6,982 matches
-
sărăcia egală acestor diferite forme de capital. Categoriile cele mai defavorizate au și ele relații de sociabilitate. Dar săracii nu pot pune laolaltă, împreună cu alți săraci, decât propria sărăcie: rețelele celor lipsiți adună privațiuni și disperare. A fi sărac între săraci e un destin implacabil. Aceasta ușurează munca statistică și permite chiar ignorarea capitalului cultural și a capitalului social, despre care se poate spune că sunt foarte mici în cazul unei mari sărăcii materiale [DREES, 2000]. Situația este alta în cazul
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
că se folosesc titluri uzurpate sau nume cu aparență nobiliară este un indicator al mizelor simbolice din jurul statutului de apartenență la această elită a Vechiului Regim. Totuși, nobilimea reprezintă un grup cu poziții sociale disparate. Unii nobili sunt bogați, alții săraci. Găsim printre ei persoane reduse la condiția de simpli salariați de condiție modestă, precum vicontele François-René de Bayle, șeful stației de metrou pariziene, ca și oameni foarte bogați. Familia Wendel și-au construit averea în domeniul siderurgic din zona Lorenei
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
să trăiască. Religia și activitatea caritativă Oricare ar fi apartenența confesională, nivelul practicii religioase este ridicat. Catolicii merg la biserică, protestanții la templu, iar evreii la sinagogă. Practica religioasă servește ca sprijin acțiunilor caritative. Vechea burghezie, ca și nobilimea, are săracii ei de îngrijit, se întreprind acțiuni sau se fac donații menite să ușureze suferința și să reducă sărăcia. Fără a fi neapărat un calcul, caritatea, binefacerea, filantropia legitimează privilegiile. O burgheză catolică va merge să viziteze și să ajute bolnavii
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
și vorbește puțin, să mă tem de judecată, să lupt cînd n-am încotro și să nu mănînc peste. LEAR: Cine ești? KENT: Unul c-o inima tare cinstită și la fel de sărac că regele. LEAR: Daca esti tot asa de sărac că supus cît și el că rege, ești destul de sărac. Ce dorești? KENT: Să slujesc. LEAR: Pe cine-ai vrea să slujești? KENT: Pe domnia-ta. LEAR: Mă cunoști, omule? KENT: Nu, șir, dar ai ceva în înfățișare, pe care
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Că merită rușinea ce-o îndur. BUFONUL: Iarnă n-a trecut încă, daca gîștele sălbatice zboară într-acolo. Tații zdrențăroși Fac copii ce-s chiori, Tații-n pungă groși Au blînzi copiii lor. Norocul, curva fără leac, Nu deschide la sărac. Și cu toate acestea, vei avea atîtea dureri de la fetele tale, cîte poți să numeri într-un an. LEAR: O, furia-mi spre inima se umflă! Isterica mînie, jos, durere-urcînd, Locul ți-e jos. Unde e față asta? KENT: Cu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
-n pămînt Și să-și facă al lui jurămînt. Dispari, vrăjitoare, dispari! KENT: Cum te simți, măria-ta? (Intra Gloucester cu o torța) LEAR: Cine-i omul? KENT: Cine-i acolo? Ce cauți? GLOUCESTER: Cine sînteți voi? Numele voastre! EDGAR: Săracu' Tom, care mănîncă broaște de baltă, broaște rîioase, mormoloci, șopîrle de ziduri și șopîrle de apă; care în furia inimii lui, cînd bîntuie necuratul vrăjmaș, mănîncă balega de vacă-n loc de salată; înghite șoareci bătrîni și cîini din șanț
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Du-mă-unde stai. EDGAR: Dă-mi mîna:-acum ești la un pas De-ultimul vîrf. Pentru nimic sub luna N-aș vrea să sar. GLOUCESTER: Ci lasă-mi mîna. Uite, o altă pungă: -n ea un giuvaer De preț pentru-un sărac. Zîne și zei Sporeasc-o-n mîna ta. Departă-te, Zi-mi bun rămas; vreau să te-aud plecînd. EDGAR: Cu bine, dar, domn bun. GLOUCESTER: Din inimă. EDGAR (Aparte): Mă joc astfel cu deznădejdea lui, Ca să i-o vindec. GLOUCESTER (Îngenunchind): O
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Cuvântul și pe puterea lui Dumnezeu. Restabilirea contactului viu cu scrierile Părinților Bisericii ne ajută să dobândim logica credinței, să agonisim curățirea inimii și să ne umplem vistieria minții cu învățătură dumnezeiască. Dumnezeieștile cuvinte „îndepărtează descurajarea, păstrează buna dispoziție, pe sărac îl face mai bogat decât bogații, bogaților le dă apărare, pe păcătos îl face drept, pe cel drept îl întărește cu pază sigură, smulge din rădăcină pe cele rele, plantează pe cele care încă nu sunt bune, îndepărtează răutatea, îndrumă
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
