4,515 matches
-
editurii, editura promovând - după conceptul de acum un secol - volume inedite de proză, poezie, teatru, critică literară, studii și monografii ale unor debutanți sau autori consacrați.<br> Atât „Sămănătorul” cât și „Dorna Tismana” sunt branduri ale Tismanei create la începutul sec. XX, de către G. Coșbuc, Al. Vlahuță și librarul Sfetea care nu pot fi nici „suspendate”, nici înstrăinate fiind motivul parteneriatului din anul 2007 dintre Fundația Tismana și ARP. Acest parteneriat încetând la 1 decembrie 2011 în mod fortuit, brandurile au
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
vadului de sub promontoriul de deal, numit azi Cetățuie. Este de presupus că aici va fi existat o cetate dacică, ce controla acest nod de comunicații și care va fi fost distrusă de fortificația austriacă, amplasată pe acest loc la începutul sec. XVIII. În ori ce caz urmele dacice din vatra orașului Cluj sunt sporadice, astfel încât nu este sigur că numele preroman Napoca, sau Napuca, a fost împrumutat de romani de la o așezare dacică din apropiere, sau va fi fost purtat de
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
mici proprietari de pământuri aflate în jurul cetătii. Existau însă și oameni liberi care lucrau pentru întreținerea fortificației și a garnizoanei. În cetate mai trăiau și udvornici (țărani agricultori). Ca urmare a procesului de colonizare cu coloniști sași (început la sfârșitul sec. XII), așezările din apropierea cetății se dezvoltă mult. În 1270, în timpul episcopului Petrus Monoszló, cetatea și așezările din apropiere au fost donate de Ștefan al V-lea, regele Ungariei, Episcopiei Transilvaniei și Catedralei Sf. Mihail din Alba Iulia. Acest regim juridic
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
din anii '60 a schimbat aspectul orașului, făcându-l confortabil și cosmopolit în același timp, precum și o destinație favorită pentru turiștii maturi (în special germani și spanioli). Istoria turistică a insulei începe în sec. XIX și se accentuează la începutul sec. XX, cănd din ce in ce mai mulți turiști străini încep să sosească, mai ales britanici. Din cauza războaielor mondiale sectorul se diminuează, dar începutul celei de-a doua jumătăți a secolului aduce o nouă formă de turism. Destinația favorită a fost inițial Puerto de la
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
de lângă râul Arieș "„qui dicitur hungarice Aranas (Aranyos), latine autem Aureus”" ("„în locul ce se cheamă pe ungurește Aranyos, iar pe latinește Aureus”") . Acest punct de vamă era situat în preajma fostului pod roman (folosit în tot timpul Evului Mediu, până la finele sec. XVIII), pe amplasamentul așezării fortificate de mai târziu numită Szentmiklos (Sf. Nicolae). În cursul secolului al XIII-lea este pomenită explicit existența ocnei de la Durgău-Turda. Astfel, la 1 mai 1271, se dăruia capitului Episcopiei de Transilvania „ocna de sare de la
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
cu abundență de anecdote; mai târziu se pot menționa cele ale lui Aureliano Fernández Guerra, din secolul XIX, unde Quevedo este prezentat ca un om de stat, precum și cea a lui Pablo Jauralde Pou din secolul XX, pe un ton sec și încercând să fie obiectivă. Compenenta cea mai originală a operei lui Quevedo este stilul, caracteristic Conceptismului de tip baroc, și prin urmare concis, eliptic și amfibologic, căutând jocul ingenios de cuvinte specific vieții la Curte. Iubitor al retoricii, a
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
