5,013 matches
-
loc de creație și „moșire” a unor opere literare?... Un alt spectacol, Le Temps des Marguerites, inspirat din scrierile lui Yourcenar, susținut de aceeași trupă, de data aceasta mult mai pașnică în atitudini, pe o rampă cu microfoane, lângă vila scriitoarei, spre care am plecat în procesiune, cu niște purtători de prapuri în față, simțindu-ne pe post de figuranți ai evenimentelor narate. Speech-urile celor doi oficiali din zonă, un francez și un flamand, care ne-au îndemnat să venim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
săgetare dinspre inimă. Știu cauza: e stresul și emoțiile acumulate în ultimele zile. Festivismul și aerul optimist al acestei călătorii ascund și un revers mai umbros, despre care nu oricine s-ar grăbi să mărturisească. VASILE GÂRNEȚ: Simpatica și agreabila scriitoare din Elveția, Corinne Desarzens, are un umor irezistibil și o molipsitoare predispoziție pentru joc. Doar după două săptămâni de călătorie, Corinne le-a găsit porecle/„nume alternative” amuzante, deloc răutăcioase, multor scriitori din Literatur Express. Sârbul Vladislav Bajac, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Express-ului este unul mai vechi, recondiționat, „ca pentru Europa Centrală”, cum glumim între noi cu oarecare tristețe, pentru că înțelegem că nu vom mai avea confortul și viteza TGV-urilor cu care am traversat Portugalia, Spania și Franța. Felicitas Hoppe, scriitoarea germană cu un cod al aventurii și al peregrinărilor înnăscut - are în palmares o călătorie în jurul lumii - , spune că trenul acesta e unul „de epocă” și că ne va aminti mai mult de Expresul Nord-Sud de la începutul secolului, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
afișat, te ascultă răbdătoare și oarecum gânditoare - se vede că traduce în minte din engleză în germană, zice ja! - semn că înțelege, se îndepărtează cu un mers de păpușă calculată (e supraponderală) și te lasă să aștepți. Și chiar aștepți. Scriitoarea Anita Konkka din Finlanda, cu care stau la aceeași masă, e impacientată bine - așteaptă de aproape zece minute. Când își manifestă nemulțumirea, nemțoaica îi răspunde că a înțeles că nu se grăbește și că preferă să consulte mai în detaliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
stau la aceeași masă, e impacientată bine - așteaptă de aproape zece minute. Când își manifestă nemulțumirea, nemțoaica îi răspunde că a înțeles că nu se grăbește și că preferă să consulte mai în detaliu meniul. Urmează o tiradă furibundă a scriitoarei finlandeze, care își astupă cu dosul palmelor un râs ușor isteric. Continuă să vorbească și după ce nemțoaica „a alergat” să-i aducă mâncarea. Și când mănâncă, Anita continuă să comenteze „nesimțirea” nemțoaicei. Cred că exagerează, iar răbufnirea ei de durată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
interpreteze cântece patriotice și revoluționare într-o biserică.“ Felicitas Hoppe e atât de surprinsă de ceea ce vede, încât s-a închis în sine, aproape că nu vorbește deloc, iar zâmbetul ei e încolțit de o tristețe abia reținută. Corinne Desarzens, scriitoarea din Elveția, care a studiat limba rusă, pare, deocamdată, mai optimistă și încearcă să citească peisajul din Kaliningrad printr-o grilă a absurdului. Relatează cu multă ironie o scenă de la restaurantul hotelului, când a vrut să bea cafea în loc de ceai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
În trenul spre Riga. Plouă neîntrerupt, o vreme închisă, ce nu dă semne să se limpezească. Acum suntem într-o stație de triaj, așteptând trenul care ne vine în întâmpinare. Pe geam se văd vagoane de marfă. Alături de mine, o scriitoare din Portugalia, Inés Pedrosa, transmite de pe mobil o cronică telefonică la un post de radio din Lisabona - relatează evenimentele din ajun petrecute în cadrul Trenului Literar. E un adevărat spectacol s-o auzi, vorbește cu o turație extraordinară, de parcă ar comenta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
coridor, în fața mea, Lasha Bakradze îl ajută pe conaționalul său Giorgi Achwlediani (scriitor și jurnalist sportiv din Tbilisi, tot el și băutorul de tequila din bar) să ajungă în camera sa. La un alt colț al obscurului culoar, dau peste scriitoarea suedeză Margareta Sarri. Se odihnește, cu bagajele la picior, își ține o batistă la gură, încercând să se protejeze de mirosul greu ce emană din pereții umezi. Welcome to the Hell, îmi spune, forțându-se să glumească. Eu îi răspund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
