4,389 matches
-
-mi devenise încă familiar, mă îngrozea misterioasa putere a individului. Păream o turmă mînată de-un văcar. Cel dintîi consiliu s-a desfășurat în obscuritatea abia deslușită în seara timpurie a unei săli de clasă. Asfințitul intra prin ferestre, profilînd siluetele din bănci. Pe un teanc de manuale, la catedră, lampa zugrăvea pe perete, uriașe, două umbre: cea spătoasă a directoarei și cea costelivă a lui Costică. Cu toată reciproca dușmănie, în prezidiu cei doi constituiau o alianță de temut. Obișnuit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
știință. Și asta fiindcă n‑a vrut, din principiu, să‑i intre în casă o mașină de cusut. Dacă mama își coase țoale noi, te pomenești că altor bărbați o să le dea prin cap să se uite mai bine la silueta ei, deformată, ce‑i drept, dar totuși feminină. Și ce materiale își alege ea, mă rog? Bineînțeles: atrăgătoare și multicolore sau, în fine, ce înțelege ea prin multicolor (cu ciupercuțe, albine, buburuze, flori etc.). Și ce croială‑și alege? Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vii, ci și din cele neînsuflețite. Natura are tendința să decadă la stadiul de materie neînsuflețită, se gândește Rainer, noi nu facem decât s‑o ajutăm. Imediat scrie un bilețel prin care îi comunică acest gând Sophiei, care tocmai mâzgălește siluete de cai în caietul ei cu spirală. Pe Sophie n‑o interesează câtuși de puțin materia neînsuflețită, ci mai degrabă însuflețirea sportivă. Trebuie să‑ți conștientizezi propriul corp sau pe cel al calului de curse, atunci când acesta trece de la trap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se‑ntunecă) - , tinerii infractori pătrund nepăsători în întunericul unui cartier străin. Curând gâfâiala lor zgomotoasă se pierde printre blocurile de locuințe, fără magazine la parter, unde tot felul de oameni iau masa de seară și devorează știrile din presă. Iar siluetele lor albe, tinere și pline de viață, se pierd printre fațadele cenușii de beton. Dâre albe într‑un glob de sticlă ce se învârte cu viteză amețitoare. Cercuri în apă, în timp ce piatra se duce la fund. # Mașina de scris țăcăne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai puțin; ei îi reușește categoric mai mult. Doar să stai acasă nu‑i de‑ajuns, trebuie să fii și om de știință. E ca un tablou de Klimt pe care o locomotivă rapidă îl trage din întuneric la lumină. Silueta ei de un albastru deschis nu se vrea nicidecum a fi un memorial dedicat celor care au crăpat în perioada nazistă în uzinele metalurgice ale acestei femei, ci e menită mai degrabă să fie o priveliște frumoasă pentru privitorul imparțial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
își este sieși cel mai mare inamic, fapt care se trage de la hormonii în fierbere, după cum i s‑a tot spus lui Rainer. Deschide poarta parcului și intră într‑o zonă care devine tot mai sărăcăcioasă pe măsură ce Rainer se îndepărtează. Silueta lui se face tot mai mică, dar nu din cauza depărtării, ci pentru că este micșorată involuntar de mediul înconjurător. Tocmai fusese cineva într‑un parc, iar acum este un nimeni într‑un tramvai. Este o experiență îngrozitoare, fiindcă implică și pericolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
toate astea pentru că le‑a văzut cu ochii lui, iar acum le examinează din nou, fiindcă Anni tocmai s‑a aplecat să‑și lege șireturile, ceea ce este un semn stabilit dinainte. Chiar așa este, pentru că imediat se și desprind câteva siluete dintr‑o poartă de intrare și se apropie călcând neauzit, încălțați cu pantofi ușori de sport, de următorul gang, pavat cu pietre neregulate printre care cresc iarba și buruienile, într‑o dezordine totală care demonstrează cât de neîngrijit e acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de tenis și fără o picătură de transpirație, fenomen ce însoțește, de altfel, diferitele activități sportive. Dar la ea transpirația nu găsește teren de acțiune, Sophie e un înger. O ființă imaterială. Rainer își mușcă buza de jos cu incisivii. Silueta albă a Sophiei se sprijină de portiera mașinii și șușotește cu șoferul ceva diafan, care nu se aude, nici măcar Rainer n‑aude, deși el e expertul în limbaj aici. Ce‑ai tot avut de vorbit cu ăla; întreabă el imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ieșit din comun În seara aceea, nici nu știam câtă dreptate aveam să mă aștept la ceva inedit. Pe o altă canapea, Leac părea să aștepte și el ceva, de fapt era doar contemplativ, urmărea evoluția la bară a unei siluete familiare, o știa de pe plajă, de anul trecut, de pe când căuta locuri În care să-și amenajeze clubul. Sorbea un pahar de whisky, mesteca Încet cuburile de gheață, Își Încleșta fălcile, aveau să-l doară a doua zi, așa pățeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
