4,863 matches
-
fost singurul cuvânt care i-a venit în minte. Tatăl lui l-a mai privit câteva clipe, apoi s-a întors și-a plecat. Danny a deschis ochii dintr-o dată; tatăl lui îl lăsase singur, în pădure. Obrajii băiatului erau scăldați de lacrimi. Se simțea amețit și pierdut fără speranță; nu se gândea decât că trebuie să caute zgomotul râului. Și-a șters lacrimile și i s-a părut că aude un huruit slab către stânga. A găsit o cărare și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pentru fotografiile sale pline de culoare, nuanțe neașteptate sau ceață neintenționată, dar plină de efect. Din punct de vedere tehnic, lomografiile au probleme de supraexpunere, suprasaturare, de contraste și tonuri. Pe hârtie apare însă altceva: imagini mai închise înspre margini, scăldate în lumini plăcute și un pic estompate, de parcă ar fi privite prin vizorul altei lumi. Sunt fermecătoare și fruste. Mișcarea a fost pornită de un grup de austrieci, care și-au cumpărat într-o excursie la Praga primul lor aparat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
degenerat într-o stare primitivă. Corl se opri la câțiva pași de ființele cele mai apropiate. Nevoia de id era din ce în ce mai imperioasă. Gândurile i se învălmășeau, târându-l parcă spre marginea unei prăpastii. Avea senzația că tot trupul îi e scăldat într-un lichid vâscos, iar vederea, din ce în ce mai tulbure. Oamenii se apropiaseră de el și-l priveau, curioși. Corl le vedea buzele mișcându-se în căștile transparente. Mesajele pe care le schimbau între ei îi parveneau pe o frecvență pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
prin pardoseala metalică a cuștii. - Dumnezeule! exclamă Morton, îngrozit. Târându-se ca o omidă lungă și roșcată pe suprafața navei, Ixtl ajunse la ecluza pneumatică și, strecurându-se prin cele două porți interioare, se pomeni la capătul unui coridor lung, scăldat în lumină. Se simțea, deocamdată, în siguranță și știa că, în iminenta bătălie pentru cucerirea navei, dispunea de un avantaj important, pe lângă superioritatea lui individuală: adversarii lui încă nu-i cunoșteau planul necruțător. 16 Douăzeci de minute mai târziu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
învinse începea să se topească în propria lui substanța. Urmase o lungă perioadă, în timpul căreia viața lui Anabis se mărginise la această oarbă căutare a hranei, într-o lume redusă la mlaștina ascunsă în neguri. Dar chiar în cadrul acela strâmt, scăldat într-o lumină difuză, începuse să se dezvolte, pe nesimțite, și, pe măsură ce se dezvolta, simțea nevoia să se hrănească mai mult, nu doar cu insectele muribunde găsite la întâmplare. Și astfel, agonisise oarecare cunoștințe; învățase, de pildă, să deosebească insectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cutare era tot roșu În obraji, celălalt negricios, profesorul Secășan apărea Îmbrăcat Întotdeauna În halat alb, cel de matematică Într-un costum gri, iar doamna de botanică purta o eșarfă cu mari pete galbene, care-mi plăcea mult. Totul plutea scăldat În lumina de amurg a unei veri nespus de strălucitoare. Cicatricea din frunte mă incomoda, copcile fuseseră extrase, dar rămăsese o umflătură pe care o cercetam mereu cu degetele. Oglinzi nu aveam la Îndemînă, Însă Începeam să Înțeleg și fără
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se tră geau trei dintre părinții noștri. Singur tatăl ei venea de peste pădure, adică de undeva, de lîngă Rătești, dintr-o așezare pe la ale cărei margini bîntuisem și eu și-n bălțile căreia, tot de-a lungul Văii Măriei, mă scăldasem. Dacă e să sintetizez, văd trăsăturile de căpătîi ale mamei ca ținînd de prag ma tismul primar al vieții. E Întreprinzătoare, aflată mereu În treabă, plină de idei din care doar vîrful icebergului rămîne vizibil În pofida unei volubilități cît o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se adună în fața bisericii, îmbrăcați în straie de sărbătoare, încing hora și își aleg viitoarele soții. Fotografiile expuse în Pavilionul Italiei din Grădinile Bienalei, Pavilion pus la dispoziția României pe toată perioada carnavalului (25 ianuarie - 5 februarieă: peisaje însorite, biserici scăldate în lumină, tinere îmbrăcate în ii, arcași care își întind arcurile spre cer. Eterna și fascinanta și inautentica Românie. Băutură. În Pavilionul Italiei, programul începea pe la 22.00, în fiecare seară. Punctualii se plictiseau în zece minute-un sfert de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
