4,290 matches
-
mea? Luca sări îndată împăciuitor și cu glas supus: ― Acu nu vă mai supărați, conașule, și iertați-ne, că noi suntem proști și nu știm bine rânduielile. Ne-om duce și la cuconița când va aduce-o Dumnezeu și om stărui și ne-om ruga, c-ar fi păcat să ne ia alții pământurile pe care le muncim tot noi din moși-strămoși. Că suntem nevoiași de te miri cum mai răsuflăm dacă n-avem pământ destul... ― Destul nu-i niciodată! zise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
anunță că au venit niște țărani care vor să o roage să-i asculte și pe ei, că și ei ar dori să cumpere moșia. Nadina se ridică surprinsă: ― Dar nici n-am discutat cu domnul așa ceva! Era încurcată. Grigore stăruia să-i primească. Sătenii sunt bănuitori și, dacă n-or auzi un răspuns din gura ei, se vor crede nedreptățiți. Nadina n-avusese relații cu țăranii și nici nu voia să aibă. Îi socotea sălbatici și răi. După o ezitare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țărani îi vestise adineaori Cârciumarul Cristea că grecul a trecut spre curte să mântuie tocmeala pentru Babaroaga. După convorbirea de ieri cu boierul Miron, oamenii s-au mai sfătuit și s-au înțeles să nu se dea bătuți, ci să stăruie și la cuconița de la București. Acuma însă erau zăpăciți, mai cu seamă că se afla de față și arendașul. Într-un târziu, Luca Talabă, biruindu-și sfiala, vorbi uitîndu-se drept în ochii Nadinei: ― D-apoi, coniță, să nu vă supărați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sau pentru că știa dinainte ce are să-i spuie: ― În camera asta stăteam și eu înainte de a mă mărita, în vacanțe, când mă întorceam de la pension. Pe atunci măicuța nu închiria... Câte visuri frumoase am visat în pătuceanul ăsta! Încurajat, tânărul stăruia să-i scoată mantoul, murmurând întruna: ― Doamnă Mimi, te rog... Nu mușc, zău! Nu mușc! Mimi izbucni în rîs: ― Te cred, fiindcă nici nu ți-aș permite... să-mi faci semne! Pe urmă, ca să-l potolească, adăugă sentimental: ― Mi-ești
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cere decât o mică favoare și e sigur că, văzând ea credința lui, nu i-o va refuza. Firește, e vorba tot despre Babaroaga. El a auzit deunăzi din gura ei că deocamdată nu intenționează să vândă. Totuși, pentru că zvonurile stăruie (de la țărani a aflat că și boierul Miron ar umbla să cumpere), îndrăznește și dânsul să se declare amator. O roagă deci ca, primind avansul pe arenda anului viitor, să menționeze că în cazul înstrăinării moșiei și în cazul când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-au ascuns de el. Chirilă Păun însă se simțea rușinat. Tot îi venea să oprească pe Luca și tot nu îndrăznea, văzîndu-l atât de încrezător. În sfârșit, când îl auzi spunând că grecul a umblat și pe la București să stăruie pentru Babaroaga, socoti momentul potrivit și îngăimă: ― A umblat și pare-mi-se că n-a umblat în zadar! Luca își curmă brusc însuflețirea. Se apropie și Busuioc de la tejghea să asculte. ― De ce tăcuși, bre, și ne-ai lăsat să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
avut nemulțumiri. Acuma neînțelegerile lor au devenit publice. Toată lumea știe că sunt în divorț. O revenire i-ar face și ridicoli. Pe urmă azi mai poate fiecare să-și croiască o viață nouă. Mâine poate ar fi mai greu... Miron stărui s-o convingă. Nadina îl întrerupse: ― Mă măgulește insistența ta, papa drag... E o dovadă de iubire care mă înduioșează. Dar, te rog, uite... (împreună mâinile ca la rugăciune), te rog, dă-mi dovada supremă de iubire și... să vorbim
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de pământ. Prilejul de acum nu se întîlnește de multe ori. Când află că boierul bătrân s-a dus la București, desigur pentru moșia cucoanei, a chemat pe Luca Talabă și s-au înțeles să plece și oamenii să mai stăruiască la cucoană, iar dacă n-or face nici o ispravă cu dânsa, să se plângă celor mai mari, că doar și prin alte părți au fost înlesniți țăranii să cumpere moșii și să le împartă între ei, ba chiar odată, pe când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