grupul celor mai puțin grăbiți. Un du-te-vino zgomotos apropie și separă grupurile și în dimineața următoare, când sosesc alți invitați. Agitația se stinge abia după prânz. Doamnele sunt la coafor, bărbații citesc, se bărbieresc, dorm. Înaintea premierei mai stăruie doar silueta unei pelerine cenușii. Flutură, ca un clopot, de sub streașina unor boruri largi și negre. Se pierde în dunga unor uliți ascunse... Străinul ar putea fi recunoscut, spun cei intrigați : chipul supt, fruntea prelungită de calviție, tremurul gesturilor excesiv protocolare. Informațiile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Însemnele limbajului grosolan-simplu atît de apreciat de astfel de oameni: „grozav“, „colosal“, „excelent“, „teribil“. — Unde-am putea să ne ducem? Îl Întrebă fata. Oare Ia Louie mai e deschis? Credeam că-nchide la zece. Fata era drăguță și avea o siluetă frumoasă, dar atît fața cît și trupul ei erau lipsite de rotunjime și Împlinire; trupul, inima și sufletul ei, toate erau lipsite de maturitate, avea pieptul cam mic, tare, steril și bombat. — Dacă nu-i, spuse tînărul, mergem alături, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
gîlgîit și arătă cu capul spre omul Întins pe jos - ai putea doar să-l Întrebi pe amicul de colo dacă nu vrea să meargă. — Vai, ar fi colosal! strigă fata rîzÎnd voios. Apoi privi o clipă cu seriozitate spre silueta tăcută de pe trotuar. Mi-ar plăcea teribil! spuse fata. N-ar fi grozav dac-am reuși să-l facem pe unul ca ăsta să vină cu noi?! Știu și eu, rosti tînărul nehotărît. Apoi, privind spre bărbatul Întins pe pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a străzii, pînă ce s-a deșteptat În mine un sentiment atît de puternic de Încredere și de izbîndă, Încît am crezut că pot să beau și să mănînc orașul și să stăpînesc pămîntul. Deodată, În timp ce stăteam acolo și priveam siluetele minuscule ale bărbaților care lucrau la clădire, pășind pe cerul Înalt, ca de cristal, cu mișcări sinuoase și grăbite, mișunînd Încolo și-ncoace pe schele, faptul s-a petrecut cu indiferența ucigătoare a unui moment de groază trăit În vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
gest de apărare În timp ce se retrage În lumina brutală, necruțătoare, a soarelui de august pe terenul arid, golaș, de lut tare și uscat, cu ochii albi Încremeniți Într-o expresie mută de ură profundă, de groază și silă, Îndreptați spre silueta adusă de spate și șleampătă a sudistului alb - vreun șef de echipă sau supraveghetor - care Înaintează către el agitînd În mîna-i cărnoasă o bîtă, urlînd cu glasul gros al celui Însetat de sînge și de moarte. — Te calc În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
frunții Înguste, trupul negru și puternic se clatină ca un bețiv, Își Îndoaie genunchii, capul negru cade În față, plecîndu-se sub lovituri, brațele rămîn Întinse orbește Înainte, stă acum sprijinit cu un genunchi pe pămîntul arid și ars de soare, silueta Îngenuncheată se clatină orbește, se clatină la fiecare lovitură, cu brațele Încă Întinse, pînă ce cade În față, pe pămînt, cu brațele desfăcute, cu capul Într-o parte și apoi, o ultimă răbufnire de groază - lovitura ucigașă a pantofului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fie pentru scurt timp tovarășul de drum al acestui muribund rămase să mai privească pe fereastra trenului spre acoperișul arcuit al gării, aparent urmărind grupul de prieteni ce plecau de pe peron fără a vedea Însă, de fapt, nimic altceva decît silueta Înaltă și frumoasă a femeii ce se depărta Încet, cu capul plecat, cu mersul unduitor, cu pași mari și măsurați, de o grație și o voluptate fără egal. Se opri pentru a mai privi o dată Înapoi, apoi se Întoarse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
