55,270 matches
-
Inițial, poezia a fost cîntare nu doar la figurat, ci și la propriu. O creație fixată în melos înainte de a fi fixată în literă (scrierea riscînd a produce alienarea gîndului genuin, conform opiniei lui Platon). Nu întîmplător, Cezar Ivănescu dă spectacole de poezie cîntată, cu acompaniament de instrumente muzicale, împrumutînd stihului vocea sa de-o armonie virilă, de un patetism dominat. Spectacole în care (am avut prilejul de-a asista la unul dintre ele, desfășurat în incinta catedralei medievale a unui
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
fixată în literă (scrierea riscînd a produce alienarea gîndului genuin, conform opiniei lui Platon). Nu întîmplător, Cezar Ivănescu dă spectacole de poezie cîntată, cu acompaniament de instrumente muzicale, împrumutînd stihului vocea sa de-o armonie virilă, de un patetism dominat. Spectacole în care (am avut prilejul de-a asista la unul dintre ele, desfășurat în incinta catedralei medievale a unui burg transilvan) solemnitatea se împletește cu impulsul senzual, ambele sublimîndu-se în coloana sonoră a unei creații indisociabile. Acestui gen de reprezentație
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
prevăzut că un asemenea uz extins se va întîlni și în contexte care nu mai au nici o legătură directă cu mediul de origine. Trecerea prin parodie rămîne o etapă necesară; o dovedește o altă cronică, în care este comentat un spectacol umoristic cu funcție publicitară - Un E-mail pierdut (EZ 2333, 2000, 2). Replici și situații evident parodice înlocuiesc elementele tradiționale cu cele ultramoderne; unele provin din textul piesei - "descoperă dischetele lui Cațavencu", "liderul unui grup de hackeri", "să ne întoarcem la
Metaforele computerului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17264_a_18589]
-
Marina Constantinescu Pe 13 ianuarie a avut loc la Bologna premiera spectacolului De Sade (a sad story) de Dick McCaw și Silviu Purcărete, în regia si scenografia lui Silviu Purcărete, o coproducție Nuova Scena - Arena del Sole - Teatro Stabilo di Bologna și Théâtre de l'Union - Centrul Dramatic Național de la Limoges (al
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
ca a strîns mult material, că l-a ordonat și reordonat, găsind mereu altă idee-pilon de care se lăsa sedus o vreme. Șansa mea a fost ca la aproape o lună de la premieră, mai exact pe 21 februarie, să văd spectacolul la Praga, care este, ca și Bologna, declarat oraș cultural al Europei 2000. Nu pot decît să-i mulțumesc îndatorat, și pe această cale, minunatei mele prietene care a făcut din visul meu o realizare pragheză. Colegii noștri critici de
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
al Europei 2000. Nu pot decît să-i mulțumesc îndatorat, și pe această cale, minunatei mele prietene care a făcut din visul meu o realizare pragheză. Colegii noștri critici de teatru de pe alte meleaguri circulă, firesc, și sînt prezenți la spectacole importante, pot urmări traseul internațional al unui regizor, actor, scenograf care-i interesează, pot compara și evalua în cunoștință de cauză, fiind la zi cu tot ce se întîmplă. Teatrul nu trăiește în frontierele unei civilizații. O reprezintă, dar nu
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
Europa sau cu întreaga planetă devine o provincie, iar reacțiile noastre, și ele, se transformă în unele provinciale. Lipsește anvergura, libertatea de a jongla cu ideile, curentele, modele momentului. Totul se rezumă la cercul nostru strîmt, proporțiile sînd deformate și spectacolele sînt receptate în mod disproporționat, comparațiile sînt de multe ori minore, locale, ca și raportările, ca și concurența. M-am întrebat care ar fi reacțiile unor instituții culturale dacă un critic de teatru le-ar solicita susținerea prezenței la o
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
sfidăm pe cei care n-au ce mînca cu extravaganțe absurde ce, chipurile, țin de meserie. Cu un gest generos și nobil, prietena mea din Praga mi-a demonstrat cît de ușor se poate păși din utopie în normalitate. Ultimul spectacol al lui Silviu Purcărete s-a jucat la Praga într-un teatru magic: Stavovské. Aici, în 1787, Mozart a avut premiera cu Don Giovanni. Ceva din atmosfera din jurul teatrului și dinăuntrul lui poartă încă o încărcătură specială. Ca și străduțele
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
fi motivat, odată în plus, pe actorii lui Purcărete (patru francezi, trei italieni și trei români). De altfel, ei așteptau întîlnirea cu Praga, cu un public avizat, cultural, deshis spre o propunere de mari proporții spirituale cum este De Sade. Spectacolul a fost bine mediatizat, am întîlnit afișe peste tot (și nu mi s-a părut deloc puțin lucru că era scris "...regizorul și scenograful român Silviu Purcărete) iar sala a fost, în consecință, plină ochi. Reprezentația a fost bine primită