confidențial, socotindu-se mai prieten cu șeful: ― Don' plutonier, fii bun, zău... E păcat de don' Nică, zău așa! Dumneata, dacă vrei, poți! ― Marine, vezi-ți de treabă, că mă superi! mârâi Boiangiu. Fiindcă se mai găsiră și alții să stăruie, plutonierul zori pe Dragoș, care-și lua rămas bun de la Florica: ― Aidem, domnule învățător, aidem!... Și te rog foarte mult să ai toată grija pe drum, să nu se întîmple ceva, căci jandarmul are ordin să tragă! ― Fii liniștit! zâmbi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sigur că moșia, dacă se va vinde, numai el va cumpăra-o, căci numai el își dă seama cât face și cât rentează. Bine și înțelept ar fi fost să fi încheiat tranzacția atunci când i-a propus el și a stăruit. Atunci însă Nadina n-a vrut să trateze. Azi situația s-a schimbat în defavoarea ei. Cu mișcările țărănești actuale, nimeni nu mai cutează să-și vâre capitalul în proprietăți rurale, când nu știe ce va aduce ziua de mâine. El
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
măi oameni! Cine v-a învățat și v-a sucit mințile rău a făcut, că, iată, v-ați pierdut cumpătul și umblați după potcoave de cai morți în loc să vă vedeți de treburi ca oamenii cumsecade. Și cine vă întărîtă să stăruiți în purtările astea își bate joc de voi, să știți! Eu nu v-am mințit niciodată și nici nu v-am ademenit. Mie-mi place dreptatea și omenia. N-ați fost mulțumiți cu învoielile trecute? Puteam sta de vorbă și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spre primar să afle despre cine e vorba, iar înțelegînd, făcu repede: ― Stați, stați!... Să ne înțelegem, copii!... Cazul învățătorului Dragoș nu e în mâna mea și nici nu depinde de mine. E în cercetarea justiției și deci... Fiindcă zgomotul stăruia, Boerescu continuă mai tare: ― Cu toate astea am să rog pe domnul procuror să-i dea drumul imediat și să-l cerceteze în libertate. Ați auzit?... Sunteți mulțumiți, oameni buni? Nicolae Dragoș mârâi ceva, dar, cum vorbeau mulți deodată și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fost în vis. Numai lumina focului dovedea că n-a fost vis... În stânga, mai departe, altă pată roșie pe cer. Acolo a ars și arde conacul din Lespezi, dacă nu și cel din Gliganu. Chiar și în dreapta, spre Ruginoasa, mai stăruia o undă roză. Ce mai ardea ardea tihnit, fără grabă, cum se cuvine cu rămășițele. " Niciodată n-aș fi crezut ca oamenii mei să fie cei mai ticăloși, ca tocmai ei să ducă la vecini ticăloșia și să-i învețe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu candoare. ― De unde ai venit, dom'le colonel! zise Ion. Că nu te-am adus noi și nici nu te-am chemat! ― Cum să plec așa, măi omule? Cum?... Să-mi las toată agoniseala mea de haram? Se poate, Ioane? stărui colonelul arendaș. ― Se poate! Că din munca și sudoarea noastră-s toate! ― Apoi așa am venit eu aci, gol cum mă vezi, ai? ― Ce mai la deal, la vale, să-ți pară bine că nici nu te-am înjurat și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cotul din ușă. Lângă altar, pe un catafalc improvizat, acoperit cu un giulgiu, zăcea cadavrul Nadinei. Maiorul ridică un colț, dezvăluind figura învinețită și scofâlcită. Baloleanu întoarse privirea, bîlbîind: ― O, bestiile, bestiile!... Sărmana femeie! Ieși repede afară. În nări îi stăruia un miros necăcios și atât de răscolitor, de parcă-i întorcea stomacul pe dos. Își umplu plămânii de câteva ori cu aer proaspăt, gâfâind cuvinte de revoltă, până ce dădu cu ochii de tânărul preot care rămăsese înlemnit lângă intrarea bisericii. ― Bine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
comandate de mult. În sufletul tânărului Iuga dăinuia o liniște resemnată. Gânduri multe îi fulgerau prin minte, se ciocneau, se alungau fără încetare și fără a se cristaliza, ca niște crâmpeie fără rost, vânturate de întîmplare. Numai în inimă îi stăruia un simțământ apăsător ca o rană deschisă, care te doare fără să-ți mai dai seama. Nici nu băgă de seamă când s-a isprăvit slujba, când au pornit spre cimitir. De-abia ajungând în uliță, șopti lui Titu Herdelea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de pușcă, iar cu cealaltă o cuprinse de mijloc, proptindu-i cotul în căușul palmei. Ținând-o astfel în brațe, se simți cuprins de o căldură care pornea din coșul pieptului, șerpuia prin toate cotloanele trupului și cobora spre pântece, stăruind acolo și zvâcnind. Tarabagiul îi îngăduia, oricum nu avea alți mușterii și, cu siguranță, mai văzuse scena, conspirația celor care caută tertipuri pentru a-și suplini lipsa de curaj. — Acuma nu te mișca, șopti Petrache, fără să-și dea seama
