KorAP: Find »[drukola/base=scuza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...159 160 161 ...211 >

5,253 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

drogat-o, murmură Sachs către Bell. - A drogat-o? se miră din cale afară patronul. Ce vrei să spui? - La ce masă au stat? Patronul le-o arătă; acum, la ea erau așezate patru femei, care mâncau vorbind tare. - Mă scuzați, le spuse Sachs și examină apoi rapid zona. Nu văzu însă nimic relevant pe masă sau sub ea. - Trebuie să o căutam, îi spuse apoi lui Bell. - Dacă a spus barcă, eu spun să mergem spre vest. La Hudson. Sachs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
nouă înghițitură. - Da? - Când te-am văzut pentru prima dată, am avut un gând. O, da, își aminti el. Acea privire care însemna trebuie-să-ies-naibii-de-aici-cât-mai-repede. Și apoi acel zâmbet. Era un singur lucru mai neplăcut decât cele două la un loc: scuza mereu penibilă pe care toată lumea o folosea pentru a se reabilita. Ezită, vizibil stânjenită. Își luă inima în dinți și spuse: - M-am gândit ce iluzionist grozav ai putea fi. - Cine, eu? întrebă surprins Rhyme. - Da. Tocmai din cauza percepției asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
cheamă Joe David, răspunse nou-venitul. De obicei, îmi fac veacul prin Brooklyn. Luis încuviință. - Da, acolo mi-am spart dintele. La 70. - La mine, e prima dată. Ca bodyguard, vreau să spun. O reclamă foarte zgomotoasă de la televizor îi întrerupse. - Scuză-mă, reîncepu Luis. Nu te-am auzit. Ai spus că este prima ta tură? - Da. Corpolentul detectiv spuse: - Bine, ce ai zice să fie și ultima? Luis aruncă ziarul și sări de pe canapea, scoțându-și la iveală pistolul, pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
nu era la intrare, așa că pătrunse în cort și se îndreptă spre culisele scenei. Văzu un tânăr cu un dosar în mână. La centură, avea atârnat un ecuson de angajat al circului, întocmai cum avea Amelia Sachs tocul armei. - Mă scuzați, începu ea. - Da? răspunse el cu un puternic accent francez sau canadian. - Îl caut pe domnul Kadesky. - Nu e aici. Eu sunt unul dintre asistenți. - Și unde este? - E plecat. Cine sunteți? - Lucrez cu poliția. Ne-am întâlnit mai devreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
i-ar face așa ceva mentorului său? Rhyme spuse: - De ce crezi că i-am pus pe cei doi tineri zdraveni să mă care pe scări în locul ăsta foarte inaccesibil, Lon? Privi de jur-împrejurul camerei. - Am vrut să parcurg eu însumi traseul. Ah, scuzați-mă, ar fi trebuit să spun că voiam să mă rostogolesc singur pe traseu. Apoi începu să se miște cu un aer de expert prin încăpere, folosindu-se de comanda prin atingere. Se opri lângă șemineu și aruncă o privire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
înmormântare. - Îmi amintesc. - A fost una reușită. Așa cum sunt înmormântările. Cu ochii privind țintă într-ai ei, aflată în postura de drepți, Marlow spuse: - Bine, agent. Uite despre ce e vorba. Ai niște probleme. Lovitura aproape că era fizică. - Mă scuzați, domnule? - Un loc al infracțiunii de sâmbătă, lângă râul Harlem. Mașina a intrat în apă? Tu ai făcut asta? Era locul în care Mazda Magicianului izbise șandramaua lui Carlos și plonjase. - Da, așa e. - Ai arestat pe cineva acolo, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
m-aș gândi mult și bine pe cine să arestez, sau să rețin, la locul unei anchete. Ți-o spun ca fapt divers, ca între prieteni. E doar un sfat. - S-a notat, domnule. - Și acum, te rog să mă scuzi, agent... Adică, detectiv. Am cam cinci minute să aflu tot ce e de aflat despre asigurări. Afară, pe Strada Centrală, Amelia își ocoli Camaro-ul, examinând cu atenție pagubele laterale și frontale provocate de coliziunea din Harlem, cu Mazda lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

