4,486 matches
-
plec a lăuda oprirea care Mehmet au făcut pentru băutul vinului la toți acei ce ar primi legea lui. La cea de pre urmă asupra acestei băuturi, găsesc frumoasă scrisoare împregiur, precum urmează: Vestitul Dumnezeu a desfrânării, Subțire cumpărători a simțirii, Lucrul desmierdării cei nevinovate De care griji pururea se abate, Prietenul cel mai cu priință gurii, Trufaș și iubit biruitori inimei, Fiul a unui Dumnezeu, jeratic cu umezeală, Duh de foc și mult topitoare pară Vino de ne îndumnezeiește Și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
aș amărî 15 Dară vina mi-e amorul Și că nu te pot urî. De încape vreo vină Pentru că eu te-am iubit, Învinovățăște-ți ochii 20 Cu cari m-ai biruit. Căci ei sunt pricina toată Focului celui aprins, Ei simțirea mea și mintea Și viața mi-au cuprins. 25 Îmi spunea gura iubirii, Cu un glas mîngîietor: " Nu te-ncrede fericirii Că e vis amăgitor". Vis îmi pare fericirea 30 La trecut când mă gândesc Căci o clipă a fost
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
-a fost s-o aibă. Educația poate să dezvolte puterile minții esistente, nu poate însă pune ceea ce nu-i. [11] După bucurie nemăsurată vine neapărat - urmă a făpturei firei omenești - întristarea. Bucuria face sângele să fiarbă și aceasta produce o simțire neplăcută și dureroasă, care trebuie [să] nască întristare. Cine-i accesibil de patimi puternici știe că-n mijlocul bucuriei mari se amestecă un fel de rea-dispunere. Același lucru se-ntîmplă la toate pasiunile vehemente. Leacul: moderație - cine poate. [12] Amiciția se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
o persoană îndoliată care se holbează la cadavrul întins într-un sicriu descoperit. În acel moment, stând cu mâna dreaptă pe o spiță a volanului, nu simțeam nici o durere. Încă purtând centura de siguranță, soția bărbatului mort își revenea în simțiri. Un grup mic de oameni - un șofer de camion, un soldat în uniformă ieșit din tură și o vânzătoare de înghețată - își apropiau mîinile de ea prin geam, parcă voind să-i atingâ diferite părți ale corpului. Ea le făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
că, spre deosebire de Vaughan, de ea și de Seagrave, eu nu fusesem niciodată rănit într-un accident de automobil. Helen Remington îmi atinse brațul. - Segrave... făcu ea, arătând spre figura absolut destinsă a șoferului cu păr blond, care-și revenise în simțiri și se hârjonea cu băiețelul său. Se pare că mâine sunt de făcut câteva cascadorii cu mașina la studiouri. Îl poți împiedica să participe? - Întreab-o pe soția lui. Sau pe Vaughan - se pare că el dă tonul. - Cred că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și ambulanței la radioul VHF al lui Vaughan. Cu urechea la rapoartele privitoare la accidente, acesta își pregătea aparatele foto pe bancheta din spate. Când luminile serii se așezară peste ultimele blocaje rutiere ale zilei, Vaughan își reveni complet în simțiri. L-am dus la apartamentul său, un studio mare cu o singură cameră la ultimul etaj al unui bloc ce dădea spre râul de la nord de Shepperton. Încăperea era plină de aparate electronice defecte: mașini de scris electrice, o unitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Pornind de la primul manifest al Suprarealismului, Vinea își reafirma aici crezul estetic nonfigurativ, antimimetic, foarte apropiat esteticii mistice a rayonismului rus enunțate de pictorul Mihail Larionov: „Lirismul contimporan a încetat de a fi desvoltarea retorică a unei idei, imagini sau simțiri. Poezia nu e nici psihologie, nici logică, nici anecdotă. Elementele acestea erau hapuri cu ajutorul cărora poeții desueți serveau lectorului raza invizibilă. Vrem azi să emitem, din focarul interior, aceste raze, fără tuburi, fără cacheturi, fără prezervative. Ce ne privește dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înjură tot ce e modern fiindcă inteligența lor nu ajunge să discerne între artă și politică. Ei nu știu că revoluția artistică și cea politică nu au nimic comun. Ei sînt adevărații falșificatori de valori spirituale și infectează judecata și simțirea maselor încrezătoare. Au proiectat un stil național în toate — scris național, case naționale, tranvae naționale C.... naționale, naționale. Ce are arta a face cu acest fascism? Pentru a răspunde acestora am decis ca noi artiștii să creăm un partid politic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că ideologia ei este constructivismul; altminteri, „rețeta” duce la standardizarea și anonimizarea semnatarilor: „Numele autorilor aproape nu mai interesează. Variațiile sînt pe aceeași temă, un șir de cuvinte asociate ilogic și bizar, redate în versuri tipografice de diferite lungimi. Idei, simțiri — nu există. În schimb imagini pulverizate, cuvinte în dezordine, formule cabalistice, semne telegrafice, cutezări impudice — cîte doriți!”. Din păcate, ironia autorului degenerează aproape de fiecare dată în pamflet suburban și în medicalizări improprii unui studiu academic. Un citat din poemul „Strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