orașului - un partinic relativ tânăr, care spune niște banalități, apoi Thomas Wolhfahrt, conducătorul Trenului Literaturii, cu un cuvânt de salut care nu poate fi prea nou, pentru că a tot salutat în această călătorie președinți de țări și primari. Wolga Ipatava, scriitoare belorusă, colega noastră din Trenul Literaturii, introduce niște note polemice, vorbind despre necesitatea libertății de expresie și a reformelor democratice și în Belarus. Traducerea în engleză se face cu multe omisiuni, ceea ce stârnește nemulțumirea noastră, a celor care cunoaștem limba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că au ajuns să aibă și scriitori importanți. E adevărat că literatura noastră a început să fie cunoscută și în Germania, mai ales prin anii ’80, printr-un succes răsunător al unei cărți de proză semnate de Hertha Müller, o scriitoare foarte apreciată astăzi în Germania... Această coabitare „pașnică” cu Securitatea ceaușistă, care nu era altceva decât o pândă reciprocă, a continuat până prin anul ’83, când am fost atacați din nou. Nu ne-au arestat, dar au început șicanele mai mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ele pentru a reține o senzație, o emoție, planurile orașelor. Toate acestea vor da naștere, într-un final, unui text de 15 capitole despre culoarea roșie, despre iarbă și Minsk: Sac de Iarbă. Sau Sac de Călătorie. - Corinne, ești o scriitoare plurilingvă, o „metaforă” întruchipată a Elveției însăși - Țara Cantoanelor, țara unor comunități naționale și culturale diferite. Cum ai caracteriza peisajul cultural elvețian? - Născută în Franța, la Sete, corespondentă a unui ziar genevez din New York, locuind în Franța la câțiva kilometri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am vizitat-o noi, riscă să nu fie decât o genune a milioanelor, fără o semnificație reală. Ar fi mai bine să se propună niște schimburi de persoane sau de familii: genevezii să-i descopere pe cei din Zürich, o scriitoare din Tessin pe una din Bale ș.a.m.d. - Cum se definește fiecare literatură din Elveția - ca parte a culturilor de origine (franceză, italiană, germană) sau drept ceva deosebit, aparținând comunității culturale helvetice? - Grison este cel mai mare canton al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu siguranță, i s-a atașat. În primul rând prin sensibilitatea sa față de manuscrisele lui Nichita pe care acesta, la începutul anilor ’60, ni le citea în casa comandorului Ciurea, tatăl logodnicei sale și viitoare soție, prozatoarea Doina Ciurea. Soțul scriitoarei pentru copii Sonia Larian, unul dintre cele mai extraordinare spirite evreiești askenazi, de o sensibilitate și capacitate uriașă de a trăi emoția și prezentul unui text literar. Fost amic apropiat al lui Labiș, ambii studenți ai acelui nefericit experiment de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Franceză din Ierusalim, țin să aduc mulțumiri deosebite lui Jacques Huntzinger, fost ambasador al Franței în Israel, ca și lui Jean-François Colosimo, profesor la Institutul Saint-Serge, lui Olivier Salvatori de la editura Gallimard, lui Henry Laurens, de la Collège de France și scriitoarei Marie Seurat. Pentru sprijinul dat la fața locului, le exprim de asemenea recunoștința mea lui Jean-Paul Gonheim, consilier în probleme de cooperare la Jerusalim, Jacquelinei Coulon-Lascaux, atașat cu probleme de cooperare, lui Jacquot Grunewald, rabin, lui Michel Abitbol, profesor, istoricului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-se de o așa hotărâre, când el, Demetrius, e cel mai mare scriitor! Pardon, i-ar fi răspuns C. M., cel mai mare scriitor sunt eu. Cum se vede, scriitorii români au excelente păreri despre ei înșiși. În împrejurarea de față, scriitoarele îmi par ceva mai inteligente. Ieri, când am ieșit de la Academie, ca să mă duc la Casa Scriitorilor cu Liviu Rebreanu, am găsit, în locul galoșilor mei, alții mai mici (altfel foarte buni). Servitorul a fost de părere că "trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scepticilor. În ciuda restricțiilor, din acele vremi, de a introduce în țară cărți sau articole de sau despre autorii interziși de regimul comunist, am luat cu mine și încă păstrez aceste două pagini care cuprind un interviu al lui Cioran, acordat scriitoarei italiene, Benedetta Craveri și o tabletă a eseistului Miguel Espejo, intitulată Inclasificabilul. Nu cunosc dacă acel interviu realizat de autoarea volumului Amante și Regine a mai fost publicat și în alte reviste, dar unele aprecieri și citate din acest interviu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