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
de nenumărate ori în popasurile mele pragheze, dar n-am putut obține bilete: fie erau epuizate, fie erau foarte scumpe. Acum, ușile s-au deschis și pentru mine. Să fi fost mîna marchizului? Foarte mulți dintre cei care au văzut spectacolele lui Silviu Purcărete făcute după '90 l-au catalogat pe regizor un făcător de imagini vizuale foarte frumoase. Lucru deloc neadevărat. Prea puțini au insistat asupra importanței textului, de cele mai multe ori un scenariu rezultat din colaje de replici, de citate
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
mereu din ce elemente este făcută povestea, ce suprafață culturală cuprinde, cît pot eu cuprinde din ea, ce mă provoacă să citesc și să aflu mergînd pe urmele "facerii" scenariului. Mărturisesc că cel mai tare m-a incitat acest ultim spectacol al lui Purcărete, găsindu-l cel mai împlinit în rafinamentul său absolut din tot ce-am văzut. Celebrul Marchiz de Sade trăiește. Cel puțin corpul corpul său care a refuzat să moară și care se adăpostește, la cei 260 de
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
unor ciudate personaje ce se dau în vînt după crime și frenezii sexuale, cu muzica divină a unei opere funebre, un fel de Requim al umanității. Spiritul ludic și umorul extraordinar ale lui Purcărete sînt presărate peste tot într-un spectacol născut dintr-o alchimie foarte ciudată, practicată într-un laborator modern, supersofisticat din punct de vedere tehnic, dar populat cu alchimiști medievali... Cele șapte personaje plecate în căutarea sexualității pierdute, a tehnologiei crimei odioase "aterizează", ca un fel de extratereștri
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
mult, și aici în felul cel mai deplin și total, un teatru esențializat, filosofic, un teatru elitist. Reperele lui culturale sînt foarte vaste și profunde, conexiunile făcute de el sînt surprinzătoare și de o largă respirație spirituală. Inventivitatea lui în spectacolul De Sade întrece cu mult orice fel de așteptare. Cîte un strop, din fiecare spectacol al său este picurat aici și conjurat să nască o esență a esențelor. Forța regizorului este oglindită în forța actorilor care-i urmează demersul artistic
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
teatru elitist. Reperele lui culturale sînt foarte vaste și profunde, conexiunile făcute de el sînt surprinzătoare și de o largă respirație spirituală. Inventivitatea lui în spectacolul De Sade întrece cu mult orice fel de așteptare. Cîte un strop, din fiecare spectacol al său este picurat aici și conjurat să nască o esență a esențelor. Forța regizorului este oglindită în forța actorilor care-i urmează demersul artistic și estetic și care umplu cu carne scena. Silviu Purcărete a construit o lume, un
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
lua declarații, ne vom mișca reportericește "pe teren". Vom încerca să fim atrăgători și incisivi. Nu vom ignora nici o zonă a cîmpului cultural, nici noile medii, nici Internetul (...) Vom fi activi și vom fi polemici. Nu de dragul de a face spectacol pentru galerie, ci pentru că nu există comunicare reală fără diferențe și schimburi de opinii. Reanimarea dialogului autentic e vitală pentru ceea ce cultura română ar putea fi dacă s-ar scutura de reziduurile mentale provinciale de care, după zece ani de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
devine, am putea spune, o meditație barocă asupra morții: Când azi, ca și ieri, ca și mâine, de altfel, cu adevărat, își surâd, pe toate căile, semnele morții...". Mai mult, Aristotel, asemeni unui personaj baroc, își compune viața ca un spectacol exemplar, scriindu-și, de fapt, propria hagiografie și propria moarte: Singurul om realmente liber este cel care nu posedă nimic. În prezența acestor moaște, ale mele, cine a îndemnat mintea Voastră să-mi cerceteze viața?" Într-adevăr, trupul în stare
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
ar putea fi privite ca forme introvertite, implozive, cartea lui Morar este extravertită și explozivă. Chiar și elementele grafice subtile, abia insinuate în construcția ei plastică, de pildă desenul imprimat în filigran, aproape alb pe alb, sunt părți ale unui spectacol mai curînd voluptos. Dan Ursachi însuși, atît prin concepția de ansamblu, cît și prin grafica propriu-zisă, arată aici o altă față a personalității sale. Dacă imaginile din cartea lui Dușan Petrovici sunt sculpturale ca expresie și cu sonorități spiritualist-metafizice ca