însăși”... Dacă Voronca e cel puțin „necontenit egal cu sine însuși” în falsificarea propriei personalități, cazul lui Fundoianu e mai grav, căci, abandonîndu-și disponibilitatea naturală pentru un „tradiționalism specific autohton” în linia pastelismului pillatian („un început de plasticizare a unei simțiri și o înfiripare de gînd în legătură cu un peisagiu”), poetul devenit „stegar al curentelor nouă” s-a simțit „obligat să’și deformeze scrisul, în credința că-l va putea cota pe piața literară á la hausse”; „sugestiile modei” și „rigiditatea ideologiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru nația română, Să eliminăm limbuții, demagogii, xenofilii, S-arătăm că România nu-i supusă convertirii! Nu ne trebuie renume, nici de lauri s-avem parte, Ci să potolim odată setea noastră de dreptate! S-arătăm că românismul este singura simțire Ce îndeplinește țării dreptul ei la fericire! Prea ne-am detașat de toate, închistați în nostalgie, Evocând atâtea nume mari pe-un petic de hârtie; Prea înlocuim cultura cu tradiții-mprumutate Și elogiem eroii inventați de alte state! Ne hrănim cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
plastic sub care se adăpostea, bărbatul purta un costum elegant, dar șiroind de ploaie și pătat de noroi. Se strîmba de durere, masîndu-și stomacul. - Ce te-a apucat să mă agresezi astfel? Eși nebună sau ce naiba? Marie, revenindu-și În simțiri, se ridică și scoase la rîndul ei legitimația de polițistă. - Căpitan Kermeur, SRPJ din Brest! Eu am fost cea agresată! - De cine? - De... Vino, trebuie să dăm de urma lor! - A cui? Drept răspuns, Îl trase În interiorul abației. Plimbîndu-și lanterna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sînge. Cel care avea semnul meduzei, la fel ca pe plicul găsit În mașina lui Gwen. Dar glasul lui Morineau se sufoca la celălalt capăt al firului: cei doi jandarmi puși de pază la sit erau KO! Își reveniseră În simțiri și erau acum În stare să dea explicații cînd Marie și Lucas ajunseră la Ty Kern. Acestea fură scurte: la fel ca și colegii lor, data trecută, nu văzuseră nimic, absolut nimic. Simțiseră doar o izbitură În partea din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la cîrmă, fixa linia orizontului cu exaltare; aruncînd o privire spre GPS, corectă ruta. Un mormăit nedeslușit Îi atrase atenția spre bancheta din față. Arthus, al cărui trup Înalt zăcea pe jumătate acoperit cu un pled, Își revenea Încet În simțiri. - Ce caut eu aici? PM reduse viteza, fixă direcția conform indicațiilor GPS și veni să se proțăpească În fața tatălui său, cu o expresie de plăcere sadică. - Amintește-ți, tată, noaptea trecută m-ai implorat sa te ajut să părăsești insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
piatră al familiei Kersaint. Acesta șiroia de sînge. Armelle se clătină, Marie avu reflexul de a Întinde brațul pentru ca ea să nu se prăbușească la pămînt. Cu ajutorul grădinarului, o duseră Înăuntru și izbutiră s-o facă să-și revină În simțiri, În vreme ce Lucas urca la mansardă ca să examineze frontonul plin de sînge. - SÎnt sigură că i s-a Întîmplat o nenorocire lui PM! gemu Armelle, revenindu-și În fire. Fersen intră la țanc pentru a-i spulbera convingerea. - E vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tîrască prin portița salvatoare, dar, nu-și dădu seama de ce, în fumul dens nu reuși să i le dibuiască. O apucă cu colții de-o labă și-o scutură cu putere. Era ultima ei șansă. Dacă nu-și revenea în simțiri și nu ieșea atunci, focul nu i-ar fi lăsat scăpare. Dar vietatea se mișcă. Se ridică pe picioare și, clătinîndu-se, îl urmă, ținîndu-și fața lipită de șoldul lui Lupino, pînă cînd se strecurară afară. În urma lor, cercul de foc
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
simplu ca viața oamenilor să continue? Ea poate s-o facă deoarece dispune de o altă cunoaștere decât cea care pornește în derivă în cea dintâi Meditație. Această a doua cunoaștere este viața, al său a-se-simți-pe-sine și al său a-se-încerca-pe-sine-în-fiecare-punct-al-ființei-sale, "simțire" și "încercare" în care nu există nici raportare la obiect, nici obiect, nici ek-stază a unei lumi, nici lume "simțire" și "încercare" cu totul indiferente față de destinul acestei raportări la lume ca și față de acela al lumii înseși, față de existența
