5,184 matches
-
simbolic este atestat (e drept, mai rar) și În unele zone din partea ortodoxă a continentului (Ucraina, România, Grecia). În unele orașe ale Greciei, ritualul arderii efigiei lui Iuda În timpul Paștelui se practică până În zilele noastre. Tradiția se perpe tuează, cu toate că sinoadele Bisericii ortodoxe grecești din 1910 și 1918 au adoptat declarații de descurajare, În care se afirmă apăsat că „arderea lui Iuda” este o practică „străină de Biserică”, menită să „instige la ură și fanatism față de evrei”. Iată descris acest obicei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Siret, Neamt, Piatra, Săbăoani, Tămăseni, Lecuseni, Dorna, Adjudeni, Roman, Fărăoani, Trotus, Stănesti, Monfalon, acesteia din urmă îi aparțin centrele din Grozesti, Valeaseacă, Lucăcesti, Solont. Pentru orice loc și centru de catolici sunt prezentate numărul credincioșilor, starea și mobilierul bisericii. 2. Sinodul ortodox de la Iași (1642) Aș dori să nu trec sub tăcere un caz neobișnuit și de o anumită importanță istorică, petrecut la Iași în această perioadă (1642), la care misionarii noștri au fost martori și relatori către Sf. Congregație de
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
dori să nu trec sub tăcere un caz neobișnuit și de o anumită importanță istorică, petrecut la Iași în această perioadă (1642), la care misionarii noștri au fost martori și relatori către Sf. Congregație de Propaganda Fide. E vorba de Sinodul ortodox de la Iași, întrunit cu sprijinul domnitorului Moldovei, Vasile Lupu. Biserica greacă trecea printr-o mare criză din cauza patriarhului de Constantinopol Kyrillos Loukaris, atins de calvinism, care în 1629 publicase o specie de Confessio fidei în 18 articole scurte, un
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
s-a resimțit în toată Biserica orientală de rit grecesc, inclusiv în cele din Moldova, Valahia și Ucraina. Kyrillos Loukaris, care a ocupat tronul patriarhal de cinci ori și tot de atâtea ori a fost alungat, a fost condamnat de sinodul de la Constantinopol din 25 septembrie 1638 de către patriarhul Kyrillos Kontarios din Beroea, succesorul lui Loukaris. Dar nici Kontarios nu a rămas prea mult pe scaunul patriarhal, fiind izgonit datorită intrigilor mitropolitului Larisei și înlocuit la 1 iulie 1639 de Parthenios
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
fiind izgonit datorită intrigilor mitropolitului Larisei și înlocuit la 1 iulie 1639 de Parthenios I. Împotriva învățăturilor lui Loukaris, mitropolitul Kievului Petru Movilă (zis și Moghilă, 1596-1646) pregătise o Confessio Orthodoxae fidei în limba latină, aprobată după diferite dezbateri de sinodul Bisericii rutene convocat la Kiev, pe 8 septembrie 1640. Petru Movilă, dorind să dea o autoritate sporită expunerii sale, s-a adresat patriarhului Constantinopolului Parthenios, rugându-l să trimită la dezbaterea de la Iași câțiva teologi ruteni și alți câțiva greci
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
pentru a examina dacă învățătura Bisericii rutene expusă în Confessio orthodoxae fidei ar fi aceiași cu doctrina Bisericii grecești. Patriarhul și-a dat consimțământul fără îndoială. Ba chiar mai mult, ca un prim pas, i-a convocat pe toți membrii Sinodului permanent la reuniunea din mai 1642, în care s-a ajuns la condamnarea întregii doctrine a lui Loukarios, prin scrisoare semnată de el însuși și de alți 13 sau 14 mitropoliți și încă de 16 sau 17 demnitari bisericești. Această
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
soboras de istoricul român N. Iorga). În orice caz, dintr-o scrisoare a medicului Scoccardi, scrisă din Iași, la 6 noiembrie 1642, și din cele ce scrise de Pr. Bassetti, ne putem forma o idee destul de exactă asupra acestui mic sinod. E sigur că Petru Movilă nu a luat parte. Discuțiile s-au ținut cu ușile închise și au durat două luni, de la începutul lui septembrie până la sfârșitul lui octombrie. Syrigos, care avea rolul principal în adunare, voia să stigmatizeze în
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
niște amendamente acestor două puncte, în acord cu doctrina Bisericii grecești, și numai astfel opera lui Movilă a fost aprobată la 11 martie 1643 de cei 4 patriarhi ai Orientului (Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim), de cei 9 episcopi ai sinodului și de alți funcționari ecleziastici. Dar mitropolitul Kievului, în Catehismul său tipărit în 1645, a continuat să-și păstreze convingerea, după cum ne reiese din răspunsul său la întrebarea: Quomodo consecratur hoc Sacramentum in sacra liturgia?: - Virtute horum verborum quae locutus
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
