„ne introduce în specificul unei anumite laturi a creației lui Poe. E vorba, de data aceasta, de capacitatea lui de fabulație în ipostaza analitică, unică în istoria romantismului universal, și care-l duce la o viziune științifico-fantastică asupra lumii. Scriitorul începe cu eroul său călătoria spre Lună, dar nu în elanurile pline de poezie și imagini folclorice eminesciene sau shelleyene, ci într-un mod foarte apropiat de știință
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
limbii în școli. Astfel, în acea epocă, limba literară se confunda cu limba standard. Limba literară a evoluat cu timpul prin acceptarea de elemente ale limbii efectiv folosite de vorbitori, datorită unor factori externi, cum a fost atitudinea rebelă a romantismului față de clasicism. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, limba literară s-a îndepărtat și mai mult de standardul fixat în perioada clasicismului, rămânând totuși autonomă față de limba comună prin trăsături care îi erau proprii. De la sfârșitul
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
într-o uitare aproape completă” (). Jean Favier a dezavuat și el, mentalitatea neoclasică franceză, pentru această uitare: „În cele din urmă Malherbe a învins. Am încetat să-l citim și să-l imprimăm pe Villon ... și iată-ne în plin romantism. Villon a revenit în biblioteci și antologii” (). Începând cu „Semincerul” ("Le Lais") Villon a cunoscut succesul imediat. De la publicarea acestuia și până pe la mijlocul secolului al XVI-lea Madeleine Lazard a numărat 34 de reeditări ale operelor sale. Celebritatea sa a
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
nationale" „Adunare națională”, "antipopulaire" „antipopular”, "pacte républicain" „pact republican”, „tricolore” „(drapel) tricolor” etc. Tot atunci au fost adoptate unitățile de măsură din actualul sistem internațional împreună cu denumirile lor: "mètre", "kilogramme" etc. Mai târziu, în secolul al XIX-lea, odată cu venirea romantismului, apoi a realismului și a naturalismului în literatură, se creează o discrepanță între normele lingvistice tradiționaliste predate în școală și limba literaturii, care caută să redea registre de limbă variate: pe cel familiar, pe cel popular și chiar argoul. În
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
(n. 21 noiembrie 1895, Marsilia - d. 23 octombrie 1984, Paris) a fost un scriitor, eseist și istoric de artă francez. Specialist în Renașterea italiană și în romantismul german, a devenit membru al Academiei Franceze în 1964. Fiu de avocat, i-a avut ca și colegi, în clasa a șasea la Liceul Thiers din Marsilia, pe Marcel Pagnol și Albert Cohen. După terminarea studiilor secundare la Colegiul Champittet
Marcel Brion () [Corola-website/Science/331797_a_333126]
-
personaje extrem de diverse, ca Frederic al II-lea al Sfanțului Imperiu Român (1948), "Lorenzo de' Medici" (1937), "Niccolò Machiavelli" (1948), "Las Casas" (1928), sau "Rudyard Kipling" (1929). Cealaltă componentă majoră a muncii sale de critic și istoric privește Germania și romantismul. În cele patru volume ale lucrării "Allemagne romantique", el analizează în special operele lui Heinrich von Kleist, Brentano, Hoffmann, Eichendorff, Hölderlin, Schiller și Achim von Arnim. Tot aici se încadrează și scrierile despre "Goethe", "Robert Schumann și sufletul romantic, sau
Marcel Brion () [Corola-website/Science/331797_a_333126]
-
abordate fiind subiecte ale vieții cotidiene. De asemenea a contribuit și la curentul "Servet-i Fünûn"( Tezaurul Științei), curent ce punea accent pe problemele vieții oamenilor sub regimul dur al sultanului Abdülhamit II. Este considerat o ”punte de trecere” între romantismul lui Namik Kemal și realismul lui Ömer Seyfettin. În ceea ce privește genurile abordate, a atins o paletă largă, scriind atât versuri unde au predominat temele romantice, proză și piese de teatru într-un stil clasic, dar și studii teoretice de literatură care
Recaizade Mahmud Ekrem () [Corola-website/Science/331851_a_333180]
-
Masterat „Strategii comunicaționale interculturale - literare și lingvistice”, inițiat de Catedra de Limbi și Literaturi Germanice impreună cu alte catedre din Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Activitatea sa didactică se bazează pe istoria literaturii germane (iluminism, Sturm und Drang, clasicism, romantism), literatură germană și austriacă contemporană; literaturi de expresie germană din România; inter-referențialitate culturală în Europa Centrală și de Sud-est, îndeosebi în Bucovina, poetică, teoria literaturii,traductologie, istoria germanisticii și conducere de doctorate. Domeniile de cercetare sunt - istoria literaturii germane; literatură
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
că mulțimea „nu observă că lovise cu oiștea ferecată a carului roata dindărăt a lui Messala”. "Ben Hur" a fost popular la momentul apariției sale, în ciuda vânzărilor inițiale modeste și a recenziilor mixte ale criticilor literari contemporani, care „au considerat romantismul său depășit și acțiunea moale”. Revista "Century" l-a numit „anacronism”, iar "The Atlantic" a criticat aspru descrierile ca fiind „prea abundente”. Pentru cititorii săi, totuși, cartea „a rezonat cu unele dintre cele mai importante aspecte ale culturii victoriene târzii
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
au evidențiat mai multe probleme precum personajele și dialogurile plate, coincidențele improbabile și descrieri lungi și plictisitoare ale peisajelor și spațiilor de desfășurare a acțiuni, dar alții au remarcat intriga bine structurată și povestea interesantă, cu amestecul său neobișnuit de romantism, evlavie spirituală, acțiune și aventură. O recenzie publicată în 1905 în "New York Times" considera că "Ben Hur" este capodopera lui Wallace, menționând în continuare că „ea folosește fraze nesofisticate și neliterare. Oamenii care citesc multe alte opere de valoare rareori
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
n. 12 ianuarie 1746 - d. 17 februarie 1827) a fost un pedagog elvețian și reformator al educației. A îmbogățit și reînnoit conținutul și metodele învățământului primar, fiind considerat întemeietorul școlii populare. Pestalozzi fost influențat atât de iluminism, cât și de romantism. Astfel, a considerat că îmbunătățirea situației maselor populare se poate realiza în primul rând prin educație și instrucție, care ar trebui să se desfășoare, atât în școală cât și în mediul familial, conform naturii, adică să descopere și să stimuleze
Johann Heinrich Pestalozzi () [Corola-website/Science/332818_a_334147]