4,049 matches
-
formează veritabile pârghii pe care le mobilizează mușchii. Împreună cu articulațiile și mușchii el formează aparatul locomotor. Scheletul uman are circa două sute de oase (cu excepția oscioarelor auditive, oaselor mici sesamoide și oaselor wormiene.). Scheletul conține două grupe de oase: scheletul axial, scheletul apendicular. Scheletul axial este situat în axul corpului și este format din coloana vertebrală, toracele osos, oasele capului sau craniul. Scheletul apendicular este format din oasele membrelor.
Terminologia anatomică – Scheletul () [Corola-website/Science/335820_a_337149]
-
pârghii pe care le mobilizează mușchii. Împreună cu articulațiile și mușchii el formează aparatul locomotor. Scheletul uman are circa două sute de oase (cu excepția oscioarelor auditive, oaselor mici sesamoide și oaselor wormiene.). Scheletul conține două grupe de oase: scheletul axial, scheletul apendicular. Scheletul axial este situat în axul corpului și este format din coloana vertebrală, toracele osos, oasele capului sau craniul. Scheletul apendicular este format din oasele membrelor.
Terminologia anatomică – Scheletul () [Corola-website/Science/335820_a_337149]
-
de oase (cu excepția oscioarelor auditive, oaselor mici sesamoide și oaselor wormiene.). Scheletul conține două grupe de oase: scheletul axial, scheletul apendicular. Scheletul axial este situat în axul corpului și este format din coloana vertebrală, toracele osos, oasele capului sau craniul. Scheletul apendicular este format din oasele membrelor.
Terminologia anatomică – Scheletul () [Corola-website/Science/335820_a_337149]
-
în America de Nord și care derivă, probabil, din insectivore primitive (protoinsectivore). le n-au lăsat urmași și au multe caractere care le-ar apropia și de edentate. Înrudirile lor sunt greu de stabilit, deoarece de la ele nu s-a păstrat decât scheletul capului și în puține cazuri și cel al autopodului; se cunosc puține schelete în întregime. Caracterul lor cel mai important o formează dentiția lor primitivă; caninii erau mari și ascuțiți, iar măselele hipselodonte - premolarii și molarii nu erau diferențiați prea
Teniodonte () [Corola-website/Science/332768_a_334097]
-
lăsat urmași și au multe caractere care le-ar apropia și de edentate. Înrudirile lor sunt greu de stabilit, deoarece de la ele nu s-a păstrat decât scheletul capului și în puține cazuri și cel al autopodului; se cunosc puține schelete în întregime. Caracterul lor cel mai important o formează dentiția lor primitivă; caninii erau mari și ascuțiți, iar măselele hipselodonte - premolarii și molarii nu erau diferențiați prea mult între ei și erau trituberculați, cu vârfurile ascuțite. Membrele erau terminate cu
Teniodonte () [Corola-website/Science/332768_a_334097]
-
unanimitate. Osul penian este prezent la 5 ordine de mamifere: Este absent la ordinele: lagomorfe (iepuri), cetacee (balene, cașaloți, delfini), marsupiale, și la familiile bovide, ecvide și cervide. Osul penian este un os heterotopic, adică nu este legat de restul scheletului. Echivalentul feminin al osului penian este osul clitorisului (os clitoridis) sau baubellum. Osul penian se află în mijlocul țesuturilor erectile ale parții terminale a penisului în poziție dorsală în raport cu uretra. Ca orice os, el se poate fractura. Forma osul penian poate
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
inclusiv ursul cu bot scurt, leul american, pisici cu dinți sabie, lupi groaznici, mamuți, mastodonți, leneși giganți, cămile de vest, bizoni preistorici, pecari, cai americani, lame și altele. Doar un singur om a fost găsit aici, este vorba de un schelet parțial al „Femeii de La Brea” datat cu aprox. 10.000 de ani calendaristici (cca. 8.000 de ani î.Hr.) în urmă, care avea între 17 și 25 de ani la moarte, fiind totodată găsită cu resturile unui câine domestic, probabil
La Brea Tar Pits () [Corola-website/Science/333726_a_335055]
-
angulară mică. Apofiza coronoidă a mandibulei lată, alungită, iar apofiza condiliană foarte mult scurtată. Neurocraniul are două suprafețe articulare pentru mandibulă: pe cea anterioară mandibula se fixează în timpul săpării și roaderii, iar pe cea posterioară - în timpul masticației și în repaus. Scheletul trunchiului se caracterizează prin clavicule lungi și subțiri, omoplat îngust și porțiune pubiană a bazinului foarte mult redusă. Oasele membrelor sunt scurtate. Formula dentară: 1•0•0•3/1•0•0•3 x 2 = 16. Incisivii foarte puternici și lați
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
a secolului al XI-lea. Cel mai probabil, aceasta a fost arsă de nomazi (pecenegi sau cumani). Așezarea nu a mai fost reînnoită. Săpăturile efectuate de G.B. Fedorov în anii 1950-52 și 1964 au descoperit o imagine a așezării asediată: scheletele celor căzuți în luptă, diverse vechi arme și urme de incendii. S-au găsit multe obiecte de valoare. Unele dintre ele au fost ascunse de înșiși proprietarii pentru a nu ajunge la inamic, fiind îngropate în pământ, unde au fost
