35,079 matches
-
cu tine și să-ți mărturisesc că sunt complet buimăcit, că am senzația că trăiesc doar pe jumătate. Trebuie să te revăd, mă înțelegi, fie și numai pentru a afla niște lucruri în legătură cu care mă macină incertitudinea; și totuși cu speranța că, atunci când vom fi singuri și ne vom privi din nou, în mijlocul dezastrului din jurul nostru, vom descoperi și altceva decât dezastru. Oare ai putea măcar să încerci, draga mea Georgie, vechea mea prietenă? Dacă nu primesc un semn de la tine care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mâinile, una era ascunsă Între picioare. Când, dintr-un motiv anume, eram nervos, Îmi strângeam sexul prin pantaloni, ca pe un mâner. Când eram Îngrijorat sau nesigur pe mine, trăgeam de el până când Agnes mă privea cu dușmănie, exprimându-și speranța că nu voi mânca cu mâinile alea oribile. Nici o parte a corpului meu nu era atât de elastică, atât de maleabilă ca vrejul meu gros cât un deget. Și nici o parte nu se trezea la viață de unul singur Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lenjeria de pat, Își Îndreptă atenția către salteaua mea. Mulțumit că aceasta nu conținea altceva decât păr de cal, prinse piciorul patului, Îl răsturnă și, sprijinindu-l de perete, Îl verifică și dedesubt. Cu fiecare arc pe care Îl slăbea, speranța lui Diels părea să reînvie. Dar nici acolo nu găsi nimic care să-i fie de folos. Apartamentul În care stau nu e cine știe ce spațios și nici nu are ascunzișuri - cel puțin, nu bune. Eram pe punctul de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
realitate, el afișa ceea ce considera că era ascuns din punct de vedere biologic. Până la urmă, sexul cuiva n-are nimic de-a face cu organele sale genitale. Acum că sunt pe care de a aduna ultimele mele impresii, ultima mea speranță e În intuiția lui Groethe, pentru care n-a fost niciodată acceptat: anume, că adevărul nu trebuie totdeauna dezvelit. Există multe lucruri care mă irită În legătură cu povestea asta - detalii pe care nu le Înțeleg, circumstanțe care mi-au rămas obscure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
realitate, el afișa ceea ce considera că era ascuns din punct de vedere biologic. Până la urmă, sexul cuiva n-are nimic de-a face cu organele sale genitale. Acum că sunt pe care de a aduna ultimele mele impresii, ultima mea speranță e În intuiția lui Groethe, pentru care n-a fost niciodată acceptat: anume, că adevărul nu trebuie totdeauna dezgolit. Există multe lucruri care mă deranjează În legătură cu povestea asta - detalii pe care nu le Înțeleg, circumstanțe care mi-au rămas obscure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
stau toată ziua pe la casele altora, iar seara se încuie în casă de teama lui. „E-e!“, strigă careva, „uite-l pe dom’ Asigurări!“ și până și copiii își iau tălpășița - copiii, zice el dezgustat, păi, spune și tu, ce speranțe mai au și cioroii ăștia de să îmbunătățească vreodată soarta? Cum or să se salte și ei vreodată din nevoi, dacă nu-s în stare nici măcar să priceapă importanța unei asigurări pe viață? Chiar așa se cacă pe toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și nouă de ani ai ei - dar asta nu înseamnă că, vezi, Doamne, trebuie să-i fac neapărat pe plac. În septembrie, nemernicule, fac treizeci de ani! Corect, Maimuțo, corect. Și tocmai de-aia, tu ești vinovată, nu eu, pentru speranțele și visurile pe care ți le-ai făurit! E clar? Tu! — O să te spun la toată lumea, mătărângă nesimțitoare ce ești! O să spun la toată lumea ce pervers împuțit ești și ce chestii murdare m-ai pus să fac! A dracului pizdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care diminețile îl găseam dormind dus pe colacul closetului, cu nădragii de pijama trași până la genunchi și bărbia bălăbănindu-i-se în piept. Se scoală de la șase fără un sfert dimineața ca să-și ofere un ceas întreg pe budă, cu speranța înfocată că, dacă e așa drăguț și generos cu mațele lui, acestea vor ceda și, în sfârșit, vor spune „OK, Jack, fie cum vrei tu!“ și îi vor face cadou bietului om vreo cinci-șase căcăreze. — Iisuse Hristoase! geme el când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
