17,708 matches
-
oase și nici ura teribilă ce răbufnea din adâncul întunecat. Și, acum știm? întrebă Boris, rânjind forțat. Bineînțeles! Șeful se așezase la birou. Își sprijinea bărbia în mâini, în timp ce îl privea în ochi pe omul său de încredere. În regulă, rosti Godunov iritat, luminează-mă și pe mine, pentru că eu, deși am fost acolo și m-am luptat pentru viața mea, nu am habar. E blestemul muntelui. Toți cei cu care am stat de vorbă până acum, mi-au povestit despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dădu din cap aprobator. Nu mai era nervos, ba chiar zâmbea, iar calmul său îl descumpănea pe mercenar. Se întâmplase ceva cu șeful? Situația era deosebit de gravă însă el nu părea să își dea seama de acest lucru. Liniștește-te! rosti Vlad cu glas ferm. Ia o cafeluță, aprinde-ți o țigară și hai să judecăm lucrurile la rece! Nu-i totul pierdut, dimpotrivă, cred că putem să ne folosim de această situație și să întoarcem totul în favoarea noastră. Hotărât lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Știi că s-ar putea să ai dreptate? spuse Mihailovici gânditor, devenind dintr-o dată interesat. Continuă-ți ideea, ai reușit să-mi stârnești curiozitatea! Nu mai trebuie să plec? Poate ți-e somn și vrei să te culci la loc, rosti malițios Boris Godunov, n-aș vrea să te deranjez. Hai, nu te mai prosti! surâse Vlad candid. Zi-i mai departe! Se aranjase mai bine în vârful patului, invitându-l pe mercenar să vorbească: Nu vreau să crezi că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cap. Mai este însă un detaliu la care nu știu dacă te-ai gândit, cum faci ca duhul să nu plece de nebun la vânătoare ci să intre în capcana pregătită de noi? Asta chiar că nu-i o problemă! rosti Boris cu satisfacție. Ca orice capcană, trebuie să aibă și o momeală. Știm foarte bine după ce umblă, bestia. Vrea oameni, nu-i așa? Va trebui să punem pe cineva înăuntru. În felul acesta, sigur va intra! Sper că ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
umblă, bestia. Vrea oameni, nu-i așa? Va trebui să punem pe cineva înăuntru. În felul acesta, sigur va intra! Sper că ai luat în calcul faptul că acela pe care îl vom pune înăuntru nu va supraviețui. Pierderi colaterale! rosti Godunov zâmbind cinic. Și, cum îl vei convinge să stea acolo de bună voie? Cine a spus că trebuie să-l convingem? Îl băgăm pur și simplu, legat. Oh, nici nu vreau să aud așa ceva, spuse Vlad Mihailovici, ducând mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și simplu, legat. Oh, nici nu vreau să aud așa ceva, spuse Vlad Mihailovici, ducând mâna dreaptă în față, cu palma întinsă înainte, de parcă s-ar fi ferit de ceva, e inuman. Dă-i drumul la treabă, îmi place planul tău! rosti el apoi repede, întinzându-i schițele lui Godunov, în timp ce rânjea satisfăcut. Știi, mă gândeam... Ei, vezi că de acum începi să mă obosești, îl întrerupse șeful, dintr-o dată plictisit, ți-am spus să dai drumul la treabă. Ce vrei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se va mai întâmpla nimic, în seara aceea, avea de gând să nege totul. Era treaba poliției să dovedească implicarea sa în toată povestea aceea. Du-te și cheamă-l pe Mureșan! îl trimise Pop pe Vasilică Pohoață. Domnule comisar, rosti îngrijorat agentul, să nu faceți... Du-te, măi băiete și fă ce ți-am spus! Fii pe pace, n-am de gând să-l strâng de gât. O bănuială încolțise în mintea lui Simion. Din moment ce nu dăduse de urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu umbla acolo! Pop tresări și se întoarse spre locul de unde auzise vocea. Se apropie și îl ajută să se ridice de jos. Îl ținu puțin la distanță cu ambele mâini, după care îl îmbrățișă fericit. Apoi, fără să mai rostească nici un cuvânt, porniră amândoi spre mașina cu care acesta venise. 37 Vara era pe sfârșite. Arșița zilelor din luna lui cuptor rămă sese în urmă. Vârful coroanelor copacilor încă nu căpătase nuanțe ruginii însă aerul deja mirosea ușor a toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