se avea acces prin intermediul mai multor scări din lemn. În interiorul celor 9 turnuri, la nivelele superioare ale lor se putea ajunge prin scările interioare de lemn. În interiorul zidurilor cetății se află Biserica Reformată-Calvină, ridicată în stil gotic târziu la sfîrșitul sec. XV, de tip biserică-hală cu trei nave, cu absida poligonală și turn pe vest, interiorul modificat baroc. Lângă aceasta este dispusă Biserica Evanghelică-Luterană, ridicată în a doua jumătate a secolului XIX, pe locul unei capele construite în 1333-1334. Pe latura
Cetatea Aiudului () [Corola-website/Science/307859_a_309188]
-
dintre Iran și Irak a netezit calea către Victoria americanilor din 1991. A fost un conflict militar în care s-au împletit tactici datând din vremea primului război mondial, cu tactici de tip nou și cu utilizarea tehnologiei de la sfârșitul sec. 20. Trupele irakiene, obișnuite să lupte contra unui inamic slab echipat, dotat cu armament ușor, fără sprijin de artilerie și aviație, susținut de blindate ușoare, și având în plus și atuul utilizării armelor chimice, care le putea asigura o victorie
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
îi trimise corbi - animale pe care evreii le considerau impure și care aveau reputația unei mari cruzimi față de progeniturile lor - pentru a-i duce pâine dimineața și carne seara, ca să trezească în prooroc mila pentru poporul care suferea. Când cascada secă, Dumnezeu își trimise slujitorul său la Sarepta din Sidon, lăsându-l să vadă de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei, pentru a trezi încă o dată în el milă. Ilie ajunse la o văduvă săracă, păgână, care aduna lemne pentru
Sfântul Ilie () [Corola-website/Science/308426_a_309755]
-
pictură a lui Lochner, maximul reprezentant al elegantei și al cercetării coloristice a „goticului internațional”. Maestrul Veronicăi - contemporan lui Lochner - expune un stil mai sec. Împreună dau însă mărturie despre varietatea stilistica a acestor regiuni, deseori ignorate de istoricii artei sec. al XVIII-lea. Chiar dacă sectorul artei germane nu reprezintă un punct important al muzeului, galeria deține câteva opere ale celor mai mari pictori ai ariei germane: Cranach, Altdorfer și Dürer. Resimte climă rafinată a micilor curți princiare germane „Caritatea” lui
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
evoluția artei britanice, dar este - în majoritate - rezultatul donațiilor și „achitării taxelor” (în natură), incepand cu aceea a lui Angerstein până la cele ale lui Vernon și Turner. Primul mare maestru englez este Hogarth, care descrie cu ochi nemilos viciile societății sec. al XVII-lea. Pictură engleză, însă, se scalda într-o superficialitate proprie în portret și în peisaj. Cu toată această aparentă lipsa, pictură britanică - pătrunsa de o inedită vena afectiva - vă înflori în mod natural în Romantism, a cărui patrie
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
ucenicii acestuia, încă în a doua jumătate a sec. I. Activitatea acestora a dus la formarea primelor comunități creștine în zonă. Teritoriul era în acea vreme sub stăpânire romană, limba latină fiind limba Bisericii creștine în aceste locuri până la începutul sec. VII. Conform studiilor lui Nicolae Iorga, I. Nistor, Dumitru Stăniloaie acest teritoriu face parte din teritoriul de etnogeneză al românilor ca popor. De altfel populația creștină romanică străveche din aceste zone va fi atestată și de izvoarele bizantine din secolele
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
întind stăpânirea spre sud și spre vest. La nord, ei nu pot totuși ține piept unor noi cuceritori. Nordul Indiei este cucerit de regele Persiei, Darius în sec. al VI-lea î. Hr., apoi de imparatul grec, Alexandru Macedon, la începutul sec. al IV-lea î.Hr. Câțiva ani mai târziu, grecii sunt alungați la rândul lor de un suveran indian, Ceandragupta Maurya. Acum se întemeiază dinastia Maurya (prin anul 320 î.Hr.), prima mare dinastie indiană. Treptat, membrii dinastiei Maurya își întind dominația
