4,438 matches
-
o antologică judecată sintetică asupra scriitorului: "Poezia lui V. Voiculescu, privită în totalitate, are, peste numeroasele ei orientări artistice, care de care mai variate, o înfățișare statornică de dramă lirică. Pe scena conștiinței, actori ca Sufletul și Trupul, Voința și Simțirea se mișcă solemn printre simboluri creștine, ce-i vin din Biblie și din rânduieli liturgice ortodoxe. Aceste personaje străvechi conceptualiste, dezbat totuși între ele, cu mare aprindere, conflictul teologal, de sigură proveniență bogomilică, dintre Virtute și Păcat, dintre Spirit și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
criticul este un tip de gentilom ușor atemporal, ale cărui maniere prețioase constituie un reflex definitiv. Prins în vâltoarea prefacerii literare rapide, nu s-a putut adapta cu ușurință peisajului variabil, de unde, în pofida măștii de autoritate, o incertitudine interioară, o simțire lezată căutând refugiu în atitudinea formală impecabilă." Calofilul Vladimir Streinu îi place mai puțin lui Gh. Grigurcu în "! De gustibus! Reținem însă însușirile stilistice ale acestei critici de o intransigență indiscutabilă, consumată fericit în spațiul luminos al desăvârșitei urbanități. Unul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Moldova și Muntenia-Oltenia, și o densitate ceva mai mică în Transilvania. Nu trebuie pierdute din vedere nici multiplele relații care au legat în Evul Mediu toate cele trei provincii românești, conducând la o unitate de cultură, de civilizație și de simțire. Se numără printre acestea schimbul intens de produse pe drumurile comerciale numeroase ce străbăteau Carpații sau legau Moldova, Țara Românească și Transilvania de litoralul Mării Negre și de Dunăre, dublat de un schimb de cunoștințe tehnice, prin trecerea munților de către meșteri
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
un anume saeculum, tabla valorilor (și reevaluărilor) unui specific cîmp (sensul este cel fizic) al spiritului. Ceea ce ne lipsește uneori, ceea ce este eclipsat de vălul țesut din fire de rea-voință sau ignoranță este un nord axiologic care să ne orienteze simțirea și gîndirea, atitudinea față de aproapele sau departele nostru. De la întîiul nostru critic încoace, l-am pomenit pe Maiorescu, trecînd cu spor prin interstițiul interbelic și prin cel al național-comunismului românesc, constatăm că s-a discutat despre actul critic și s-
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
observă că nebunia, „Întunecarea minții”, este mai „grea decât a nopții”. Neculae Mavrocordat afirmă: „bolile trupului cu cât cresc cu atât sunt mai Învederate, pe când cele ale sufletului ajungând culmea, robesc cu totul pe cel suferitor, și-i răpesc orice simțire”. Simptomele nebuniei sunt bine cunoscute, de mult timp. Dimitrie Cantemir vorbește de prodromele alienării: „În 1705 a fost numit Ciorbuli Ali Pașa În postul de mare vizir, Într-o zi, după ce i s-a prezentat ambasadorul Franței, Feriol, vizirul a
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
senzațiile se ordonează și pot fi puse într-o anumită formă, nu poate fi senzație, urmează că dacă materia oricărui fenomen nu ne este dată, ce-i drept, decât a posteriori, forma ei trebuie să se afle a priori în simțire, gata pentru a se aplica la toate fenomenele, că deci trebuie să poată fi considerată independent de orice senzație." (CRP, pp. 71-72). Această formă nu reprezintă altceva decât cadrul constitutiv care face din primul moment posibilă cunoașterea empirică și care
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
să poată fi considerată independent de orice senzație." (CRP, pp. 71-72). Această formă nu reprezintă altceva decât cadrul constitutiv care face din primul moment posibilă cunoașterea empirică și care trebuie înțeleasă separat de aceasta. Materia este dată a posteriori în simțire, pe când forma se găsește a priori în aceasta, iar această origine diferită a ei face ca ea să poată fi contemplată făcând abstracție de orice senzație. Plecând de la această distincție, Kant argumentează că trebuie să înțelegem spațiul și timpul ca
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ajutată de lumina harului dumnezeiesc, ca să aleagă întotdeauna binele, să nu apuce pe căi greșite, de pe care drumul de întoarcere devine greu și anevoios. A cere asistența lui Dumnezeu este dorința noastră fierbinte de a ne orienta viața, gândirea și simțirea în conformitate cu voia Lui, adică cu Binele, Adevărul și Dreptatea. Un înțelept spunea: rugăciunea se ridică, iar binecuvântarea lui Dumnezeu se pogoară. Și așa cum omul trupesc absoarbe energie și inspiră vitalitate și forță, tot astfel, prin rugăciune, sufletul se deschide în fața