Echimăuți (așezare) () [Corola-website/Science/333878_a_335207]
-
piciorului trece fie prin degetul III, fie printre degetele II și III. Sunt animale digitigrade. Fiecare deget are în vârful său o gheară foarte dezvoltată, lată și lungă, asemănătoare cu copitele. Ghearele servesc la scormonit pământul sau pentru deschiderea termitierelor. Scheletul are o claviculă dezvoltată. Corpul este acoperit cu păr rar și scurt. În jurul ochilor, pe bot și sub bărbie se află vibrize lungi. Dinții tubulidentatelor au structură particulară. Dentiția este difiodontă, heterodontă și la adult incompletă. Incisivii și caninii cad
Tubulidentate () [Corola-website/Science/333038_a_334367]
-
este funcția unui organism viu compusă dintr-un complex de mișcări realizate prin mecanisme și organe speciale, datorită căreia organismul se deplasează activ în spațiu. Locomoția organismelor vii este asigurată de un aparat locomotor. La locomoție participă în mod pasiv scheletul și în mod activ musculatura. Scheletul omului este alcătuit din: Sistemul muscular este alcătuit din: Mamiferele terestre se clasifica, după modul în care se deplasează, în: Adaptarea scheletului uman la locomoția bipedă - apare curba plantară (scobitura din talpă), se lungesc
Locomoție () [Corola-website/Science/333056_a_334385]
-
dintr-un complex de mișcări realizate prin mecanisme și organe speciale, datorită căreia organismul se deplasează activ în spațiu. Locomoția organismelor vii este asigurată de un aparat locomotor. La locomoție participă în mod pasiv scheletul și în mod activ musculatura. Scheletul omului este alcătuit din: Sistemul muscular este alcătuit din: Mamiferele terestre se clasifica, după modul în care se deplasează, în: Adaptarea scheletului uman la locomoția bipedă - apare curba plantară (scobitura din talpă), se lungesc oasele copsei și gambei, se lărgește
Locomoție () [Corola-website/Science/333056_a_334385]
-
este asigurată de un aparat locomotor. La locomoție participă în mod pasiv scheletul și în mod activ musculatura. Scheletul omului este alcătuit din: Sistemul muscular este alcătuit din: Mamiferele terestre se clasifica, după modul în care se deplasează, în: Adaptarea scheletului uman la locomoția bipedă - apare curba plantară (scobitura din talpă), se lungesc oasele copsei și gambei, se lărgește centura pelviană, iar coloana vertebrală este curbată în forma literei S (ceea ce îi asigură o rezistentă elastică în poziție verticală). Legătura funcțională
Locomoție () [Corola-website/Science/333056_a_334385]
-
gurii lor rotunde (din greaca "kyklos" = cerc + "stoma" = gură) Ciclostomii sunt agnatostomi (agnate) cu corp cilindric alungit, vermiform sau serpentiform, lipsit de înotătoarele perechi. Pielea este goală, fără solzi dermici și cu numeroase celule mucoase, care secretă un mucus abundent. Scheletul intern (endoscheletul) al ciclostomilor este cartilaginos sau, în parte, membranos. Coarda dorsală (notocordul) persistentă (se păstrează în tot timpul vieții) se prezintă ca un cordon întreg. În teaca scheletogenă a coardei dorsale se formează noduli cartilaginoși, care corespund arcurilor neurale
Ciclostomi () [Corola-website/Science/333343_a_334672]
-
varus unghiul de declinație este mai mic și colul talusului mult deviat medial. Talusul este legat de oasele vecine prin 3 articulații: articulația talocrurală, articulația subtalară și articulația talocalcaneonaviculară. Articulația talocrurală leagă oasele gambei (tibia și fibula), prin intermediul talusului, de scheletul piciorului. Articulația subtalară unește fața inferioară a talusului și fața superioară a calcaneului prin intermediul fețișoarelor lor articulare posterioare. Articulația talocalcaneonaviculară unește talusul de calcaneu și navicular. Pe talus nu se inseră nici un mușchi, ci numai 11 ligamente sau fascicule ligamentare
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
denumite metacarpiene la mână și metatarsiene la picior; o parte distală, "acropodul", reprezentat prin cinci degete care continuă oasele metapodale, fiind subdivizate fiecare într-un număr variabil de falange (de regulă două sau trei). "Bazipodul" (partea proximală a autopodului sau scheletul carpului și al tarsului) este format din osișoare scurte care înconjură o piesă centrală, osul central (sau 3 oase centrale). Aceste osișoare sunt dispuse în 2 rânduri, proximal și distal. "Rândul proximal" este format din 3 oase, dintre care osul
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
1, 2, 3, 4, 5, începând cu marginea cranială. Oasele carpiene și tarsiene pot să se prezinte în starea lor primitivă, așa cum s-a arătat mai sus. Adeseori însă se observă fuzionarea unora dintre ele sau dispariția altora. La amfibieni scheletul membrelor este construit după tipul general al tetrapodelor, dar la la urode oasele zeugopodului sunt articulate între ele, iar la anure sudate într-o singură piesă, și anume în cubitoradial și tibioperoneal. Membrele posterioare ale anurelor (broaștelor), adaptate primordial pentru
