4,326 matches
-
ideal social unificator . Fără îndoială, Copland a fost unul dintre cei mai ingenioși compozitori din timpul războiului, iar de-a lungul carierei sale stilul său a îmbinat elemente folclorice și tradiționale, jazz, blues și country dance. Simfonia a treia Context Simfonia a fost primită cu mult entuziasm de critici și public la premiera ei din 11 octombrie și a câștigat premiul "New York Music Critics Circle Award". Copland a terminat de compus finalul abia în 29 septembrie, iar pemiera a fost astfel
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
a câștigat premiul "New York Music Critics Circle Award". Copland a terminat de compus finalul abia în 29 septembrie, iar pemiera a fost astfel amânată pentru a face posibilă încă o săptămână de repetiții. Tematică La fel ca El Salon Mexico, Simfonia a treia a fost influențată de idelizarea unei culturi străine, în acest caz, Uniunea Sovietică. În anii 1930, Rusia Sovietică a fost subiectul a numeroase articole care lăudau principiile țării de a integra arta în viața oamenilor. Sistemul comunist a
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
un rol social seminificativ, în care muzica deținea un loc esențial. Elisabeth B. Christ afirmă în cartea sa "Fanfare for the Common Man. Aaron Copland during the Depression and War" că „probabil cea mai clară dovadă care atestă legătura dintre Simfonia a treia, politicile de război ale frontului cultural și ideologiile estetice de stânga, constă în integrarea fragmentelor din "Fanfare for the Common Man" în deschiderea părții finale a Simfoniei.” De asemenea, ea mărturisește că „"Fanfare" se leagă explicit de efortul
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
War" că „probabil cea mai clară dovadă care atestă legătura dintre Simfonia a treia, politicile de război ale frontului cultural și ideologiile estetice de stânga, constă în integrarea fragmentelor din "Fanfare for the Common Man" în deschiderea părții finale a Simfoniei.” De asemenea, ea mărturisește că „"Fanfare" se leagă explicit de efortul războiului și invocă în mod direct o agendă politică progresistă.” Stilul simplificat promovat de Copland în cea de-a treia perioadă de creație a determinat ca în perioada războiului
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
drept o „idealizare a sentimentului popular” . În acest sens putem aminti lucrarea "Fanfare for the Common Man," care a fost folosită în reclamele comerciale ale "United States Navy" pentru a acompania imagini cu vapoare masive, în scopul stimulării patriotismului. Limbaj Simfonia a treia este o compoziție care solicită prezența unei orchestre mari, formată din 12 instrumente de suflat din lemn, 11 instrumente de suflat din alamă, o gamă foarte largă de instrumente de percuție, un pian, două harpe și coarde. În ciuda
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
12 instrumente de suflat din lemn, 11 instrumente de suflat din alamă, o gamă foarte largă de instrumente de percuție, un pian, două harpe și coarde. În ciuda dimensiunii orchestrei, limbajul folosit și temele sunt de o simplitate evidentă. Este o simfonie caracterizată de cantabilitate și tonalitate, care include uneori ritmuri din muzica de jazz și a cărei comandă l-a stimulat pe Copland să își „structureze materialul și să îl ansambleze într-o ordine bine definită.” Partea întâi are un caracter
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
pe Copland să își „structureze materialul și să îl ansambleze într-o ordine bine definită.” Partea întâi are un caracter deosebit de expresiv, în tonalitatea Mi major și implică trei teme contrastante. Prima dintre ele, la viori, este plasată în începutul Simfoniei, fără nici un fel de introducere. Ea este interpretată de instrumentele de suflat din lemn și de coarde și stabilește o atmosferă de contemplare, care va fi preluată și de cea de-a doua temă, care este plasată la viole și
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
implică flautul solo și coardele readuce stabilitatea și armonia de la început. Forma generală a primei părți formează de fapt un arc, unde partea centrală este cea mai antrenantă. Secțiunea finală este o codă extinsă, care prelucrează material muzical din deschiderea Simfoniei. Atât prima, cât și cea de-a treia temă generează dezvoltări motivice în părțile următoare ale Simfoniei. Partea centrală a Simfoniei este un scherzo plin de viață, "Allegro molto", căruia îi este asociată o secțiune ceva mai liniștită, "Andantino quasi
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