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
care trăim. Dacă ne vom ruga lui Dumnezeu în duh și adevăr, vom reuși să facem o lume în care să domnească Duhul Adevărului, care pretudindeni este și pe toate le plinește. Inima este vatra sufletului unde se plămădesc năzuințele, simțirile și toate dorințele omenești. Hotărârile mari tot de acolo pornesc. Un înțelept spune: „cine dispune de inima omului, acela în fapt îi stăpânește întreaga ființă.” Fericitul Ieronim îl ruga mereu pe Iisus Hristos să-i spună ce putea săvârși el
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
-o cu scump sângele Său și se roagă pentru ei „ca toți să fie una“. Este o clipă unică și măreață, când Domnul Iisus Hristos înalță această rugăciune către Tatăl Ceresc pentru ca noi toți să fim una, într-o singură simțire, un singur duh, în duhul patriei cerești, în duhul Bisericii lui Hristos. S-a rugat pentru unitatea credinței și a tuturor creștinilor de pretudindeni. A știut că vor apărea rătăciri și sminteli, dar le- a osândit spunând: „Vai celor prin
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
frații, să se sfâșie în bucăți cămașa cea dintr-o singură țesătură a adevărului lui Hristos. „Vă îndemn fraților, zice Apostolul neamurilor, să nu aveți dezbinări între voi, ci să fiți uniți în chip desăvârșit, într-un gând și o simțire”. Dar am putea spune că întreaga istorie a Bisericii este istoria nesfârșitelor lupte dintre apărătorii dreptei credințe și dintre „răstălmăcitorii ei”. în această luptă, a ieșit biruitoare credința cea dreaptă, pe care Biserica noastră o propovăduiește. întocmai cum valurile mării
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt. Totodată, făcând Sf. Cruce, noi mărturisim și ne arătăm credința, că Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, s-a pogârât din cer pe pământ și prin patima Sa pe cruce a sfințit cugetele noastre, simțirile, dorințele și faptele și ne- a mântuit pe noi de păcat și de moarte. Când copilul va crește mai mare, va deveni necesar și bine ca mama lui să-i explice cuvintele acestea: în numele Tatălui, și al Fiului, și al
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
întâlnim cu Hristos și suntem sub lucrarea Duhului Sfânt. Rugăciunile de laudă, de cerere și de mulțumire trebuie rostite cu vrednicie, cu sfântă cuviință și însoțite de credință și fapte bune. Rugăciunea pe care o înălțăm către Dumnezeu cuprinde gândirea, simțirea și faptele noastre și constituie rostul nostru de adevărați credincioși ai lui Dumnezeu, care primim mântuirea și viața veșnică. în El se încrede sufletul meu, Lui mă rog cu putere și El îmi curăță gândurile de deșertăciuni și mă ajută
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
e în sincopă, vine desenul ca o un acces la formele care-și umplu spontan conținutul. O fascinează pictorii poeți, o fascinează pictorii în general: „Desenul este universal. Îmi arată lumea altfel. N-am făcut nici un efort de gândire sau simțire. Mam pus numai în starea de a desena și iată ce noi sunt mișcările liniilor și punctelor! Birgitta avea dreptate când îi fericea pe pictori pentru meseria lor care nu le dă atâtea eforturi și angoase precum scriitorilor.” Iubirea este
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sân"16. Decreație în mers, în sensul invers oricărei faceri, care - în chiar proximitatea misterului originar - aruncă peste ochi un alt văl ("Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită"), nouă opreliște înaintea vederii: Când, pâcla de gânduri și simțiri/ Se lămuri deodată în limpezi închegări". Sita deasă are o vădită funcție decreatoare de aparențe; ea cerne vizibilul, reținând tot ceea ce în ochi și în cuget e impuritate a privirii corupte, a rațiunii degenerate, pentru a nu lăsa să treacă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vegheat ca un diamant în falduri beznelor,/ umbre l-au înfășurat, gol și sfânt, pe el unul, pe el singurul". Lumină însă nu e ca să pună ceva în vedere; nimic nu se expune vizibilului în acest decor scufundat, retras înlăuntrul simțirii. Ceea ce sclipește și își răsfrânge lumina este un început de rostire, ivirea originară a semnificabilului ce strălucește "ca un diamant". Imagine pură și totuși filtrată, învelită în ceea ce este fără imagine, precum lumina înfășurată în umbrele care îi pun în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe deasupra cuvintelor? Nu e chiar modul de a fi afectat, de a fi pur și simplu în lumea fragilă a poemului, acolo unde ceea ce se revelează se vede și se spune altfel? Căci gândul poetic - înflorit în dor mistuitor - este simțire cardiacă, puls cordial ce deschide noua vedere străfulgerată de iubire și noua rostire fără de cuvinte. Afectare ce nu exclude detașarea ci, dimpotrivă, o presupune, căci dezlegarea de aparența acțiunii lumești leagă de semnificația supra- lumească a lucrurilor, astfel încât nu e