îngăduit acestei femei să existe! Sânii ei de miere, trupul învățând să audă cămașa amurgului, furtuna ascunselor înfiorări. Visele ei împinse de vuietul mării, departe înspre cel mai frumos gând, oferind spre dimineață noi bucurii.“ În aceeași lumină trandafirie sunt scăldate sălile în care au loc concertele, restaurantele, străzile. La un moment dat România însăși apare ca o țară paradiziacă, privilegiată de Dumnezeu: „România este țara aleasă de Dumnezeu pentru a începe mântuirea neamului omenesc. Pentru că a răbdat, a suferit, a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ar fi fost și monoton. / Dumnezeu a cumpănit excelent / ca întotdeauna. / Și ne-a răsfirat mofturile. / Așa că vulpea / continuă să critice strugurii / iar moșnegii - minijupa.“ (De gustibus) Autorul are în mod evident o predilecție pentru judecățile simpliste și prozaice. Se scaldă voluptuos în vulgaritate ca vrabia în praf: „Adunăm ca hârciogii case, mașini, terenuri, /... / Ne buricăm prin academii, / Zdrobim țurloaiele celorlalți“ (Parastas); „Trebuie să recunoști / că fecalele celor avuți / oho, sunt mai consistente“ (Diferență); „Sunt atâtea cărți proaste / că duhoarea lor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în acest stil. Ei nu află, de fapt, nimic nou unul de la celălalt, ci doar simulează dialogul. (Dacă vrem să ne amuzăm, ne putem imagina o discuție a lor din viața de fiecare zi: „Ce mai faceți în această lume scăldată în infinitul necunoașterii, acum, la ceas matinal, când începe un nou ciclu al existenței?“ „Ce să fac, mă duc să cumpăr o pâine care poartă în ea mirosul de lumină sacră al verii trecute, rod binecuvântat al unirii dintre cer
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Emia, Deva, 2007). Unele dintre reprezentările lui seamănă cu bibelourile-kitsch, confecționate din ghips, scoici și oglinjoare care pot fi găsite în bazarurile de la malul mării: „Acest urcior e un arc de triumf al gândului bun, / e un vlăstar al ochiului scăldat în lumină, / la care sufletul meu însetat / se închină. Dă-mi-l să-mi satur pământescul dor / cu apă vie din limpede izvor, / să beau dulceața depărtării, ninsorile, / să curgă în mine crâmpeie vechi, / să mă absoarbă culorile. În mână
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
solemn folosit de comentatori te face să crezi că este vorba de cartea unui clasic în viață. „Discursul poetic propus de Amelia Stănescu - afirmă Ion Roșioru - este prin excelență unul exorcizant în fața răului provocat de sentimentul efemerității omului ce se scaldă doar o singură dată în râul heraclitean care este Timpul.“ La rândul lui, Dan Bogdan Hanu dezvoltă o retorică sonoră care inițial te intimidează, pentru ca imediat după aceea să te facă să izbucnești în râs. Cuvintele criticului ies parcă dintr-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pentru H.G. Wells? — Spune adevărul, copilă, ai citit vreo carte de Wells? — Da, am citit. — Spune-mi - dar să fie adevărul, rămâne Între noi. Am citit o carte, tată. — Una? O carte de Wells e ca și cum ai Încerca să te scalzi Într-un singur val. Ce carte era? — Era despre Dumnezeu. — Dumnezeu, regele nevăzut? — Asta era. — Ai terminat-o? — Nu. — Nici eu. — O, tată - tu? — Pur și simplu nu am putut s-o citesc. Evoluția umană având pe Dumnezeu ca Inteligență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
este atât de haotică, un talmeș balmeș de odi et amo1. Se spune că protoplasma noastră e ca apa de mare. Sângele nostru are o bază mediteraneană. Dar acum trăim Într-o mare socială și umană. Invenții și idei ne scaldă creierul, care câteodată, precum bureții, trebuie să primească orice aduce curentul și să digere protozoarele mintale. Nu spun că nu e nici o alternativă la asemenea pasivitate, care este În parte comică, dar sunt momente, stări, În care zacem dedesubtul conștientului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Lângă râu mirosul era echivoc. Nu știai sigur dacă mireasma de crud se trăgea de la mal sau de la sânge. Iar aici Sammler văzuse cândva un șobolan pe care Îl confundase cu un șoricar. Boarea ce se Înălța din acest colț scăldat În lumină electrică aducea cu sine aromă de rumeguș de carne. Acesta era Împrăștiat de ferăstraiele-bandă care treceau prin grăsime Înghețată, prin roșu marmorat sau porfir de gheață și retezau șuierând oase. Încearcă să te plimbi pe aici. Trotuarele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fi putut să se mai ascundă; dar acum mergea înainte cu încredere, deși atent, și se gândea tot timpul cum trăsese de la zece pași în acea antilopă tânără și iute care țâșnise cu o trosnitură din desiș pe câmpul rece, scăldat de lumina lunii. Ajungând la marginea câmpului, acolo unde pogoane întregi de porumb se revărsau până departe cu verdele lor palid sub cupola de stele, Jonas începu să se miște ca o pisică. Vroia să fie sigur; și era doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