în 1645, a continuat să-și păstreze convingerea, după cum ne reiese din răspunsul său la întrebarea: Quomodo consecratur hoc Sacramentum in sacra liturgia?: - Virtute horum verborum quae locutus est Christus: „Hoc est Corpus meum“ et „Hic est Sanguis meus“. 3. Sinodul diocezan de la Cotnari (6 nov. 1642) Într-o scrisoare din Iași din 3 octombrie 1642 în care se semna: Viceprefect al uneia și al celeilalte Valahii, Vicar General in spiritualibus în Moldova, al Ordinului Minorilor Conventuali, Doctor în Sf. Teologie
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
că, pentru a extirpa întru totul și pentru totdeauna abuzurile și dezordinile întâlnite în timpul vizitării diocezei, s-a gândit și a stabilit să-i convoace la 6 noiembrie pe toți preoții și călugări care se aflau în Provincie într-un sinod diocezan în orașul Cotnari, în Moldova, la îndemâna fiecăruia fiind situată în centrul diocezei. Pentru această întrunire sau sinod diocezan, ceruse și obținuse permisiunea domnitorului prin mijlocirea medicului curții domnești, dr. Scoccardi. În ziua stabilită s-au adunat la Cotnari cei
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
gândit și a stabilit să-i convoace la 6 noiembrie pe toți preoții și călugări care se aflau în Provincie într-un sinod diocezan în orașul Cotnari, în Moldova, la îndemâna fiecăruia fiind situată în centrul diocezei. Pentru această întrunire sau sinod diocezan, ceruse și obținuse permisiunea domnitorului prin mijlocirea medicului curții domnești, dr. Scoccardi. În ziua stabilită s-au adunat la Cotnari cei trei misionari și alți 6 sau 7 preoți diocezani ai Provinciei. Cele discutate și rezoluțiile luate despre observarea
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
recomandare din partea domnitorului Moldovei și a doctorului Scoccardi, Pr. Bassetti a întreprins călătoria de reîntoarcere prin Polonia, înștiințând despre aceasta Sf. Congregație a Propagandei, printr-o scrisoare trimisă din Cracovia, la 9 iulie. La Roma a prezentat propunerile făcute în sinodul diocezan și a cerut permisiunea construirii unei școli pentru tineret la Iași cu un profesor maghiar, Pr. Paolo Bellini și un anume Jacomo, un tânăr instruit în limba valahă; a mai cerut și unele înlesniri pentru preoți și cărți de
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
din sudul Italiei și l-a înglobat celui latin (catolic) de la Benevent, alungând, în consecință, și preoții greci. Împăratul Constantin al IX-lea al Bizanțului, din motive politice, s-a hotărât să împace lucrurile, convocând, la începutul anului 1054, un sinod la Constantinopol unde l-a invitat și pe Papă. Papa a trimis trei delegați, în frunte cu cardinalul Humbert, om mândru și care nu-i putea suferi pe greci. Numai că Patriarh al Constantinopolului era Mihail Cerularie, om la fel de ambițios
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
delegați, în frunte cu cardinalul Humbert, om mândru și care nu-i putea suferi pe greci. Numai că Patriarh al Constantinopolului era Mihail Cerularie, om la fel de ambițios și inflexibil, care n-a vrut să stea de vorbă cu Humbert înainte de sinod. Încurajat de atitudinea înțelegătoare a împăratului, motivată politic, cardinalul Humbert a scris un libel de excomunicare, în limba latină, a patriarhului și a încă doi ierarhi greci, adversari ai Romei. În ziua de 16 iulie (1054), el a intrat în
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
textul în grecește, nimeni n-a știut despre ce este vorba. Când clerul și poporul au aflat, i-au căutat pe delegați să-i linșeze, dar aceștia plecaseră deja spre Roma. Atunci Patriarhul Mihail Cerularie a convocat fără zăbavă un sinod care a rostit anatema împotriva Papei și Bisericii Romane. Obișnuiți cu fricțiunile dintre Roma și Constantinopol, oamenii de atunci nu și-au dat seama de importanța evenimentului, care abia mai târziu s-a dovedit a fi momentul celei mai dureroase
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
1054, așa cum va fi numită ea ulterior. Au existat încercări de reunire, unele determinate de evenimente politice dramatice, cum a fost, de exemplu, năvălirea turcilor în Europa. Cea mai celebră și aproape de reușită a fost cea din anul 1439, la Sinodul de la Florența, la care au participat și delegați moldoveni. Din păcate, toate au fost eșecuri, pentru că, în timp, pe lângă deosebirile doctrinare, canonice și de rit, s-a născut și amplificat și o adevărată ură între greci și latini. S-a
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
așa cum fusese în Bizanț. În 1699, însă, Petru cel Mare a abolit privilegiile fiscale ale Bisericii, în 1700 după moartea Patriarhului Adrian nu a mai numit un succesor, iar în 1721 a abolit Patriarhatul, Biserica fiind pusă sub oblăduirea Sfântului Sinod, un organism obedient și controlat de țar. Abia după revoluția din 1917 s-a reintrodus demnitatea de Patriarh, dar perioada dintre 1917 și 1991 a fost una de teroare și umilire a Bisericii. Pentru comuniști (bolșevici, staliniști, hrușcioviști, brejneviști) religia
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