de patru ori. Dacă mă fac că știu exact despre ce e vorba doar îl încurajez, dar, dacă mă fac că nu știu ce vrea, o să zică de fiecare dată. N-am cum să ies bine. Proastă, așa crede că îs. Mă scuzați, zic io înainte să mai zică el ceva. Domnu’ Chipstead! Babalâcu’ a zâmbit un pic și s-a-ntors să se uite unde strigam. Doamne, domnu’ C arăta superb: dosu-i arată așa bine-n pantalonii ăia bleumarin de serviciu și nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-n regulă. Nu, n-am să-ți trimit o poză - va trebui să aștepți până după aceea, când sunt slabă și superbă (și-or zbura porcii, nu?). Mai ții minte că trebuia să-ți trimit din septembrie RMP? Oooops, mă scuzi, am uitat că nu le zice așa la voi - tu ai zice medic de familie, cred. Am dreptate?? Oricum știi la ce mă refer. Și- ce să vezi? Am primit o trimitere. Așa că am ajuns la tipul de la ODS pe la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
cu capul în mâini. N-ai văzut nimic. — Iau cufărul cel vechi, am zis, și ți-l returnez imediat ce despachetez, bine? Își sufla nasul într-un șervețel pe care îl scosese de undeva din jurul persoanei sale, dar nu-mi răspunse. — Scuză-mă, am continuat eu pe un ton practic vesel, nu vreau să te turtesc - poți să te dai un pic la o parte cât las eu astea pe pat? Și stai pe șosete. N-am așteptat să-mi răspundă, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
printre opțiunile telefonului și făcându-mă să râd cu ușurința cu care reușește ea mereu, spusese ceva cum că ar fi „o melodie drăguță“ și insistase că ar fi potrivită pentru mine. Judy părea speriată. — Ce naiba e aia? a spus. — Scuză-mă, am răspuns eu, scoțându-mi telefonul din buzunar și ridicându-mă. — Dar tu n-ai mobil - mereu ai zis că nu-ți iei nici mort, Charlie! Nu pleca de-aici! Ascultă-mă! Dar deja dispărusem înapoi în lumea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
ok, Charlie - nu-i minunat? Am data. Am nevoie de tine, Charlie, vino acasă. Vino acasă cât de repede poți. Stacey Oh, Crystal - pur și simplu nu-mi vine să cred! Am trecut!! Îs pe nenorocita aia de parte cealaltă (scuzați limbaju’, da-s așaaaaaaaaaaaaaaaaaa aaaaaaa entuziasmată că tre’ să zic cuiva cum mă simt și tu ești prietena mea cea mai bună dintre toate și vreau să pot să-ți zic ORICE ție). Mi-am făcut operația săptămâna trecută și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-mi sunau prostește. Probabil că data viitoare o să mă prindeți că mă complac în ceva de-a dreptul revoltător! Când vine tata acasă diseară o să... m-am întrerupt și am scuturat din cap. Ce-i în capul meu? Ce prostie. Scuză-mă, dragul meu... am... doar am uitat o clipă. Urmă o pauză, apoi Ben spuse foarte încet: — Chiar îți e dor de el, mamă, nu? Sally și cu mine îl iubim și ne e și nouă dor de el, bineînțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
că nici unul dintre ei nu mă asculta. — Sunt pur și simplu uimitoare - și dacă-ți iei din alea noi cu puțină grăsime, alea au aproape zero calorii și-ți dau ceva satisfăcător de băgat în gură - pardon de expresie!! Oooops! Scuză-mă, Charlie, a chicotit el și m-au privit amândoi. Nu cred că mi-ar fi reușit un zâmbet nici dacă mi-aș fi dorit să încerc și am continuat să privesc fix la televizor, conștient că se strâmbau la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

ca să fie bărbătești și le-a aruncat fără ca să dezlipească — dar să mai și citească — felicitarea prinsă pe spate. I-a mulțumit, a sărutat-o pe obraz și s-a uitat prin album cu acel zâmbet reținut, apoi s-a scuzat ca să răspundă la telefon fiindcă îl sunase șeful. A rugat-o pe ea să ia albumul acasă în seara aceea ca să nu-l mai care după cu el la birou și așa rămăsese în sufrageria ei în următorii doi ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
fost maică-sa, iar el un mucos care tocmai a mânjit covorul cu unt de arahide. În schimb, el zâmbi. Și nu era un zâmbet încărcat de nemulțumire sau resemnare; era un surâs sincer, înțelegător, cu care încerca să se scuze. — Iubito, nu vreau să te stresez. Știu cât de mult îți iubești meseria și vreu să te bucuri de ea cât mai poți. Nu te grăbi și vino să te culci când termini. Cât mai pot? Leigh își ridică brusc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