așa vrei, uite-o... poftim, zic eu, dar nițel cam prea devreme. Stai-s-o-gă-sesc... Unde naiba o fi chestia aia? Când sunt în clasă, încep uneori să mă gândesc în mod voit la MOARTE și SPITALE și ACCIDENTE RUTIERE ORIBILE, în speranța că aceste gânduri grave vor duce la fleșcăirea „osului“ meu înainte de sunetul clopoțelului și de momentul când trebuie să mă ridic din bancă. Pare-se că nu pot să ies și eu o dată la tablă sau să cobor dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
întru zdrobirea Axei! Aeromodelele mele - Piper Cub, Hawker Hurricane, Spitfire! Cum poate să pățească așa ceva puștiul de treabă care am fost eu; eu, care iubeam atât de tare Royal Air Force și Cele Patru Libertăți 1! Eu, care-mi legasem atâtea speranțe de Yalta și de Dumbarton Oaks2! Eu, care m-am rugat atâta pentru ONU! Să mor? De ce? Să fiu osândit? Pentru ce? Să rămân impotent? Ce motiv important aș avea? Răzbunarea Maimuței. De bună seamă. — ALEXANDER PORTNOY, PENTRU DEGRADAREA UMANĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de inflexiunile caracteristice din pricina geamului Închis, pluti afară, pe coridor, la trecerea lui Myatt. Era stafia unei voci și-i aminti iar lui Myatt de Stein vorbind prin mai bine de trei mii de kilometri de cablu și manifestându-și speranța că va avea curând onoarea să se Întrețină cu domnul Carleton Myatt În Constantinopol - agreabil, ospitalier și anonim. Trecu pe lângă compartimentele cu locuri obișnuite de la clasa a doua, cu bărbați care-și scoseseră vestele și se Întinseseră pe banchetă, albăstrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dorm cu femeia aceea și stomacul ei?“, ca să și-l amintească pe domnul Peters pândind din colțul lui Întoarcerea fetei ca să-și reia micile lui plăceri inofensive. — Trebuie să iei cușeta mea, zise el. — Cum? La clasa Întâi? Neîncrederea și speranța ei Îl făcură să se decidă. Se hotărî să fie princiar la scară orientală, aruncând cu daruri scumpe fără să ceară, fără să dorească nimic În schimb. Parcimonia era ceea ce se reproșa În mod tradițional celor din rasa lui, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de perete. Primul ei reflex a fost să-l trezească; al doilea - să-l lase să doarmă și să se Întindă Înapoi, În luxul oferit prin sacrificiul altuia. Simți că-i este recunoscătoare, de parcă i-ar fi dat o nouă speranță la viață, o viață care nu era o luptă continuă pentru supraviețuire. Poate că lumea nu era chiar atât de dură, se gândi ea. Își aminti că și casierul feribotului Îi vorbise cu blândețe și strigase după ea „Să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o fată dintr-un show englezesc de-acolo. Pentru o clipă, ținând mâna fetei strânsă Într-a sa, Mabel Warren se simți tulburată de dorința de-a fi generoasă Într-un mod absurd și demonstrativ. De ce n-ar renunța la speranța de-a o mai reține pe Janet Pardoe și n-ar invita-o pe fata asta să-și anuleze contractul și să ia locul lui Janet ca Însoțitoare plătită? — Ești atât de drăguță! spuse ea cu voce tare. — Drăguță, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
detalii ale relatării pe care o citise domnișoara Warren. Cunoștea fiecare cotitură a scărilor poștei. Putea vedea exact locul În care fusese ridicată baricada. Aiuriți ce sunt, se gândi el și Încercă să simtă ură pentru cei care-i ruinaseră speranțele. Îl distruseseră și pe el o dată cu ei. L-au lăsat Într-o casă goală, care nu-și putea găsi locatar pentru că fantomele de odinioară se făceau auzite uneori prin Încăperi, iar dr. Czinner Însuși nu era acum nici măcar cea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Dacă mă predau și Înfrunt procesul alături de ei, lumea Îmi va asculta apărarea cum nu m-ar asculta niciodată dacă aș fi În siguranță, În Anglia. Forța crescândă a acestei hotărâri se dovedi Încurajatoare pentru el. Deveni mai plin de speranță. Poporul, se gândi, se va ridica și mă va salva, deși nu s-a ridicat pentru ceilalți. Fantoma lui Czinner se simți din nou aproape vie, și o undă de căldură Îi atinse transparența Înghețată. Dar mai erau multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Apă minerală! Apă minerală!