India antică () [Corola-website/Science/303011_a_304340]
-
suflete; multe decenii la rând, datorită războaielor și a situației economice dificile, populația localității nu a cunoscut o creștere semnificativă. După reforma agrară din 1868 în localitate s-au dezvoltat 68 de gospodării țărănești. Odată cu construcția căii ferate, la sfârșitul sec. XIX, în Șoldănești începe să se dezvolte viața economică. La începutul sec. XX, în localitate apar primele elemente industriale: moară cu aburi, fabrică de var, etc. În anul 1927 a început să funcționeze fabrica de fermentare a tutunului, care în
Șoldănești () [Corola-website/Science/303199_a_304528]
-
populația localității nu a cunoscut o creștere semnificativă. După reforma agrară din 1868 în localitate s-au dezvoltat 68 de gospodării țărănești. Odată cu construcția căii ferate, la sfârșitul sec. XIX, în Șoldănești începe să se dezvolte viața economică. La începutul sec. XX, în localitate apar primele elemente industriale: moară cu aburi, fabrică de var, etc. În anul 1927 a început să funcționeze fabrica de fermentare a tutunului, care în anul 1986 a atins volumul maxim de producție - peste 15 mii tone
Șoldănești () [Corola-website/Science/303199_a_304528]
-
fotografia, este partea între acoperiș și zidăria turnurilor) care permitea să se arunce pietre și ulei fierbinte peste asaltatori. Castelul este deschis pentru vizitare. El posedă frumoase cămine monumentale din sec. XV. In jurul castelului au fost amenajate la sfârșitul sec. XX grădini medievale. In apropierea castelului, pe străduțele în pantă, câteva frumoase case medievale și biserica parohiala Notre-Dame, dedicată Sfântului Vincențiu. A fost cândva capela castelului rezervată seniorilor. Aici există înca niște capiteluri din sec. XII. Clopotnița și capelele laterale
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
deosebește de dialectele simple. Bulgarii bănățeni au o serie de tradiții specifice precum colindatul băieților cu betleemul de Crăciun, colindatul fetelor de florii, Baba marta, farsangul. Farsangul la bulgarii din Banat este similar cu cel românesc, fiind sărbătoarea de lăsatul secului. Potrivit obiceiurilor, petrecerea durează până la Miercurea cenușii, când începe Postul Paștelui. În tot acest timp în localitățile unde locuiesc bulgari se organizează baluri mascate și spectacole. Sărbătoarea cea mai spectaculoasă din calendarul popular bulgăresc este Baba Marta, care, ca și
Bulgari bănățeni () [Corola-website/Science/302221_a_303550]
-
mai mare firma de restaurante și cofetarii de la noi, ajunsă vestită în toate centrele Europei, în istoria culturală a orașului cafeneaua rămânând cea mai cunoscută, un loc al boemei bucureștene. Pe locul ocupat astăzi de clădire erau situate, la sfârșitul sec. XVII, casele și curtea boierului Radu Slătineanu. În 1830, italianul Eronimo Momolo (fost bucătar al domnului Grigorie IV Ghica) a cumpărat casele și, în sala de jos, a deschis un birt vestit prin mâncărurile italo-orientale, iar prin 1836, deasupra birtului
Casa Capșa () [Corola-website/Science/302244_a_303573]
-
220-235 g/l. Producția de struguri obținută variază de la 11 t/ha la Blaj la 27 t/ha la Odobești, cu o medie de 15-20t/ha. Se obțin în mod frecvent, vinuri de masă (consum curent), dar și vinuri superioare seci, vinuri materie primă pentru spumante și distilate învechite din vin. Vinul este alb-verzui, cu nuanțe gălbui sau galben-verzui care trec pe măsura maturării în galben-pai sau chiar galben-auriu. Tăria este moderată, oscilând între 10-12,5%. Valorile acidității, 4,5-6 g