pană deosebit de ascuțită... Încercările noastre de a pune ordine în biserică au întâmpinat fireasca rezistență a celor interesați, dar și a clicii antonesciene. Numai puțini prelați - Mitropolitul Tit, Vlădica Triteanu - au aprobat mesajul citit de Ministrul Brăileanu [210] la deschiderea Sinodului. Căci măsurile de ordine spirituală și materială preconizate în acel mesaj întocmit de noi îi loveau pe cei mai mulți dintre ei, creaturi ale politicii liberale sau ale lui Carol. Patriarhul și-a dat de altfel de vreo trei ori demisia, nu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Catolică, foloseau acest termen pentru a vorbi despre Australia, Noua Zeelandă, insulele din Pacific și Insulele Filipinexe "Filipine". În zilele noastre, numele de „Oceania” se referă mai curând la societatea civilă decât la vreun stat. Spre exemplu, Biserica Romano-Catolică are un sinod al Oceaniei, iar Federația Internațională de Fotbal are o subgrupă a Oceaniei. Capitolul de față va folosi definiția mai largă, referindu-se deci la țările dintre continentele Asia și America. Mare parte din discuția ce urmează va pleca de la istoria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
privilegiilor de care se bucura clerul și credincioșii Bisericii Catolice. Clerul ortodox avea aceleași drepturi ca și clerul romano-catolic (din 1692) iar credincioșii români, începând cu anul 1698, aveau dreptul să adere doar la una din cele patru confesiuni religioase. Sinodul de la Alba-Iulia, din 1697, prin Mitropolitul Atanasie Anghel, a recunoscut principiile obligatorii cerute pentru unirea cu Roma: supremația papei, existența purgatoriului, împărtășirea cu azimă și Filioque. Prin acceptarea acestor patru principii se garanta uniților, păstrarea ritualului, respectarea sărbătorilor ortodoxe, alegerea
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
din 1697, prin Mitropolitul Atanasie Anghel, a recunoscut principiile obligatorii cerute pentru unirea cu Roma: supremația papei, existența purgatoriului, împărtășirea cu azimă și Filioque. Prin acceptarea acestor patru principii se garanta uniților, păstrarea ritualului, respectarea sărbătorilor ortodoxe, alegerea episcopilor de către Sinod (cu recunoașterea lor de către papă și împărat), egalitatea în drepturi a clerului și a credincioșilor ortodocși cu clerul și credincioșii catolici. Drepturile acestea au fost date de către împărat prin două diplome, din 1699 și din 1701, dar de facto, ele
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
și se orientează spre o carieră clericală. Între 1773 și 1775 se află în serviciul episcopului Vichentie Vidac din Timișoara. După o călătorie la Viena în 1773, împreună cu Teodor Iancovici, secretar episcopal și director școlar, ia parte în 1774 la sinodul de la Karlowitz, unde protectorul său, episcopul Vidac, este ales mitropolit. În 1777 e numit învățător și diacon în satul Cornea, iar spre sfârșitul anului este hirotonit preot. Cel mai însemnat episod al vieții sale, care îi va marca o bună
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
ruso-austro-turc. Tot în germană este și Cronica Mehadiei și a Băilor Herculane (1829), o sinteză a istoriei locale, la care S. de H. anexează o substanțială autobiografie. A tradus și câteva lucrări didactice cu conținut religios și istorico-literar. Cu ocazia sinodului de la Karlowitz, termină tălmăcirea, începută de Dimitrie Eustatievici, a unui catehism, urmând versiunea germană făcută de Teodor Iancovici, traducere apărută la Viena, într-o ediție trilingvă (din 1776 sau 1777), intitulată Catihisis mic sau Scurtată pravoslavnică mărturisire a legii grecești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
1874. BIBL.1911 = Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, tipărit cu spesele Societății de Biblii Britanică și Străină, București, Strada Salcâmilor 2, 1911. BIBL.1914 = Biblia adică Dumnezeiasca Scriptură a Legii cei Vechi și a celei Nouă (...). Ediția Sfântului Sinod, București, 1914. BIBL.1921 = Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, edițiune nouă, revizuită după testurile originale și publicată de Societatea Biblică pentru Britania și Străinătate, București, 1921. BIBL.1936 = Sfânta Scriptură, tradusă după textul grecesc al Septuagintei, confruntat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Sfânta Scriptură, tradusă după textul grecesc al Septuagintei, confruntat cu cel ebraic, în vremea domniei Majestății sale Carol II, regele românilor, din îndemnul și cu purtarea de grijă a înalt prea sfințitului dr. Miron Cristea, patriarhul României, cu aprobarea Sfântului Sinod, București, Tipografia cărților bisericești, 1936[trad. de Nicodim Munteanu, Gala Galaction, Vasile Radu]. BIBL.1944 = Biblia sau Sfânta Scriptură, după textul grecesc al Septuagintei, tipărită în zilele majestății sale Mihai I, regele României [...], ediția a doua, Institutul Biblic și de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]