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
Regia - simplă și eficientă - s-ar fi redus la cîteva gesturi repetate ritual, cam la interval de cîteva minute: (1) Minerii îi tăbăcesc pe intelectuali, cu pumnii și picioarele - nu chiar de tot, fiindcă mai este nevoie de ei în spectacol. (2) Ion Iliescu le mulțumește jovial, cu gura pînă la urechi, frecîndu-și mîinile de satisfacție. (3) Pe un fundal sonor cu huiduieli și vociferări stridente, gospodina îl pocnește cu sacoșa în cap pe intelectual, după care îl sărută inflamată pe
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
unde am învățat să citesc, să iubesc și să iert./ Toate le-am uitat,/ singurătatea și-a pus pielea la uscat pe gardul viu, zeghe/ sub care omul se așează și așteaptă" (Femeie iubită). Nu mai puțin reprezentativ ne apare spectacolul, deopotrivă interior și exterior, al damnării, solemn și provocator printr-un substrat caustic: Mă puteți asculta liniștiți în hala pustie, de lux, citind versuri/mut și sărac, lăsat în grija unei vieți scurte,/ ca a poeților pe care i-am
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
cântăreț în orașul natal, Cluj, remarcându-se de timpuriu; premiile, numeroase, la marile concursuri internaționale i-au deschis porțile unor teatre importante din Europa, dar a revenit mereu acasă. Impulsionat de ideea că opera este în egală măsură muzică și spectacol, cântăreț-actor el însuși, Pântea se lansează cu succes și în regia de operă, punând în scenă spectacole notabile. În 1981 este numit director al Operei Române din Cluj; încercând să schimbe deprinderile sclerozate din teatru și să introducă criterii noi
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
deschis porțile unor teatre importante din Europa, dar a revenit mereu acasă. Impulsionat de ideea că opera este în egală măsură muzică și spectacol, cântăreț-actor el însuși, Pântea se lansează cu succes și în regia de operă, punând în scenă spectacole notabile. În 1981 este numit director al Operei Române din Cluj; încercând să schimbe deprinderile sclerozate din teatru și să introducă criterii noi, valorice, intră în conflict cu "forurile" care nu suportă independența să de spirit și după multe șicane
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
cântareților români), în care excelează. Un reflector puternic este îndreptat și asupra operei mozartiene pentru care artistul are o afinitate profundă, demonstrată în interpretările date rolurilor importante de baș (Figaro, Don Alfonso, Leporello, Sarastro), dar și ca regizor al unor spectacole bine primite de critică și public. Natură subiectelor abordate, programatic sau nu, este diversă; ambii convorbitori se mișcă lejer și cu pricepere în arcanele lumii muzicale. Este o discuție purtată de la egal la egal între doi profesioniști de înaltă pregătire
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
diversă; ambii convorbitori se mișcă lejer și cu pricepere în arcanele lumii muzicale. Este o discuție purtată de la egal la egal între doi profesioniști de înaltă pregătire, cu orizont intelectual larg, îndrăgostiți de meseria în și prin care trăiesc - un spectacol de inteligență. Întrebările cad întotdeauna pe punctul esențial, impulsionând sau relansând dialogul. Și despre ce se discută? Informații, analize, puncte de vedere personale, amintiri se desfășoară în meandre cu ritmuri capricioase, cănd mai rapid cu întrebări percutante și răspunsuri prompte
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
blînd prăvălindu-se/ de pe dumbrava Dragomireștiului de sub Țibleș/ sau pe sub liniile de troleu ale Bucureștiului" (ibidem). Exaltarea temei cosmice prezintă un aspect ambivalent, grandoarea, subliniată cu o fină nuanță a pierderii definitive, a eșecului absolut, asociindu-se cu simțămîntul de spectacol strident, de circ, al lucrurilor ce se ciocnesc în chip violent-distractiv. O incurabilă difidență derivă din imensa traumă inițială, astfel încît reprezentarea (reprezentația) universală nu se mai poate sustrage impresiei de joc caleidoscopic, de irațioanlă perindare de elemente capabile, concomitent
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
bun - ar reuși!) E bine cunoscut interesul americanilor față de tot ce înseamnă valoare; de astădată, comoara s-a numit Șam Mendes. Un tînăr britanic de 34 de ani, prestigios regizor de teatru, la Londra, unde a făcut o mulțime de spectacole de mare diversitate și, mereu, de succes (de la music-hall-uri, pînă la scenă lui Royal Shakespeare Company); Șam Mendes e și regizorul spectacolului londonez Cameră albastră, în care soția (atît de) personală a lui Tom Cruise, starul american Nicole Kidman, apărea
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]