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
codri, împerecherea stranie/ A unor zei de care n-ai bănuit nimica./ Acolo văd cuvântul, nu umbra lui: conturul/ Acela de cerneală, ci miezul tainei însuși:/ Un arc întins de sunet să săgeteze fuga/ Ce-și profilează forma pe stâncile simțirii" (Elegie pentru mine)7. De ce cuvântul e privit din umbră, în zarea care nu e orizontul lumii? Pentru a vedea lumina ce răzbate din cuvânt, imaginea sa pură, vederea trebuie să iasă din lumină, din vorbirea și din orbirea lumii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Nu e un rest ce rămâne după ce toate s-au sfârșit, nici restul rămas dincolo de sinele închis în sine. Tot restul lumii e lumea fără rest, a înstrăinării de sine, chipul celui străin care ne privește. Mai multă presimțire decât simțire, în privirea lumii ce răsare din adânc se profilează acum imaginea unui relief fulgurant: "mă-nnebunește taina lor/ sunt mulți sunt singură e lună/ presimt că vine-un rece stol de flori/ și încă nu dispar și-i o părere
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu fi văzută decât în destituirea sa, efemeră înființare într-un orizont în destrămare? Ce orizont s-ar putea deschide în retragere? Unul al iernii, adică al vederii moarte, orbite? Abia un sentiment de orizont, mai degrabă presimțirea - chiar ne-simțirea - unei absențe. Ce e de văzut în orizontul acestei manifestări eclipsate? Să rămâi undeva la o răscruce a frigului, întinderi/ risipindu-se în jurul tău pe nesimțite/ să-ți părăsești acolo imaginea însingurării/ derulându-se-n gol/ să oferi azil ultimelor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
părăsește imaginea apei câtă vreme durează setea" (Eckhart, Învățături spirituale, în op. cit., p. 21), tot astfel în vederea poetului se întipărește imaginea mării, iar în cuprinsul poemului transpar aceleași imagini, dar ele nu reflectă realitatea sensibilă supusă simțului comun și nici măcar simțirii poetice; nefiind reprezentative, ele aduc la vedere ceva de dincolo de vedere, un inaparent revelat prin transparența imaginii poetice. Nu un orizont, ci "bănuieli de orizonturi" pe care le deschide "poezia nouă", așa cum spune Maniu în articolul intitulat Poezie apărut în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
zicem așa, trebuie să devină invizibilă, pentru ca în ea să apară chipul formei" (op. cit., p. 213). 85 "În icoană, esteticul încetează de a fi locomotiva expresiei: este detronat din funcția de dispecer al frumuseții și expresivității și este înlocuit cu simțirea înțelegătoare produsă de emotivitatea de factură teologică" (Sorin Dumitrescu, Noi și icoana, Fundația Anastasia, București, 2010, p. 449). 86 Nikolai M. Tarabukin, op. cit., p. 41. 87 "În aceste imagini-icoane, vizibilul pare a celebra pentru privire o liturghie fără cuvinte"; ele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unei recunoașteri sociale modice a locatarilor. Nu un labirint dedalic, în care libertăți intolerabil de mari să se lovească neapărat de un zid, ci mai mult un fel de covor fermecat din pardoseli interioare de rând, care să înalțe însă simțirea dincolo de ziduri și să-i redea văzduhul ei de căpătâi, în ciuda mobilității fizice reduse a simțitorului. Ideal ar fi fost ca libertatea locatarilor să ocupe nu mai mult decât spațiul oferit ei de societate, iar excedentul să nimerească în dimensiunea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
O deprindere a... desprinderii. Desigur, oricine știe că frânghia azvârlită de un binevoitor spre a te trage afară din mocirla retentivă poate deveni ea însăși mult mai adezivă decât noroiul execrat. Dar, în definitiv, ce nu e lipicios într-ale simțirii, unde promisiunile cele mai tentante făcute de obiectul dorinței se leagă de o viitoare revenire la el? Simțirea e mediul unui trafic de lianți, prin care ne zidim de vii la construcții mereu în curs de edificare, către-noi-viitoare, veșnic neterminate
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
din mocirla retentivă poate deveni ea însăși mult mai adezivă decât noroiul execrat. Dar, în definitiv, ce nu e lipicios într-ale simțirii, unde promisiunile cele mai tentante făcute de obiectul dorinței se leagă de o viitoare revenire la el? Simțirea e mediul unui trafic de lianți, prin care ne zidim de vii la construcții mereu în curs de edificare, către-noi-viitoare, veșnic neterminate și de o vastitate ce debordează orizontul. Lucrul cel mai important, ele sunt trase afară din nedeterminare, cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]