care îi admiră atât de mult... Exercițiile de admirație sunt un fel de galerie de tablouri ale scriitorilor pe care Cioran i-a iubit și cunoscut bine, așa cum au fost Eliade, Michaux, Beckett, Ceronetti.. . Din răspunsurile lui Cioran la întrebările scriitoarei italiene, am consemnat următoarele: Desigur, ideea mea că, dacă vrei să fii liber din punct de vedere intelectual, nu trebuie să ai patrie. Să ai o patrie semnifică inevitabil să îți impui hotare, limite. Dar spunându-vă asta, dumneavoastră trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
al XX-lea. Când am văzut profilurile de pe prima pagină a revistei și precizarea că este român, inima a luat-o la galop, iar ochii mi s-au umezit involuntar. Citind, pe îndelete, răspunsurile lui Cioran la întrebările incitante ale scriitoarei din Italia, acolo în camera de deasupra garajului, m-a prins un dor de țară care mi-a blocat judecățile retrospective. Am deschis televizorul și m-am detașat de greutatea dorului urmărind buletinul de știri al televiziunii peruane. Era metoda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Id. S-a născut în anul 1919 în orașul Bolgrad, județul Izmail (azi, Ucraina). Stud. Absolventă a liceului de fete Regina Maria din Bolgrad în 1938, cu examen de bacalaureat. Țara de activitate - România și Republica Moldova S-a afirmat ca scriitoare. A scris versuri și un roman despre liceele bolgrădene. CAVARNALI Vladimir Id. S-a născut la 10 august 1910 în orașul Bolgrad, județul Izmail (azi, Ucraina). A decedat la București la 17 iulie 1966. Stud. Absolvent al liceului de băieți
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
se poate intra firesc, nu are porțile ferecate. Dar pentru reformă e nevoie de participarea ambelor părți; și cei dinăuntru să descuie poarta, dar și cei dinafară să apese pe clanță și să pășească înăuntru". Cum se vede astăzi lumea scriitoare din România? E USR-ul un Turn Babel? E structura de conducere a USR un turn de fildeș, bun de cucerit? Metafora Turnului Babel mi se pare una potrivită, căci vorbește despre o lume pestriță, extrem de neomogenă așa cum e, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
insul comun din aceeași cameră să conviețuiască chiar în timpul scrisului; cel care scrie o face cu aceeași mână cu care duce la gură o bucată de pâine. Ce umilință, să trebuiască să mănânci la fel ca toți ceilalți! Totuși, mâna scriitoare poartă mănușa la care vine în zbor șoimul, măcar asta ar trebui să știe toți cei care țin o carte în palme. Transfigurarea chiar există, n-o fi scriitorul un zeu, dar actul de a scrie poeme este unul alchimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Florin Mugur. Danilov nu sună bine! mi s-a spus. Terminația asta "ov" nu e fericită... Deși ne știm de mai bine de douăzeci de ani, abia acum, de vreun an, pe când tu ai participat la o întâlnire a "minorităților scriitoare", la Neptun, am aflat că nu ești... "scriitor majoritar". Faptul că ești rus-lipovean (sau lipovan?) e un avantaj sau un dezavantaj pentru scriitor? Mă bucur că mi-ai pus această întrebare întrucât vreau să lămuresc o chestiune: a fi scriitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
chestie de conjunctură, de vinovăție colectivă a germanilor și de bucurie a suedezilor că ei n-au făcut ce au făcut naziștii germani, și ca urmare deportarea sașilor în minele din Ucraina: acesta-i premiul Nobel al Hertei Müller. O scriitoare care nu iese cu absolut nimic în evidență și care fără Oskar Pastior, care a fost în prizonierat unde a fost și tatăl meu, n-ar fi scris decât despre păsărele și mirosul florilor. Totuși, văzut din altă perspectivă, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care există deja. Ministerul Memoriei Eminesciene, de exemplu, la care i-aș încredința portofoliul lui Gellu Dorian; sau Ministerul Contrarevoluției Perpetue, la care l-aș numi fără ezitare pe Cassian Maria Spiridon. Voi încerca și cu un guvern numai cu scriitoare: Marta Petreu, Ioana Dinulescu, Ioana Pârvulescu, Magdalena Ghica, Mariana Codruț, Constanța Buzea, Ruxandra Cesereanu, Ana Blandiana, Angela Marinescu, Nora Iuga, Florina Ilis, Dora Pavel...! Vom intra astfel în "Cartea recordurilor" și acesta va fi un prim succes al guvernării feministe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu părul auriu încadrat de o aburoasă maramă. Numele Georgetei Mircea Cancicov, scris dedesubtul fotografiei, multora nu le va fi spus, literar vorbind, nimic. Altfel, desigur, Cancicov era un nume cu rezonanță în epocă, aparținând unui cunoscut demnitar, bărbatul acestei scriitoare despre care însă, până atunci, aproape că nu se vorbise. Și dintr odată consacrarea, prezența ei în marea Istorie a literaturii române în care G. Călinescu, atât de avar cu alții de mult notorii, îi acorda un spațiu destul de întins
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]