“ Un neamț cu părul tuns scurt se plimba În sus și-n jos, murmurând furios ceva numai pentru sine. Myatt auzi o voce spunând În englezește În spatele lui: — O să ningă și mai mult. Se Întoarse, cu speranța că ar putea fi Coral, dar era femeia pe care o văzuse În vagonul-restaurant. — Nu va fi nici o distracție să stăm blocați aici, spuse el. Ar putea dura ore Întregi până vor aduce o altă locomotivă. Ce-ați zice să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cap și sughița fără Încetare. Colonelul Hartep păstra aparențele de justiție dintr-o bunătate genuină. Nu avea scrupule, dar nici nu voia să chinuiască omul inutil. Dacă ar fi fost posibil, i-ar fi lăsat doctorului Czinner câteva firimituri de speranță până la sfârșit. Maiorul Petkovici avea permanent obiecții. Știa la fel de bine ca oricare altul care va fi deznodământul procesului, dar era hotărât să-i dea o formă superficială de legalitate, fiind convins că totul trebuie făcut așa cum se prevede În regulamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
puțin aspră, din lipsă de exercițiu. Josef Grünlich, așezat În colț, se uită mânios la cântăreț, În timp ce Coral stătea lângă soba rece și ascultă cu surprindere și plăcere, pentru că acum doctorul părea a fi mai tânăr și mai plin de speranță. — „La noapte voi veni la fereastra ta și te voi ruga să-mi dai drumul“. Nu se adresa unei iubite. Cuvintele nu aveau puterea să aducă În memorie fața vreunei fete din anii săi pustii și dedicați politicii, dar i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
când ar fi vrut să se căsătorească și să aibă copii, să-și pună pirostriile și să-și sporească tribul. Dar gândurile lui fuseseră prea limpezi. Îi aduseră iar În conștiință pe cineva care nu dovedise nici cea mai slabă speranță de căsătorie, ci se gândise doar la o plată onestă și la propria ei afecțiune. Îi veni iar În minte, ca un țipăt ciudat și neașteptat, exclamația ei: „Te iubesc“. Se Întoarse de la ușă la biroul funcționarului hotărât să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi veniră lacrimi În ochi și spuse, cu dureros regret: — Dacă mi-ar sta În putință, dacă mi-ar sta măcar În putință, sunt convins c-aș fi bucuros să vă ajut. Fața i se lumină și sugeră, plin de speranță: — Ar trebui să Încercați la hotel. Myatt puse portofelul la loc În buzunar. Făcuse tot ce se putuse face, așa că ieși să găsească mașina care-l aștepta. În ultimele câteva ore soarele fusese ascuns de nori, dar prezența lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În ultimele câteva ore soarele fusese ascuns de nori, dar prezența lui se văzuse În strălucirea zăpezii ce cădea, În albeața troienelor. Acum apunea și zăpada absorbea cenușiul cerului. Nu va ajunge la tren Înainte de lăsarea Întunericului. Dar chiar și speranța de-a prinde trenul deveni vagă, pentru că atunci când ajunse la mașină, constată că motorul acesteia Înghețase, În pofida covorașelor puse peste radiator. 4. Josef Grünlich spuse: — Unora le arde de cântat. Deși se jeluise că-i erau uscați, ochii Îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
asta. — S-a dus până În oraș, la cazarmă, ca să vorbească cu maiorul. Este pe-aici un străin care pune tot felul de Întrebări. Crede că e ceva În neregulă. — Un străin? Întrebă dr. Czinner și gura i se uscă din cauza speranței. A plecat? — Tocmai s-a Întors la mașină, mai la vale. Sala de așteptare era plină de umbre. Doctorul Czinner se Întoarse pentru un moment de la fereastră și Întrebă În șoaptă: — Cum merge? Nu s-ar putea mai repede? Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
voi cum vă dați sufletul de oboseală În timp ce eu o să mănânc Înghețată de cactus sau altceva. —Vin eu, am spus, urmând-o pe Lauren În apă. Poate că o baie mă va ajuta să-mi risipesc dezamăgirea lipsită de orice speranță, mă gândeam, În timp ce mă avântam În piscină lovind apa, care avea temperatura corpului, acea temperatură de piscină de hotel care fetelor le place la nebunie, dar pe care bărbații nu pot să o sufere. —Douăzeci de ture În jurul casei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
totul e perfect, dar... ei bine, e complicat. Prânzul iese din discuție. —Mă Întrebam dacă ai putea să mă ajuți cu ceva care are legătură cu serviciul. Vrei să mergem la un ceai În loc de prânz? am sugerat eu, plină de speranță. —O, ar fi foarte drăguț, dar nu pot. Sunt prinsă În Spania. Lauren era la Madrid. Sigur că da. Lauren, cum aveam să-mi dau seama curând, considera că a sta Într-un loc mai mult de o clipită Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]