și a cărui existență la Brook Harris era singurul motiv care o împiedica să n-o ia razna, oftă și se uită la ceas. Leigh îi surprinse privirea și clătină din cap. Nu mai putea aștepta. — Vă rog să mă scuzați, interveni Leigh. Dar trebuie să ajung la o întâlnire. Un prânz de afaceri, desigur, adăugă ea repede, deși evident nimănui nu-i păsa. Își strânse hârtiile în liniște, băgă totul în mapa de piele cu monogramă pe care o lua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
se hotărâse să nu-i răspundă, când auzi vocea secretarei lui strigând: — Henry pe linia unu. Spune că e urgent. Întotdeauna spune că e urgent, bombăni Leigh. Respiră adânc pentru a se calma și ridică receptorul. — Henry! Suni ca să te scuzi că n-ai fost la ședința de vânzări? glumi ea. De data asta sunt dispusă să te iert, dar să nu se mai întâmple. Ha-ha, crăp de ciudă, pe cuvânt, spuse el. Nu te rețin, poate în pauza de prânz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
asta ca pe o aluzie că trebuie să plece și fu de-a dreptul încântată s-o facă. — Ăă, îmi pare așa de... n-am vrut să vă jignesc, desigur. Sunt o mare fană, doar că - — Te rog, nu te scuza. Mi-a făcut plăcere să te cunosc. Cu un efort imens, Leigh rezistă impulsului de a se scuza din nou și reuși să se ridice de pe canapea, să treacă pe lângă Jesse și să iasă din biroul lui Henry fără alte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Ăă, îmi pare așa de... n-am vrut să vă jignesc, desigur. Sunt o mare fană, doar că - — Te rog, nu te scuza. Mi-a făcut plăcere să te cunosc. Cu un efort imens, Leigh rezistă impulsului de a se scuza din nou și reuși să se ridice de pe canapea, să treacă pe lângă Jesse și să iasă din biroul lui Henry fără alte umilințe, însă dintr-o singură privire spre secretara lui Henry știu că o făcuse de oaie. — A fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
mai comande o cafea la chelnerul acela urâcios. — Pardon? Vocea de bărbat venea din spate, dinspre umărului ei drept, dar Emmy, convinsă că un alt angajat al hotelului se pregătea s-o muștruluiască, nici n-o luă în seamă. — Mă scuzați, insistă vocea. Iertați-mă că vă întrerup. Emmy ridică privirea, amintindu-și în ultima clipă să pară colosal de plictisită și nemulțumită că este întreruptă, dar chiar când spuse “ Da?” pe cel mai iritat ton de care era în stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
a fost foarte civilizat, aproape chiar plăcut, până când a început să sune telefonul lui Leigh în timpul desertului. Leigh își trase geanta de sub masă și scoase telefonul. — Leigh! o mustră maică-sa. Suntem la masă. — Da, mamă, știu, dar e Henry. Scuzați-mă o clipă. Își luă telefonul și se îndreptă în camera de zi dar, dându-și seama că puteau s-o audă, se strecură afară pe verandă și-l auzi pe tatăl ei spunând “Pe vremea când lucram eu, niciun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
ceva foarte, foarte grav”, chiar înainte să închidă ușa în urma ei. Alo, răspunse ea, convinsă că tatăl ei avea dreptate și că Henry suna ca s-o concedieze. Trecuseră zece zile de la dezastrul cu Jesse Chapman și, cu toate că Leigh se scuzase de nenumărate ori, Henry tot părea distant și preocupat. — Leigh? Henry. Scuze că te sun așa târziu, dar nu suporta amânare până mâine. Acu-i acu, se gândi ea pregătindu-se pentru vestea pe care avea să i-o dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
răspunse ea, convinsă că tatăl ei avea dreptate și că Henry suna ca s-o concedieze. Trecuseră zece zile de la dezastrul cu Jesse Chapman și, cu toate că Leigh se scuzase de nenumărate ori, Henry tot părea distant și preocupat. — Leigh? Henry. Scuze că te sun așa târziu, dar nu suporta amânare până mâine. Acu-i acu, se gândi ea pregătindu-se pentru vestea pe care avea să i-o dea. Era și-așa destul de rău că urma să fie concediată de la editura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
nu editura Brooks Harris, dar se simțea mult prea ușurată. —... și a zis că i-ar plăcea să publice următoarea carte la noi. — Henry, e minunat! Mă bucur foarte mult. Și să știi că am să-mi cer din nou scuze personal când — El o întrerupse. — N-am terminat, Leigh. A spus că vrea să publice la noi, dar cu o condiție: vrea să-l editezi tu. Leigh se pregătea să spună “Glumești”, dar Henry continuă: — Și nu glumesc. Leigh încercă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]