copii, un buchet de chipuri mici, Încremenite; un automobil ieftin, Înțepenit pe șine, plin de figurile rigide ale oamenilor paralizați de frică; un vagabond bătrîn, mergînd pe lîngă șine, prea bătrîn și prea surd ca să audă semnalul de avertizare; o siluetă trecînd În goană pe la fereastra sa cu un țipăt - pe toate le văzuse și le cunoscuse mecanicul. Cunoscuse toate necazurile și bucuriile, toată primejdia și truda pe care le poate cunoaște un astfel de om; se ofilise și se ridase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ce mai aveau, niște stafide, brînză, au băut vin și, după ce au pus oameni de strajă, s-au culcat, fără să le pese de focurile ce licăreau În satul indian, de zgomotele, cîntecele și murmurul ce se auzeau sau de siluetele ce treceau pe țărm Încolo și Încoace. Apoi luna minunată se Înalță pe cer și lumina sa se revarsă din plin peste apele liniștite ale canalului și peste satul indian. Se revarsă peste spaniolul cel chior și peste vaporașul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
redeveni biped și-și aranjă jenat cravata elegantă. Din spate mai adia doar refrenul suav: „dar boierii nu-s acasă/dom, dom să-nălțăm” și mirosul înțepător al pocnitorilor. Pe măsura urcușului, chioșcul de ziare de pe dealul Spirii își dezvelea silueta. Răsări în sfârșit și figura sud-americanului Fanes, tronând impasibilă la taraba lui în așteptarea Clientului. Mai flămând, Chilot o zbughi înainte și-și înfipse colții într-un număr proaspăt al revistei Vip. Stăpânului îi rămase un exemplar al oficiosului guvernamental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prima zi de după Sfântul Vasile. Nu reușise să-și termine tema primită astă toamnă și acum, îngrijorat, ațintea cu binoclul, din balcon, câmpia dunăreană și bărăganul de unde se putea ivi inamicul. Într-adevăr,pe la mijloc de mai, odată cu primele cireșe, siluetele dușmanilor se conturară pe buza orizontului. Neamțo dracoli, șuieră prâsleanul și pe nesimțite trase cuiul de la o petardă defensivă. Pașaportu și aplecu’ mamii ei de școală! acu să te văd măi Gigi cum descurci ițele! În pace, seninul cerului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
umplea văzând cu ochii: macaroane, pește afumat, pâine, lapte cu orez, borș, mandarine, pâine, cârnați, gem, ouă și nițică pâine. Într-acestea, o frumoasă lună plină de iunie se răspândi peste cartiere. Dinaintea celor doi călători izbucni în toată văpaia siluetei sale, printre pomii înfloriți, blocul de nefamiliști, pe care-l părăsiseră încă de dimineață. De-acum erau sfârșiți și cu greu mai găsiră tăria să extragă din cutia poștală factura telefonică de 15 milioane. Însă, așa cum obișnuia să spună acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
viață. Era un cadou de la Arthur care-l revoltase. Apoi, într-o noapte, când primise printr-un sms anonim, confirmând că prăjitura favorită a Adelinei era călăvia, de emoție, se apucase să coase din instinct. Pe pânză prindea contur o siluetă umană neobișnuită, un soi de hermafrodit ce-și purta ambele sexe, atât cel masculin, cât cel feminin, pe abdomen, un sân îi era umflat, ca o gutuie, celălalt era turtit, aidoma unui pectoral. Capul era prevăzut cu două fețe: una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
băutura numită grog; moșierul englez Boykott și-a jignit vecinii și a fost pedepsit prin izolare - așa a părut cuvântul boicot; ministrul de finanțe francez Silhouette a impus măsuri de austeritate și de atunci a fost desenat printr-o linie: silueta; zeița Diana a devenit În românește o simplă zână, dar cultul ei nu a dispărut pe de-a-ntregul; martirul Thalaleos din Biblie umblă teleleu În limba română; dacă cineva e mai mult decât beat tun, atunci el e beat Krupp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
s-a ridicat inexplicabil de rapid, dar soarele deja a apus dincolo de creasta pietroasă a muntelui. Dealul din spatele mânăstirii pare ceva mai Întunecat acum, iar pe drumul ce-l Înconjură, pentru a ajunge În partea dinspre pădure a satului, o siluetă neagră, probabil a bătrânei, se deplasează cu o oarecare iuțeală. Stropii reci Îi Înviorează lui Grințu fața și spiritul. — Să bem o afinată! - zice bătrânul după ce l-a asistat În timp ce se spăla. — Nu acum, zice Grințu, mă duc Întâi până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a consumat actul fizic prin gând, deoarece “tot așa, trăise în minte toate aventurile lumii”. În ciuda construcțiilor realiste, în roman întâlnim pasaje de un romantism siropos. De fapt prin Manuela, autoarea își exprimă viziunea despre cuplu, despre rolul fiecărui membru. Silueta de femeie se înalță pe marginea unui bloc abrupt, pe buza prăpastiei, iar bărbatul mai înalt ca ea, o cuprindea, o îmbrățișa, o chema la el. El rămâne în ipostaza de culegator al ei. Ea se retrăgea, iar el înainta
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]