11,293 matches
-
suspectă, nesănătoasă. Toate culegerile noastre de texte de la școală erau pline de istorioare despre căsătorii dintre fete fără zestre și bătrâni bogați, zgârciți, jinduind la tinerețe. Așa încât un alt fel de alianță conjugală, în societatea burgheză, ne părea imposibil. Ne străduiam să descoperim în trăsăturile lui Norbert o răutate vicioasă, o strâmbătură de satisfacție prost ascunsă. Dar expresia lui rămânea simplă și loială, ca a îndrăzneților exploratori din ilustrațiile cărților noastre de Jules Verne. În plus, bătrânul acela cu barbă lungă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fragedă copilărie, fusesem martori) îi dăduse lovitura fatală. Totul părea „supraabundent”: muncitorii smulseseră lujerii trandafirilor, astupaseră ferestruicile... Și cum întotdeauna se găsesc persoane care țin să facă exces de zel (datorită lor reușesc cu adevărat campaniile), vecinul de dedesubt se străduise să desprindă de pe zid surplusul arhitectural cel mai flagrant: două chipuri frumoase de bacante care își zâmbeau melancolic de o parte și de alta a balconului bunicii noastre. Ca să reușească, a trebuit să înfăptuiască acte de vitejie foarte riscante, cocoțat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
l’heure...3 Era fiica guvernatorului din Boiarsk. Charlotte îi dădea lecții de franceză în fiecare miercuri. Sperase la început că se va împrieteni cu adolescenta aceea foarte îngrijită, puțin mai mare decât ea. Acum nu mai spera nimic, se străduia doar să facă o lecție bună. Rapidele priviri disprețuitoare ale elevei sale nu o mai atingeau. Charlotte o asculta, intervenea din când în când, dar privirea i se cufunda în sclipirea frumoasei broșe de chihlimbar. Numai fiica guvernatorului avea voie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
niște siluete care, de pe marginea ei, își întindeau spre mal mâinile descărnate. Erau bolnavii de tifos, părăsiți, pe care îi ducea apa, în cimitirul lor plutitor, de mai multe zile. La fiecare încercare de a acosta, locuitorii de pe mal se străduiau să-i împiedice. Barja își relua plutirea funebră, oamenii mureau, acum și de foame. Curând, nu mai aveau puterea de a încerca o nouă escală, iar ultimii supraviețuitori, treziți într-o zi de zgomotul puternic și regulat al valurilor, aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ciorchinele acela și paharul cu apă, care, sub oprivirile noastre fascinate, se transformau într-o mâncare de o eleganță inegalabilă. Deci nu varietatea vinurilor sau abundența rabelaisiană a hranei conta, ci... Ne gândeam din nou la spiritul francez, căruia ne străduiam să-i pătrundem taina. Iar Charlotte, ca și cum ar fi vrut să ne facă și mai pasionantă căutarea, ne vorbea deja despre restaurantul Paillard de la Chausée d’Antin. Prințesa Caraman-Chimay se lăsase răpită acolo, într-o seară, de lăutarul țigan Rigo
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a cărei fotografie o descoperisem într-un album plin cu poze datând din perioada franceză a familiei noastre. Mi-am amintit că fotografia dispăruse din album imediat după ce-mi trezise interesul și îi vorbisem despre ea Charlottei. M-am străduit să-mi amintesc de ce, atunci, nu am putut obține nici un răspuns. Scena mi-a reapărut în fața ochilor: îi arăt bunicii fotografia și, deodată, văd trecând o umbră rapidă, care mă face să-mi uit întrebarea; pe perete, acopăr cu palma
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
roage unii pentru alții, atunci când aveau ispite, întărindu-se nu numai prin cuvinte, ci și prin rugăciune. Atât seara cât și dimineața își cercetau gândurile, meditând la felul cum au petrecut ziua și noaptea. Iar dacă vedeau vreo greșeală, se străduiau să o îndrepte, cu ajutorul lui Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că „pentru cinci pricini se oprește sufletul de la păcate : sau pentru frica oamenilor, sau pentru frica judecății, sau pentru răsplata viitoare, sau pentru dragostea lui Dumnezeu, sau, în sfârșit
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
lui Pausanias și Bathycles există destule puncte comune. Atât unul, cât și celălalt sunt originari din aceeași regiune a Asiei Mici (Lidia). Amândoi s-au stabilit în Grecia. Amândoi sunt intelectuali, buni cunoscători ai mitologiei grecești și amândoi s-au străduit, unul ca istoric, celălalt ca sculptor, s-o imortalizeze. Ceea ce îi deosebește flagrant este epoca în care au trăit : Bathycles - în secolul al VI-lea î.e.n., Pausanias - în secolul al II-lea e.n. Aici trebuie, probabil, căutată cauza neînțelegerii primului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