și care Îl doborâse pe Eminek baatur dintr-o singură lovitură de spadă. Căpitanul Oană. Alexandru auzi numele tatălui său tot mai des pe măsură ce se apropiau. Dar nu spuse nimic. Continuă să călărească În tăcere, acumulând imagini, frânturi de discuții, scăldându-se parcă În mirosul de pădure umedă, care Îl Înlocuia pe cel sărat al lagunei, amintindu-și uneori plecarea lui spre Veneția după atacul de la Albești, fragmentele de codru văzute atunci pe geamul trăsurii. Ajunseră la Cetatea de Scaun după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
inimă neîntinată, orașul se Încețoșa, tulburat de primejdii nevăzute. În depărtare se profilau bulevarde largi care se stingeau În neființă, clădiri mari argintii, pline de oameni ocupați cu lucruri pe care Adam n avea cum să le Înțeleagă, erau cartiere scăldate În lumini multicolore și mahalale cufundate În Întuneric. Uneori străzile erau pline de mici vagabonzi și de milionari, alteori erau deșarte. Imaginația dădea viață acestui oraș, care părea mai tangibil decât pustietatea În care trăia. Era limpede că trebuie să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zburau pe lângă ei, nedeslușite și sclipitoare, cu luminile proiectate spre cer. Uneori, și-a spus Johan, uneori Îmi pare că nu eu aș fi În oraș, ci că orașul se află În mine. Mulțimea care se bulucea la Rialto era scăldată de strălucirea aurită a vreo zece mii de becuri și a tuburilor de neon ale reclamelor desfășurate pe fațada cu alveole ascuțite a cinematografului. Lângă un panou care indica PARCAREA INTERZISĂ era o funie prinsă Între doi stâlpi. Un grup de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
place să stau aici pe iarbă. Sau pe nisip, ca localnicii. În fața lor terenul cobora În pantă abruptă, un mal cu tufi șuri de un verde catifelat care se Întindea până la râu. În apa de un albas tru argintiu se scăldau copii. Unde era mai profundă, apa părea liniștită, Întunecată, aproape neagră, și reflecta fâșiile albi cioase ale norilor acelei zile minunate. — Așa cum stau pe iarbă, a zis Karl, aproape că-mi aduc aminte de zilele din copilărie, când eram În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așterneau la picioarele copiilor rămași nemișcați. Adam avea să petreacă ore de-a rândul privind lumea aceea miniaturală și Învârtind globul ba Într-o parte, ba Într-alta. Îl așeza pe pervaz și contempla razele refractate ale soarelui, care Îi scăldau pe copii În culorile curcubeului. Nu fi prost, Îi zicea Johan, nu-i cu putință să fie totodată și zăpadă, și soare. Lui Adam nu-i păsa. Tu crezi că noi o să vedem vreodată zăpada? Îl Întrebase Adam, iar Johan
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai vedeau nici pânze, nici cutii de vopsele, abia a Întrezărit siluetele unor șevalete, prin cadrul cărora se Întrevedea valea peste care căzuse noaptea. S-au așezat pe treptele din spatele căsuței, unde Începea coasta abruptă. Era foarte târziu, valea era scăldată În lumina lunii, era greu de crezut că ziua ar fi putut fi mai multă lumină decât atunci. — Uită-te-n jurul tău, a șoptit Karl. Nu cred că sunt În stare să plec, dar trebuie. O pasăre de noapte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mănoase, ce multe vaci pasc acolo...“ Cu toate astea întreb: „Cum a fost când au venit rușii? Ce s-a-ntâmplat cu adevărat? De ce nu-mi povestește Daddau decât chestii drăgălașe? Și tata, nici el nu face decât s-o scalde. Ce s-a-ntâmplat cu Daddau, ce s-a-ntâmplat cu tine? Rușii v-au... Și pe urmă, când au venit polonezii...“ Ea nu-și găsește însă cuvintele. În orice caz, mi-e dat să aud: „Acum a trecut. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tentaculare ale inteligenței firele cu care să se poată lega, ca de un loc plăcut, de problemele mari. în acea dimineață, înarmată cu un burete uriaș - de care era încîntată că a crescut în adâncul mărei divine pentru a-i scălda confortabil umerii - se gândea comod și ușuratec la fenomenele astrale, geologice, chimice și algebrice, anevoios migălite de alții spre descoperire și studiu, care compuneau atâtea atitudini de umbre și lumini, de reflexe și forme mobile de transpuneri și dizolvări care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]