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
au sudat la capătul distal al tibiei, pentru care acesta se mai numește și tibiotars, iar oasele tarsiene distale și trei oase metatarsiene corespunzătoare degetelor II, III și IV sunt contopite într-un singur os alungit, formând tarsometatarsul, care este scheletul tarsului. Scheletul membrului posterior la păsări, datorită adaptării la mers, salt, alergat, înot și la sprijinirea corpului, a suferit modificări față de tipul general întâlnit la tetrapode. La păsări membrul posterior cuprinde trei segmente. Primul segment este format de femur, care
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
la capătul distal al tibiei, pentru care acesta se mai numește și tibiotars, iar oasele tarsiene distale și trei oase metatarsiene corespunzătoare degetelor II, III și IV sunt contopite într-un singur os alungit, formând tarsometatarsul, care este scheletul tarsului. Scheletul membrului posterior la păsări, datorită adaptării la mers, salt, alergat, înot și la sprijinirea corpului, a suferit modificări față de tipul general întâlnit la tetrapode. La păsări membrul posterior cuprinde trei segmente. Primul segment este format de femur, care este îndreptat
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
orașului. Tot în 1909 încep și lucrările de construcție a Marii Moschei din Constanța, monument istoric finalizat în 1911. În 1912 se încheie construcția Palatului Navigației din Galați. Proiectat de Petre Antonescu, este prima clădire din țara noastră executată cu schelet monolit din beton armat. Pe același tip de structură este construit, în perioada 1912 - 1914, Hotelul Athénée Palace. Ridicată în stil neoclasic francez de Ion D. Berindey în perioada 1906 - 1914, Casa Assan devine în 1945 "Casa Oamenilor de Știință
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
i sau holosteii (Holostei) (din greaca "holos" = întreg, tot + "osteon" = os, o referință la scheletul lor osos), numiți și osteoganoizi sau ganoizi osoși sunt un grup de pești osoși care apar ca fosile în permian, ating maximum de înflorire în jurasic, iar în cretacic încep să decadă, persistând până astăzi numai două genuri "Lepisosteus" (pește
Holosteeni () [Corola-website/Science/332400_a_333729]
-
două ordine diferite: "Lepisosteiformes" și "Amiiformes". i împreună cu teleosteenii reprezintă peștii numiți superiori sau neopterigieni ("Neopterygii"). Holosteenii derivă din condrosteeni, de care sunt apropiați, și la rândul lor au dat naștere la ordinul teleosteenilor. Au caractere primitive și de specializare. Scheletul este bine osificat. Osul supraoccipital lipsește, iar pe mandibulă este dezvoltat foarte bine osul splenial. Valvula spirală și conul arterial sunt prezente. Vezica înotătoare prezintă o structură celulară, bogat vascularizată, și este folosită pentru respirație.
Holosteeni () [Corola-website/Science/332400_a_333729]
-
trăit în urmă cu 25 - 28 de milioane de ani. Având o anvergură a aripilor între 6,1 - 7,4 m și o greutate cuprinsă între 21 și 40 kg, "" este considerată cea mai mare pasăre zburătoare descoperită până în prezent. Scheletul unui exemplar de "Pelagornis sandersi" a fost descoperit în cu ocazia săpăturilor necesare pentru construirea unui nou terminal al "" din statul american Carolina de Sud. Descrierea speciei a fost publicată de Dr. Daniel Ksepka în revista "Proceedings of the National
Pelagornis sandersi () [Corola-website/Science/332474_a_333803]
-
aripilor era deținut de "Argentavis magnificens", o specie care a trăit în urmă cu aproximativ 6 milioane de ani în Argentina de astăzi și care avea o deschidere a aripilor cuprinsă între 5,5 și 7 m. Estimările actuale plasează scheletul fosilei "Pelagornis sandersi" ca fiind de circa 25 de milioane de ani, plasare în timp care o situează în timpul perioadei a Oligocenului. Pasărea avusese picioare scurte, fiind probabil capabilă de a zbura doar prin plonjarea de pe marginile unor forme denivelate
Pelagornis sandersi () [Corola-website/Science/332474_a_333803]
-
numai că a lansat știința biologiei moderne, ci totodată a influențat practic întreaga gândire literară, filosofică și religioasă.Teoriile dezvoltate de Darwin aveau să tulbure dogma unei naturi imuabile încă de la crearea lumii. În Patagonia, el a observat fosilele și scheletele unor specii disparate, în timp ce existau încă animale asemănătoare, dar mai mici. În insulele Galapagos din Pacific a fost frapat de coexistența unor specii învecinate cu iguanele și păsările. El a relaționat aceste descoperiri cu cele realizate asupra mamiferelor și insectelor
Volume incitante: dragoste, spionaj, memorii și istorie… by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105787_a_107079]