trecem peste conținutul scrierilor patristice pe care Dumnezeu ni le-a oferit ca pe un mare dar, fără să ne minunăm, căci, lecturându-le, nu ne mai putem sătura admirându-le. Referindu-se la aceasta, Sfântul Ioan Scărarul scrie: „Precum săracii, văzând vistierii împărătești, își cunosc și mai mult sărăcia lor, tot așa și sufletul, citind despre marile virtuți ale părinților, își face cugetul său și mai smerit”<footnote Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș, cuv. XXVI, partea a III-a
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
gura încleștată ca de o vrajă, iar Tofan vorbea mai departe: „Știu că ai venit să mă ameninți, a mai fost unul la începutul verii, unul foarte colțos, spunea că pune buldozerul pe casa mea și mă dărâmă de aici. Săracul, era un prost, ți-o spun eu, Tofan, care am văzut multe la viața mea, nici pământul nu a reușit să mă dărâme și de aceea nu mi-e frică de nici un fel de buldozer. Simiuc făcu un efort ca să
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mi s-au părut dezastruoase. Pleșu, deși este un om spiritual, ager, spumos, nu este un manager bun, un organizator. A dovedit asta și la Externe, și ca ministru al Culturii. Pe alți miniștri ai Culturii, cum ar fi Sălcudeanu, săracul Marin Sorescu, nu merită să-i certăm prea tare. S. A. : Pe de altă parte, toți aceștia au prelungit în bună măsură viziunea inerțială rămasă din perioada comunistă: statul trebuie să finanțeze și să controleze cultura, care e în esență un
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
în aproximativ zece ani. Părerea mea e că: din moment ce suma donată a fost a lui și a familiei sale, el și familia sa aveau tot dreptul să facă ce vor cu banii. Ar fi putut să-i dea și la săraci, ar fi putut să-i joace și la pronosport sau loterie..., iar faptul că s-a înscris ultimul în colectivă îi face cinste; omul a vrut să cântărească bine avantajele și dezavantajele... Ascultătorii erau numai ochi și urechi și dădeau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu care să muncească pământul, o casă și o curte plină de orătănii, o pereche de boi fără de care nu se considera gospodar, o căruță cu cai, unelte de tot felul și alte obiecte trebuincioase într-o gospodărie. Așa mulți săraci ca acum nu au fost niciodată prin satele noastre. De la părinții mei și în special de la bunici, am înțeles că țăranii aveau o demnitate a lor și erau mai fericiți. Deși munceau din greu, munceau cu drag, deoarece munceau pentru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ați locuit, Arcașu Eleonora, care primise casa ca moștenire de la răposatul ei soț, deci, cum spuneam...după decesul soțului ei Arcașu Emil, s-a aciuat un oarecare bătrânel Căpiță și el văduv ca și ea. Cred că l-ați cunoscut, sărac lipit pământului însă harnic și gospodar. Avea și un băiat Ștefan care, după câteva tentative nereușite de a intra la o școală de subofițeri, și-a satisfăcut stagiul militar ca orice flăcău din sat. La început, Căpiță-tatăl o ajuta în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Baccara) (†580), originar din Panonia, dar care și-a desfășurat activitatea episcopală în extremitatea Occidentului, în nordul Portugaliei. În predica sa, Sfântul Niceta se adresează „oricărui om, atât celui liber, cât și sclavului, atât bărbatului, cât și femeii, bogatului și săracului, romanului și celui de alt neam”, silindu-se îndeosebi, ca și „mințile simple să poată lua aminte deopotrivă și să rețină”. El vorbește nu „ex proprio ingenio”, ci culegându-și învățătura din „dumnezeieștile Scripturi”. Pentru Sfântul Niceta, ca de altfel
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de orice stare socială, sex sau vârstă?. În ei, pruncul își află hrana, copilul ce să laude, adolescentul și tânărul, dreptar pentru viață, bătrânul află modelul de rugăciune. Femeia învață buna cuvință. Orfanii își găsesc pe tatăl, văduvele pe ocrotitorul, săracii pe protector, străinii pe paznic... Psalmul mângâie pe cel întristat, potolește pe cel prea vesel, îmblânzește pe cel mânios, dă curaj celui sărac, pe omul bogat îl mustră ca să se cunoască pe sine. În general, psalmul împarte medicamentele potrivite tuturor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