altceva. Cine știa când se născuse moșneagul? Iar să treacă acolo numai anul morții, nu-i plăcuse. Mergea la cimitir de patru ori pe an, la fiecare echinocțiu și la solstiții. Lăsa un buchet de flori și aprindea o lumânare, rostind în gând o rugăciune pentru sufletul bătrânului. Viața pe care o dusese până atunci, rămăsese departe, în urmă. Acum era paznicul vâlvei și nu își dorea nimic altceva. Îl frământa însă întrebarea la care nu reușise să găsească răspuns. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la trup, la muncile cîmpului, la creșterea vitelor. Pe tineri Îi lecuiau de bubulițe, pe fecioare le sfătuiau cum să-și apere neprihănirea ori s-o Îndure mai ușor, pe bătrîni Îi călăuzeau În pregătirile dinaintea morții - ce vorbe să rostească În ceasul de pe urmă, cum să-și țină mîinile ca să poată trece mai lesne prin strunga ce duce spre lumină; pe mame le povățuiau cum să-și ocrotească rodul pîntecelui, fără a se mai căuta pe la vraci calici, ori cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Înțelegea o coajă de pîine pe care o primeau cu smerenie sau un urcior cu apă rece din care sorbeau cu Înghițituri mici, printre șopoteli. Așa se Înnădeau, unul după altul, propovăduitorii, de toate semințiile și graiurile, bărboși sau nu, rostind aceleași predici, dar Întrecîndu-se În Înfățișarea minunii și Învierii Nazarineanului. Treptat, popoarele Iudeii, Samariei și Anatoliei Începură să dea crezare tinerilor pașnici cu crepidele prăfuite, ce-și țineau brațele Încrucișate pe piept, glăsuind cu o voce feciorelnică și cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca soarele să strălucească zi și noapte, ori să nu mai existe durere și moarte? - va fi Înfățișată cu atîta Însuflețire și har de tinerii cu ochi albaștri și blajini, Încît lumea ajunsese să-i creadă. CÎnd un neadevăr este rostit cu neostoire, lumea Începe să creadă. Căci oamenii au nevoie de credință. Așa că mulți tineri și-au pus În grabă crepidele și-au pornit-o pe urmele lor. Unii se mai Întorceau În cătunul lor după un an-doi, alții după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
portul marsilian. Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gîtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămînă În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă-l citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu o dată să rupă legăturile care-l țineau ferecat „cu lanțuri duble ca niște ancore“. Această fiică era totuși În stare, cu intuiția pe care o au doar copiii și psihopații, să-i presimtă Încă de la ușă pornirea de a rosti vorbele fatale, pe care el și le Îngînase Întruna În drum spre casă, precum un elev Înaintea examenului, dar stînd În pat, sprijinită În perne, Îl urmărea cu o privire obidită, Încerca să-i spună ceva care se finaliza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Cojocaru, furați din hambarele lui Apostoleanu, de către doi răsculați din Gloduri. Această situație am aflat-o din gura lui C. Donțu din Oțelești care, la 180 1907, era în armată și detașat să-i prindă pe „răsculați”. Îmi amintescă cuvintele rostite de bîtrânul Donțu, când eu aveam 13-14 ani: „Deh, niște nimeni, niște golani bețivi!”, ceea ce contrasta total cu linia oficială! 37 Pentru problema răscoalei țărănești din 1907 pot fi consultate lucrările: Arhivele Statului București, Ministerul Justiției, Dosar nr. 35/1907
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ioan, mușețelul și pojarnița. Preparatele din aceste plante - iruri, infuzii, ceaiuri, tincturi, legături, creme, erau folosite direct, singure, aplicate pe locul durerosă sau pe tot corpul, în exterior sau interior, însoțite uneori de incantații versificate sau nu, numite descântece. Descântecul, rostit de baba satului, pricepută în scosă răul, deochiul din om, se adresa spiritului răului, îndemnându-l să iasă, să se ducă, să lase în pace pe cel atinsă de deochi, de sperietură, de farmece, să plece pe lume blestemat, să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Alexandru Macedon la nordul Dunării, 335 î.Hr.), în Moldova medievală se cultiva puțin grâu. Treptat, pentru țăran, pâinea a devenit un lux, o raritate, era consumată la sărbători, de Paști și de Crăciun. Nu vă lăsați înșelați de aparențe! Când rostiți rugăciunea fundamentală creștină „Tatăl nostru” și cereți „pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi Δ nu trebuie s-o luați ad literam pâinea din făină de grâu, deoarece pâinea de rugăciunea „Tatăl nostru” desemnează în latină hrana