de fapt un arc, unde partea centrală este cea mai antrenantă. Secțiunea finală este o codă extinsă, care prelucrează material muzical din deschiderea Simfoniei. Atât prima, cât și cea de-a treia temă generează dezvoltări motivice în părțile următoare ale Simfoniei. Partea centrală a Simfoniei este un scherzo plin de viață, "Allegro molto", căruia îi este asociată o secțiune ceva mai liniștită, "Andantino quasi allegretto". În scherzo, ideile muzicale sunt derivate din materialul sonor auzit în partea precedentă. Sfârșitul linșitit al
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
unde partea centrală este cea mai antrenantă. Secțiunea finală este o codă extinsă, care prelucrează material muzical din deschiderea Simfoniei. Atât prima, cât și cea de-a treia temă generează dezvoltări motivice în părțile următoare ale Simfoniei. Partea centrală a Simfoniei este un scherzo plin de viață, "Allegro molto", căruia îi este asociată o secțiune ceva mai liniștită, "Andantino quasi allegretto". În scherzo, ideile muzicale sunt derivate din materialul sonor auzit în partea precedentă. Sfârșitul linșitit al primei părți contrastează cu
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
scherzo, ideile muzicale sunt derivate din materialul sonor auzit în partea precedentă. Sfârșitul linșitit al primei părți contrastează cu începutul celei de-a doua, unde lovitura de timpani stabilește cu tărie vitalitatea scherzoului. Forma acestei părți urmează construcția obișnuită de simfonie: scherzo, trio, scherzo. O introducere a instrumentelor de suflat din alamă conduce către tema principală, care este declamată de trei ori în prima secțiune. Prima dată este auzită la corni și viole și continuă cu clarinetul, a doua oară în
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
de alamă, cu excepția unui singur corn și unei trompete. Finalul, "Molto deliberato - Allegro risoluto" este cea mai amplă parte, pe care compozitorul a gândit-o ca pe o „coda extinsă, care prezintă o versiune lărgită a materialului din început.” În Simfonia a treia, "Fanfare for the Common Man" este revizuită și integrată tonal și structural în ultima parte. Finalul începe prin această versiune a lucrării "Fanfare" și continuă cu prima temă. Din cauza rolului său de „coda lărgită”, ea aduce multe idei
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
for the Common Man" este revizuită și integrată tonal și structural în ultima parte. Finalul începe prin această versiune a lucrării "Fanfare" și continuă cu prima temă. Din cauza rolului său de „coda lărgită”, ea aduce multe idei auzite anterior. Finalul Simfoniei este un allegro în formă de sonată, unde "Fanfare" are rolul unei introdurceri lente, care anticipă tonalitățile și relațiile tonale dezvoltate pe parcursul finalului. De asemenea, fragmente din "Fanfare" mai apar și în alte momente semnificative ale finalului, pentru a articula
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
momente semnificative ale finalului, pentru a articula structura de sonată și pentru a face planul sonor mai accesibil publicului larg. Reorchestrarea lucrării "Fanfare" a însemnat aducerea unor schimbări semnificative, atât în ce privește partea dinamică, cât și în ce privește spectrul tonal. Astfel, finalul Simfoniei începe cu pianissiomo în loc de attaca și stabilirea în măsurile 44-46 pe Re major oferă o viziune mai strălucitoare.
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
Visul) 1995 - Amar abu laila (Luna nouă) 1996 - Mukaghat lil-Atfal (Cântece pentru copii) 2002 - Wahdaha btiba'a al-quds (Doar Ierusalim va mai rămâne) 2005 - Mraia ar-ruh (Oglindă sufletului) 2006 - Lam takun tilka hikaiati (Aceea nu a fost povestea mea) 2007 - Simfonia femeilor: De la nord la sud - cu Cristina del Valle și Mariana Rossell 2008 - Mawasim el-banafsaj (Sezoane de violete) 2011 - The absent one (Absentul)
Rim Banna () [Corola-website/Science/331952_a_333281]
-
a continuat studiile postuniversitare până în anul 1959. În perioada celui de Al Doilea Război Mondial (octombrie 1941), familia Șcedrin a fost deportată în Samara, localitate unde a fost deportat și Dmitri Șostakovici, care în acea perioadă a finisat renumita sa Simfonie nr. 7. Tânărul a avut prilejul de a o auzi la repetiția generală, condusă de dirijorul S. Samosud. D. Șostakovici și tatăl compozitorului, Constantin Șcedrin, au colaborat la Uniunea Compozitorilor din URSS, cel dintâi - în calitate de președinte, cel de-al doilea
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]
-
un colaj al temelor din creația lui Ceaikovski (prin care transmite culoarea epocii). Baletele "Chayka" ("Pescărușul") și "Dama s sobachkoy" ("Doamna cu cățelul") au fost de asemenea inspirate și scrise pentru soția sa. Lucrările lui Șcedrin deseori poartă elemente neconvenționale. "Simfonia a II-a" se înfățișează ca o compunere din 25 de preludii, "Concertul pentru pian și orchestră nr. 2" dezvoltă o serie de 12 sunete, în timp ce finalul aceleiași lucrări înfățișează o improvizație de jazz. "Concertul pentru pian și orchestră nr.