bătrânul află modelul de rugăciune. Femeia învață buna cuvință. Orfanii își găsesc pe tatăl, văduvele pe ocrotitorul, săracii pe protector, străinii pe paznic... Psalmul mângâie pe cel întristat, potolește pe cel prea vesel, îmblânzește pe cel mânios, dă curaj celui sărac, pe omul bogat îl mustră ca să se cunoască pe sine. În general, psalmul împarte medicamentele potrivite tuturor celor ce suferă, nu disprețuiește pe cel păcătos, ci îi aduce mântuirea printr-o pocăință născătoare de lacrimi”. De altfel, foloasele cântării de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de așa ceva: intransigenți, tradiționaliști, liberali, paternaliști, progresiști mai tîrziu, toți aveau în comun această enciclică pe care fiecare și-o revendica. Ea mergea în mod deosebit în direcția curentului creștin-democrat, amorsînd o ruptură cu viziunea providențială despre societatea împărțită în săraci, care trebuiau să se resemneze, și bogați, chemați la acte de generozitate și caritate. Denunțînd "mizeria nemeritată" a muncitorilor, afirmînd că munca, expresia ființei umane, nu poate fi tratată ca o marfă, recunoscîndu-i Statului un rol major în apărarea "interesului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
neînlocuit în lupta împotriva sărăciei, înțelegea să treacă de partea "barbarilor", arătînd astfel foarte clar că își alesese tabăra. Mai înclinat spre teorie, Lacordaire afirma la Notre-Dame de Paris: "Între cel puternic și cel slab, între cel bogat și cel sărac, între stăpîn și servitor, libertatea este cea care oprimă și legea cea care dezrobește", formulă care avea să fie în secolul XX cheia acțiunii parlamentare a partidelor creștin-democrate. Perioada de glorie a publicației L'Ère nouvelle a fost scurtă; chiar
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fapte să-L slăvim pe Dumnezeu necontenit, împreună cu Hristos, Dumnezeul nostru, că Lui se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la calende, în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și Providență..., p. 22) „... Unul Născut Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii ... născut iar nu făcut ...” „Fiul lui Dumnezeu este născut mai înainte de întreaga creație, ca El să fie Tatălui sfetnic pentru creația
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
să flămânzească (Mt. 4, 2), să înseteze (Ion. 19, 28), să doarmă (Mt. 8, 24), să ostenească (In. 4, 6)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la ceea ce s-a spus: ,,Părinte, dacă este cu putință...”, în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și Providență..., p. 255-256) „Întrebare: Unii întreabă în ce înțeles se spune că Puterilor cerești le-a fost ascunsă taina întrupării Domnului (Efes. 3,10), după ce aflăm că proorociile despre Domnul s-au făcut prin îngeri, că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
omilie la Psalmul XXXVI, VIII, în PSB, vol. 17, p. 273) „Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura (Mt. 7, 2). Ai necăjit pe fratele tău? Primește la fel! Ai răpit averile celor mai lipsiți decât tine, ai lovit săraci, ai rușinat pe cineva cu ocări, ai calomniat, ai spus minciuni, ai stricat casele altora, ai jurat strâmb, ai mutat hotarele moștenite de la părinți (Prov. 22, 28), ai tăbărât pe averile orfanilor, ai împilat pe văduve, ai preferat plăcerea de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ci atât cât era de trebuință, hrana cea de nevoie; și le-o cerea în haină de cerșetor. Deci toate sunt în stare să-i pedepsească. Era puțin ce le cerea. O pâine. De plâns era cel ce cerea. Un sărac. Spre milă îi împingea firea celui ce cerea. Era om. De dorit era făgăduința. Făgăduise împărăția cerurilor, înfricoșătoare era pedeapsa. Amenințase cu gheena. Mare era vrednicia Celui Ce primea milostenia. Dumnezeu o primea prin mâinile săracilor. Covârșitoare era cinstea. Primise
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cel ce cerea. Un sărac. Spre milă îi împingea firea celui ce cerea. Era om. De dorit era făgăduința. Făgăduise împărăția cerurilor, înfricoșătoare era pedeapsa. Amenințase cu gheena. Mare era vrednicia Celui Ce primea milostenia. Dumnezeu o primea prin mâinile săracilor. Covârșitoare era cinstea. Primise Dumnezeu să Se coboare atât de mult. Drept era datul. Primea din averile Sale”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXIX, I, în PSB, vol. 23, p. 896) „Apoi, ca să vezi ... cât e
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și iubitor de adevăr privește la bunurile veșnice, rezervate celor drepți și la binefacerile cele negrăite din viitor ale harului, se socotește nevrednic - cu (tot) zelul, munca și truda sa - de promisiunile cele de negrăit ale Duhului. Acesta este cel sărac cu duhul, pe care Domnul l-a fericit (Matei, 5, 3). Acesta este cel ce flămânzește și se însetoșează de dreptate (Matei, 5, 6). Acesta este cel cu inima zdrobită (Ps., 50, 19). Cei ce au o astfel de hotărâre
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]