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sus și numărară cele cinci etaje, balustrada balconului era ușor de trecut pentru un bărbat în toată firea. Cosmina se întrebă, pentru o clipă, dacă o încălecase ori se suise cu tălpile pe ea, înainte de a sări. Pe casa scării stăruia un miros închis, ca de cartofi neaerisiți, venind, probabil, din subsolul întu necat și umed. Mai sus, un alt miros, semn că unii dintre locatari preferau tovărășia pisicilor. La etajul cinci, o ușă era întredeschisă, bănuia că o să venim, zise
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alintarea aceea, nu aveau niciun motiv de liniște. Cu atât mai nepotrivit era Isaia, care purta straie ponosite de călugăr. Avea părul vâlvoi, o barbă lungă și ascuțită, și-și ținea mâna dreaptă astfel încât să întruchipeze brațul arhanghelului Mihail. Dacă stăruiai însă cu privirea, observai că binecuvântarea pe care o strângeau degetele lui era un chiștoc de țigară pe care, de altfel, îl și duse la buze, trăgând din el, cu un ochi pe jumătate închis. Chiar și așa, cu buzele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Intraseră în impas. Poate că ar fi bine să-l îngropăm creștinește... opină Chisăliță, care însă nu-și duse gândul până la capăt. Doamne păzește, se împotrivi Isaia. Dacă o fi vreun sinucigaș ? — Care sinucigaș se îngroapă singur, după ce o mierlește ? stărui Chisăliță, însoțit de voltele aprobatoare ale omuluipasăre. — Îi trebuie certificat de deces, se încăpățână și Isaia. Nu poți să-ngropi pe cineva fără certificat. Nimeni nu moare de capul lui. Marchiza, care putea cunoaște orice bărbat dintr-o singură bucățică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fotograful să cuprindă și să așeze pe carton, fără să rateze trăsăturile. — Eu stăteam acolo, spuse Tili. ăla din poză a fost biroul meu. — Eu credeam că-i biroul doamnei Marinescu, spuse Maca. După ghiveciul cu flori... — Era biroul meu... stărui Tili. Uită-te la peretele din spate. Nu ții minte că doamna Marinescu ne-a adus chiar ea ghiveciul ? A strigat la fotograf : Stai !, și l-a pus în mijloc. Râdea și zicea că în poză nu se vede care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
marginea patului, acolo unde ea lăsase locul liber, sărind spre perete. Fata își desfăcu prosopul, dar își apără goliciunea, ghemuindu-se. El întinse degetele și o mângâie pe obraz. Fata îi îndepărtă iarăși mâna, întorcându-se în cercul ei. Maca stărui, pipăind, pe bâjbâitelea și de aceea tot mai tandru. Ea rămase nemișcată câteva clipe și atunci bărbatul, coborându-și degetele sub lobul urechii, spre claviculă, crezu că izbutise. Fata însă, uitând cu totul că o chemase Beatrice, se scutură, cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
eu. Nuharoo nu mai spune nimic, însă atunci când plec să folosesc camera de toaletă cortul este înlăturat. Știu că sunt nebună să mă gândesc că intenția lui Nuharoo e să-mi îmbolnăvească fiul, dar nu mă pot împiedica să nu stărui în această idee. Nuharoo susține că nu avem dreptul să modificăm tradiția: — Din împărat în împărat, fiecare moștenitor a fost îmbăiat în același mod. — Însă stămoșii noștri erau altfel de oameni, o contrazic eu. Trăiau pe spinarea calului și umblau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
păzit palatul ne spune că în zonă există câteva izvoare termale. De la ele își trage Jehol numele, care înseamnă „râu fierbinte“. — Izvoarele devin și mai fierbinți când ninge, spune eunucul. Puteți încerca apa cu mâna. Tung Chih este curios și stăruie să facă baie în izvor. Nuharoo e cât pe ce să cedeze, însă eu mă opun acestei idei. Tung Chih nu știe să înoate și, în plus, abia i-a trecut răceala. Urând disciplina mea, se duce bosumflat la Nuharoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
marionetă: — Trebuie să tăiem mâna care trage sforile! Prințul Kung voia ca eu să nu vorbesc, dar portretul negativ pe care îl zugrăvește Su Shun are efect printre membrii Curții. Ar fi fatal să îi permit lui Su Shun să stăruie asupra faptului că împăratul Hsien Feng l-a exclus pe prințul Kung din testamentul său. Oamenii sunt curioși în legătură cu motivul, și Su Shun le servește propria sa interpretare. Cu permisiunea lui Nuharoo, amintesc Curții că Su Shun l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]