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]
-
Glodeanu, Mihai Moldovan și Tiberiu Olah, printre alții. Multe dintre aceste lucrări au fost înregistrate în România pentru Radio și Televiziune, cât și pentru discuri LP și CD-uri, în majoritate prin Electrecord. Ca și compozitor, Simon a compus o simfonie, o sonată și două cantate, cât și numeroase piese de muzică camerală și vocală. În rolul său de profesor al claselor de orchestră și muzică de cameră al Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj, a participat la formarea numeroaselor generații de
Emil Simon () [Corola-website/Science/332002_a_333331]
-
scrierile unor autori din romantismul timpuriu german, cum ar fi Wilhelm Heinrich Wackenroder, Ludwig Tieck și E.T.A. Hoffmann, însă termenul nu a fost inventat până în 1846, când a fost folosit pentru prima dată de către Richard Wagner, într-un programpentru Simfonia a IX-a de Beethoven. O idee conexă a unor compozitori din secolul XIX, dar de multe ori contestată, considera muzica absolută drept o formă de divinitate în sine, ce putea fi evocată prin muzică. Ideile estetice care stau la
Muzică absolută () [Corola-website/Science/331513_a_332842]
-
Hoffmann, a dat naștere ideei a ceea ce poate fi etichetat drept "absolutismul spiritual". În acest sens, muzica instrumentală transcende alte arte și limbi pentru a deveni discursul unui "tărâm superior" - propagată foarte mult în celebra recenzie a lui Hoffmann, la Simfonia a V-a, a lui Beethoven, publicată în 1810. Acești protagoniști au crezut că muzica fără cuvinte ar putea fi mai puternică emoțional și stimulativă. Conform lui Richter, în cele din urmă muzica v-a "trăi mai mult decât" cuvântul
Muzică absolută () [Corola-website/Science/331513_a_332842]
-
Absolutul", în acest caz, este "puritatea" artei. Prin urmare formalismul a respins genuri cum ar fi opera, cântecul și poemul simfonic, în timp ce transmiteau sensuri explicite sau imagistică programatică. Formele simfonice au fost considerate mai mult pure estetic. (Finalul coral din Simfonia a IX-a de Beethoven, precum și programatica Simfoniei a VI-a, a devenit problematică pentru criticii formaliști, care au sustinut compozitorul ca un pionier al "Absolutului", în special cu ultimele sale cvartetele). Carl Dahlhaus descrie muzica absolută ca muzica fără
Muzică absolută () [Corola-website/Science/331513_a_332842]
-
urmare formalismul a respins genuri cum ar fi opera, cântecul și poemul simfonic, în timp ce transmiteau sensuri explicite sau imagistică programatică. Formele simfonice au fost considerate mai mult pure estetic. (Finalul coral din Simfonia a IX-a de Beethoven, precum și programatica Simfoniei a VI-a, a devenit problematică pentru criticii formaliști, care au sustinut compozitorul ca un pionier al "Absolutului", în special cu ultimele sale cvartetele). Carl Dahlhaus descrie muzica absolută ca muzica fără un "concept, obiect, și scop". Cea mai mare
Muzică absolută () [Corola-website/Science/331513_a_332842]
-
mare parte a opoziției față de ideea că muzica instrumentală e "absolută" a venit din partea lui Richard Wagner. I se părea ridicol că arta ar putea exista fără sens, pentru el nu avea dreptul la existență. Wagner considera finalul coral al Simfoniei a IX-a a lui Beethoven drept dovadă că muzica funcționează mai bine cu cuvinte, prin celebra frază: Wagner a numit de asemenea Simfonia a IX-lui a lui Beethoven, dangătul morții a Simfoniei, pentru că el a fost mult mai interesat
Muzică absolută () [Corola-website/Science/331513_a_332842]
-
putea exista fără sens, pentru el nu avea dreptul la existență. Wagner considera finalul coral al Simfoniei a IX-a a lui Beethoven drept dovadă că muzica funcționează mai bine cu cuvinte, prin celebra frază: Wagner a numit de asemenea Simfonia a IX-lui a lui Beethoven, dangătul morții a Simfoniei, pentru că el a fost mult mai interesat în a combina toate formele de artă cu Gesamtkunstwerkul său. Astăzi, dezbaterea continuă asupra faptului dacă muzica are sau nu sens. Cu toate acestea
Muzică absolută () [Corola-website/Science/331513_a_332842]
-
la existență. Wagner considera finalul coral al Simfoniei a IX-a a lui Beethoven drept dovadă că muzica funcționează mai bine cu cuvinte, prin celebra frază: Wagner a numit de asemenea Simfonia a IX-lui a lui Beethoven, dangătul morții a Simfoniei, pentru că el a fost mult mai interesat în a combina toate formele de artă cu Gesamtkunstwerkul său. Astăzi, dezbaterea continuă asupra faptului dacă muzica are sau nu sens. Cu toate acestea, cele mai multe opinii contemporane, care reflectă idei emergente din opinii
Muzică absolută () [Corola-website/Science/331513_a_332842]