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pornește în derivă în cea dintâi Meditație. Această a doua cunoaștere este viața, al său a-se-simți-pe-sine și al său a-se-încerca-pe-sine-în-fiecare-punct-al-ființei-sale, "simțire" și "încercare" în care nu există nici raportare la obiect, nici obiect, nici ek-stază a unei lumi, nici lume "simțire" și "încercare" cu totul indiferente față de destinul acestei raportări la lume ca și față de acela al lumii înseși, față de existența sau față de inexistența sa de pildă. Astfel, atunci când visez, se poate ca încăperea pe care îmi închipui c-o văd
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
corpul organic, presiunea care apasă asupra sa și o face să cedeze progresiv, adică punerea în operă a puterilor corpului subiectiv, se lovește de un obstacol care de data aceasta nu cedează. Această linie de rezistență absolută care se oferă simțirii în continuitatea sa în însăși inima corpului organic și drept limită de nestrăpuns a desfășurării sale este Pământul așa cum îl trăim, și aici, adică așa cum îl încercăm în interiorul mișcării corporale subiective care, în chiar efortul pe care îl face pentru
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
din tematica sa esența însăși a vieții și astfel sporirea sa și că, mai mult chiar, le consideră drept nimic iată ceea ce, dimpotrivă, o opune manifestărilor tradiționale ale culturii, care nu sunt nimic altceva decât viața care-și dă spre simțire ceea ce este în tot ceea ce poate fi. Prin această negare a vieții subiective știința, după cum am văzut, se contrazice în mod grosolan, ea care-și află esența într-o modalitate specifică a acestei vieți. Dacă cercetăm cu mai multă atenție
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și se transformă în angoasă. Trebuie să privim hiperdezvoltarea științei moderne ca pe una dintre încercările majore prin care umanitatea a acționat pentru a fugi de angoasa sa. Nu este straniu, dacă viața este în esență încercarea de sine și simțirea de sine a unei pure subiectivități, a vedea născându-se în ea o intentio socotită constitutivă a cunoașterii și care consistă tocmai în scoaterea din joc a acestei esențe a vieții? Vom spune că această știință caută să-și reprezinte
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pentru că, dăruită ei înseși în fiecare punct al ființei sale și necontenind în auto-afectarea sa să fie astfel, ea nu basculează în nici un moment în neant, ci, sprijinindu-se pe sine într-un anumit fel și extrăgându-și ființa din simțirea sa de sine, ea nu încetează de fapt să fie și să fie viață. Cine concepe viața ca pe un conatus și-o reprezintă sub forma unui efort. Prin aceasta se arată că opera originară a ființei nu este un
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
diferența care separă mai multul de mai puțin: partea de energie nefolosită n-a făcut decât să sporească, sporind și neliniștea odată cu ea. Din acest moment, aceeași situație se repetă la infinit: fiecare pliere pe formele cele mai fruste ale simțirii, ale gândirii sau ale acțiunii suscită un flux suplimentar de energie liberă, o nemulțumire și mai mare și, din nou și din ce în ce mai mult, nevoia de a se descătușa de aceasta. Astfel investirea și fixarea devin cu fiece moment tot mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
adevărul existenței mediatice, iar în fața ochilor lor halucinați a scânteiat vreme de o clipă propriul lor adevăr. Umanitatea care se angajează în existența mediatică parcurge spirala descendentă de-a lungul căreia puterile vieții părăsesc una după alta diversele practici ale simțirii, ale înțelegerii și ale iubirii descoperite și conservate în istoria sacrificială a culturii, în care din fiecare realizare a rezultat o renunțare, un surplus de putere. În aceste condiții, un eveniment unic, căruia nu i s-a acordat încă suficientă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
substanța din cea a indivizilor. Se va spune că această stare de lucruri subzistă și nu va putea dispărea: viața este ineludabilă și inexpugnabilă, alfa și omega oricărei organizări și oricărei dezvoltări umane, și aceasta deoarece ea definește umanitatea transcendentală simțirea, înțelegerea, imaginarea, acțiunea și în toate cazurile suferința și bucuria, fără de care nu există nici umanitate, nici om. Numai că intrăm într-o lume inumană. "Inumană" nu desemnează o oarecare judecată de valoare pronunțată de sus despre această lume și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]