kief devine numele stării produse de narcotic : Este ceea ce orientalii numesc kief ; este fericirea absolută. Nu mai este ceva amețitor și tumultuos. Este o beatitudine calmă și imobilă. Toate problemele filosofice sunt rezolvate. Toate proble- mele anevoioase asupra cărora se străduie teologii și care duc la disperare umanitatea rațională sunt limpezi și clare. Orice con- tradicție a devenit unitate. Omul a trecut în Dumnezeu (Baudelaire, Du vin et du hachich, 1851) (59, pp. 24-25). Este chiar definiția drogului entheogen. În 1846
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să le vorbească. Voia să afle astfel dacă ei [nou-născuții] vorbeau limba evreiască, care a fost cea dintâi, sau greaca, sau latina, sau araba ; ori dacă nu cumva vorbeau tot limba propriilor părinți, din care se născuseră. Dar [suveranul] se strădui fără nici un rezultat, întrucât copiii sau pruncii mureau cu toții (Cronica, 1282) (4, p. 7). în Evul Mediu timpuriu, se credea că doar trei limbi merită statutul de „limbi sacre” : ebraica, latina și greaca. Sunt limbile în care, conform evangheliilor, a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
2 moduri de a privi lucrurile, dintre care unul s-ar putea să devină dezavantajos pentru cunoaștere. Una dintre modalități este aceea care aplică faptelor date criteriul subiectiv de judecare. Cealaltă care privește faptele fără vreo părtinire interioară și se străduiește să le găsească justificarea intrinsecă în însăși condiția lor de existență. Pentru a înțelege însă un popor în dezvoltare nu trebuie aplicată la el unitatea de măsură a stărilor europene ci, dimpotrivă, în momentul judecării sale trebuie să încerci a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
din Satul de Clone? Chiar tu mi-ai spus că e un individ special, spre care trebuie să-mi îndrept atenția. Abatele schiță o grimasă plictisită: ― Te asigur că Stin este de cealaltă partea baricadei. Mai mult, el se va strădui să-l găsească și să-l anihileze pe agitator. Dacă un asemenea agitator există... ― Dar de unde poți fi atât de sigur? ― Dacă ți-aș explica, ar trebui să fac apel la credință și tocmai asta este ceea ce îți lipsește ție
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
știința... Tânărul se opri, sesizând tăcerea Mariei. ― Sau poate nu? Întrebarea lui Stin pluti câtăva vreme în aer. Văzând înțelegerea supremă cum pune stăpânire pe chipul tânărului, Maria încuviință ușor din cap. ― Au încercat, Stin, să știi că s-au străduit. Se pare însă că virusul cu care ați fost infectați este unul militar, dezvoltat înainte de ultimul război, și pentru care știința Sfântului Augustin nu are putere. Ei nu au renunțat și, într-un fel sau în altul, se poate ca
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
într-o noapte cu coliba inundată de apa de ploaie, Stin îi mobilizase pe toți ai lui și săpaseră în Sat șanțuri, care permiteau apei să se scurgă în pârâu. Munciseră cu toții, fără să crâcnească. Observase chiar că Benedict se străduia să își ducă la bun-sfîrșit îndatoririle și evita să îl privească în ochi. Când făcuseră, în prima zi, o pauză pentru a-și împărți mâncarea, Stin se trezise că rămăsese singur. Stătea sprijinit de trunchiul unui copac singuratic, la adăpost
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
apară pe lume miracolul unei ființe noi. Suntem cu toții fiii lui Dumnezeu. Iar în ceea ce-l privește pe băiatul Xentyei, numai niște minți murdare și înguste ca ale voastre nu văd că, în condițiile speciale din Sat, Dumnezeu s-a străduit la nașterea lui cu mult mai mult decât o face pentru alți copii. Poate că Stin s-a înveșnicit prin carnea fiului său, dar n-ar fi putut-o face niciodată dacă Domnul Dumnezeul său n-ar fi permis un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
acum înțelegi de ce îl venerai atât. E simplu să trăiești pe un cerc. Nu are început și nici sfârșit și în el nu încape fuga aceea care îți chinuie acum mintea, goana după ultimul gând original. Și oricât te-ai strădui, oricât ai chinui noua ta identitate, ultimul lucru pe care ți-l amintești este că ai dat probe de sânge și că apoi cineva ți-a tăiat părul pentru ca să se potrivească mai bine cornul. Restul e întuneric. Johansson privi spre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