Fetească Regală () [Corola-website/Science/302291_a_303620]
-
și aroma. Vinul se poate servi la începutul mesei, ca aperitiv, sau asociat cu mâncăruri ușoare pe bază de pește, fructe de mare, brânzeturi dulci nefermentate, carne albă sau chiar fructe proaspete la sfârșitul mesei. În general, vinurile obținute sunt seci, dar se pot obține și vinuri demiseci și chiar dulci. Din acest soi se prepară materia primă pentru mari vinuri spumante românești. Din se obțin și distilate de prestigiu. Din populația soiului Fetească Regală la Stațiunea de Cercetare pentru Viticultură
Fetească Regală () [Corola-website/Science/302291_a_303620]
-
marchează contactul dintre munții cristalini ai Bistriței și masivul vulcanic al Călimanului. De la localitatea Panaci ea se îndreaptă către sud-est de-a lungul pârâului Călimanelul și străbate depresiunile Păltiniș, Drăgoiasa, Bilbor, pentru a se orienta apoi spre sud-est urmărind valea Secului și cea a Topliței, până la localitatea cu același nume. Limita sudică este jalonată de valea transversală a Mureșului (defileul Toplița-Deda), care separă Călimanul de Munții Gurghiului, formată dintr-o serie de bazinete presărate de așezări umane, între care se înterpun
Munții Călimani () [Corola-website/Science/302308_a_303637]
-
de orașul Galați) și la aproximativ 20 de kilometri de orașul Macin. It. Ant. (225, 5) o atestă pe malul drept, între Arrubium și Noviodunum. Se pare că la început română a fost în stânga Dunării, la Bărboși, iar de la începutul sec. IV d.C. s-a strămutat pe popina de la „Bisericuța” (Garvăn), unde a dăinuit până la sfârșitul sec. VI. Localitatea mai este amintită de Not. Dign. (Or., XXXIX, 24) și de Geogr. Rav. (IV, 1, 17). Săpăturile arheologice începute de Gh. Ștefan
Dinogetia () [Corola-website/Science/302311_a_303640]
-
o atestă pe malul drept, între Arrubium și Noviodunum. Se pare că la început română a fost în stânga Dunării, la Bărboși, iar de la începutul sec. IV d.C. s-a strămutat pe popina de la „Bisericuța” (Garvăn), unde a dăinuit până la sfârșitul sec. VI. Localitatea mai este amintită de Not. Dign. (Or., XXXIX, 24) și de Geogr. Rav. (IV, 1, 17). Săpăturile arheologice începute de Gh. Ștefan în 1939 și continuate din 1949 de un colectiv, au descoperit aproape în întregime incinta cetății
Dinogetia () [Corola-website/Science/302311_a_303640]
-
în timpul marei invazii a kutrigurilor lui Zabergan (559), după care și-a revenit cu greu, încetându-și existența în ultimul deceniu al sec. VI, sub Mauriciu Tiberiu. Incinta cetății române, abandonată în sec. VII, a fost refolosita începând cu sfârșitul sec. X, odată cu refacerea unor ziduri în timpul revenirii autorității bizantine la Dunăre. După victoria de la Dorostolon (971), a lui Ioan Tzimiskes asupra lui Sviatoslav, cneazul Kievului, a luat ființă o așezare feudala timpurie care a dăinuit până în a doua jumătate a
Dinogetia () [Corola-website/Science/302311_a_303640]
-
1610 de Galileo Galilei, împreună cu ceilalți sateliți Galileeni. Această descoperire a încurajat adoptarea sistemului solar Copernican, dezvoltarea legilor de mișcare ale lui Kepler și măsurarea vitezei luminii. De pe Pământ, Io nu a rămas decât un punct luminos până spre sfârșitul sec. XIX când a devenit posibil să-i fie observate trăsăturile la scară mare, cum ar fi regiunile polare și ecuatoriale de culoare roșu închis. În 1979, cele două nave Voyager au descoperit că este o lume vulcanică activă, cu munți
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]