zilnică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cei din comună sau pe toți din țară. S punem acest avânt pe seama tinereții anticomunistului Ion Corniță, numai că, după evenimentele din 1989, un alt reprezentant al rezistenței anticomuniste și al foștilor deținuți politici, l-am numit pe Ticu Dumitrescu, rostea aceeași sentință, de unde se vede că spiritul de călău al lui Stalin, Hitler, Pol-Pot și Pinochet era viu în capetele înfierbântate de ură și de neputință. Ion Corniță și-a luat revanșa, a ajunsă prin Parlamentul post decembrist, însă nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ale noului meu prieten. Înainte să-mi dau seama, fusesem subjugat În mod iremediabil. Romanul relata povestea unui om În căutarea adevăratului său tată, pe care nu ajunsese să-l cunoască și de a cărui existență afla datorită ultimelor cuvinte rostite de mama sa pe patul de moarte. Povestea acelei căutări se transforma Într-o odisee fantasmagorică În care protagonistul lupta ca să-și recupereze o copilărie și o tinerețe pierdute și În care, Încetul cu Încetul, descopeream umbra unei iubiri blestemate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că, dacă voiam să aflu ceva despre Julián Carax, mai convenabil ar fi fost să rămîn În termeni buni cu el. I-am zîmbit cu beatitudine, arătîndu-mi plăcerea produsă de latinăraia și vorbăria lui. — Nu uita, mîine, la Ateneu, a rostit solemn librarul. Dar adu cartea, sau adio Înțelegere. — De acord. Conversația s-a risipit Încetișor În murmurul celorlalți cenacliști, alunecînd spre discutarea unor documente găsite În pivnițele de la Escorial care sugerau posibilitatea ca don Miguel de Cervantes să nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
niște oameni care, atunci cînd le-a venit mai bine, l-au trădat. Să n-ai Încredere În nimeni niciodată, Daniel, mai ales În oamenii pe care Îi admiri. ăștia sînt cei care te vor Înjunghia cel mai năprasnic. Clara rostea aceste cuvinte cu o duritate ce părea făurită În ani Întregi de secret și de umbră. M-am pierdut În privirea ei de porțelan, ochi fără de lacrimi și Înșelăciuni, ascultînd-o vorbind despre lucruri pe care pe atunci nu le Înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că aceste visuri nu-ți vor Îngădui să-mi aparții vreodată, mie ori altcuiva. Mi-ar fi plăcut să te văd pentru ultima oară, să te privesc În ochi și să-ți spun lucruri pe care nu i le pot rosti unei scrisori. Nimic n-a ieșit așa cum plănuiserăm noi. Te cunosc prea bine și știu că n-ai să-mi scrii, că nici măcar n-ai să-mi trimiți adresa ta, că vei vrea să fii alt om. Știu că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Ce, întrebă ministrul de interne, care credea că nu auzise bine, Am spus că votul în alb ar putea fi apreciat ca o manifestare de luciditate din partea celor care au votat așa, Cum îndrăzniți, în plin consiliu al guvernului, să rostiți asemenea barbarie antidemocratică, ar trebui să vă fie rușine, parcă nici n-ați fi ministru de justiție, explodă cel al apărării, Mă întreb dacă voi fi vreodată atât de ministru de justiție, sau al justiției 2, ca în acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ștergere, nu din memorie, de vreme ce toți ne puteam aminti ceea ce s-a petrecut acum patru ani, ci a cuvântului, a numelui, ca și cum, așa cum ne-a atras atenția ex-colegul, pentru ca moartea să nu mai existe ar fi de ajuns să nu rostim termenul prin care o desemnăm, Nu vi se pare că fugim de problema principală, întrebă președintele republicii, avem nevoie de propuneri concrete, obiective, consiliul va trebui să ia hotărâri importante, Dimpotrivă, domnule președinte, exact aceasta este chestiunea principală și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trebuie să mă îmbrac. Trecură patru minute. Comisarul făcu același semn, agentul apăsă din nou pe sonerie, de data asta fără să ridice degetul. Un moment, un moment, vă rog, deschid chiar acum, tocmai mă sculasem, ultimele cuvinte au fost rostite deja cu ușa deschisă de un bărbat îmbrăcat cu pantaloni și cămașă, tot în papuci, Azi e ziua papucilor, gândi agentul. Bărbatul nu părea timorat, avea pe față expresia cuiva care vede sosind, în sfârșit, vizitatorii pe care-i aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]