poate că ar fi fost mai puternici decât mine și și-ar fi apărat mama cu ușurință. Dar voi ați ucis-o pe Zerri. Vocea ly se tălăzui în strigăte din care nu se putea distinge mare lucru. Toți se străduiau însă să nege amestecul lor în moartea fetei. - Ba da! Voi ați omorît-o! Nu vă port pică. Știa ce o așteaptă și de aceea, cu o seară înainte de a muri, mi-a spus că e convinsă că menirea ei în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
zeții nu păreau deloc un detașament de elită. În fața: lor pășea Zuul, lucrătorul zet modificat, care apăruse într-o zi vorbind aproape fluent și făcîndu-i lui Bella cea mai marc surpriză din viața lui. Era evident că creatorul lui se străduise să îi confere un aspect umanoid, dar nu prea reușise, cele șase picioare ale sale, lungi și subțiri, făcîndu-l să pară mai degrabă o insectă. - Fiindcă mă miră râsetele camarazilor mei, Sire, vă cer îngăduința de a face o mică
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fi cel care va accepta să fiu Preotul vostru, ci voi veți fi cei care veți decide dacă pot să îndeplinesc demnitatea asta. Simt în vocea noastră ly că vă așteptați acum să va spun cât de mult mă voi strădui să apăr rânduielile vechi. Ei bine, nu pot să vă mint! Eu cred că fiecare dintre pruncii pe care îi țineți în brațe e prețios. Poate că unii nu vor putea lupta în rand, dar eu unul sunt convins că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
altă semnificație în afara celei care introduce o anume disciplină indispensabilă. Meditați mai îndelung la consens și veți vedea că el are noimă tocmai atunci când nu mai trebuie enunțat." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 8. INDIFERENT CÎT SE STRĂDUIA să fie la înălțimea situației, Bella nu se putea opri să nu chicotească văzând felul legănat în care pășea Zuul. De fapt, era greu să spui că merge... Mai degrabă se bălăngănea în direcții care compuneau o rezultantă spre înainte
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de a-și păstra forma. Punând capul în piept, cei trei parcurseră cu pași grăbiți drumul scurt până într-o viroagă adăpostită între doua stânci imense. Pe măsură ce se apropiau, inima lui Xtin începea să bată mai tare, iar mintea se străduia din răsputeri să nu lase să răzbată spre suprafață sentimentele legate de primul său cămin. Trăise acolo împreună cu mama lui, care fusese alungată din sat după ce Preotul de atunci ezitase să o ucidă în timpul consacrării. Se prezentase în fața examenului acela
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
rugăm insistent să puneți capăt acestei întruniri ilegale... Provoacă-i! - Și de ce este ilegală? Cine a scornit legile astea? Nu avem voie nici măcar să vorbim între noi? strigă Xtyn din toate puterile, încercînd să acopere zgomotul motoarelor ambalate, care se străduiau din greu să țină aparatele de zbor nemișcate. Vocea metalică care se auzea din cea mai apropiată navetă continuă pe un ton egal. - Conform decretului... - Nu recunoaștem nici un decret. E în dreptul nostru să ne întîlnim, să ne ajutăm pentru a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
personajele noastre mesianice. Cuvintele Abatelui îi lăsară pe toți fără grai. Simțind însă întrebările lor mute, Radoslav continuă: - Din câte știu eu, trebuie să ne așteptăm ca acest băiat să acționeze după toate principiile Mântuitorilor de pe Planetele Agricole. Se va strădui probabil să unească triburile, va încerca să instituie ordinea, un sistem de conducere, îi va organiza pe ai săi și e foarte posibil să încerce chiar să rezolve pentru totdeauna problema animalelor. - Și se va jertfi în final? Ziceai că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Victoria, care veni foarte repede, dezorientîndu-l pe tânăr, era prea tristă pentru a mai bucura pe cineva. Războinicii Omenori erau atât de istoviți, încît nu-și dădeau seama că învinseseră, iar aceia care mai făceau încă priză cu realitatea se străduiau să ajute sutele de răniți. Xtyn privi și el dimensiunile dezastrului. Cel puțin o treime dintre luptătorii tribului său căzuseră. Era clar că dacă în acel moment ar mai fi atacat cineva, tribul Omenori ar fi devenit istorie. Strîngîndu-și mantia
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
folosind o lamă strălucitoare care părea că îi este prinsă cumva de braț. Înainte chiar ca tânărul să-și dea seama ce se întîmplă, lama aceea ciudată se extinse iar vârful ei se opri pe pielea gâtului său. Xtyn se strădui din răsputeri să nu se înfigă singur în arma războinicului și rămase împietrit, în timp ce urechile sale percepură ropotul de metal strivit de metal, stârnit probabil de celălalt soldat care îi respingea lamele. Tânărul făcu doi pași înapoi, se aruncă la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]