6,757 matches
-
același timp, când ultima lui rază se stinse, în stâncă apăru intrarea unei peșteri. Așa, pur și simplu, ca prin magie. Strălucirea intră, iar Sidney o urmă la câțiva pași distanță. Se opri la intrarea peșterii și privi înăuntru. Erau străluciri, multe, de toate culorile. Parcă, văzute mai deaproape, nu erau doar niște globuri. Păreau niște păpuși... cu aripi. Dar se mișcau, vorbeau. Se putea oare... erau zâne. Da, așa e, zâne adevărate. Descoperirea șocantă o făcu pe Sidney să se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Păreau niște păpuși... cu aripi. Dar se mișcau, vorbeau. Se putea oare... erau zâne. Da, așa e, zâne adevărate. Descoperirea șocantă o făcu pe Sidney să se împiedice și să cadă, lucru care atrase niște priviri nu foarte prietenoase din partea strălucirilor - pardon, zânelor. Nu păreau prea încântate să aibă companie. Era clar, venise timpul ca musafirul nepoftit să fugă cât o țineau picioarele. După vreo douăzeci de minute, ajunse acasă la bunici. Se strecură înăuntru fără să trezească pe nimeni, direct
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care-l deținea, al cincilea se numea Hall-Shi, elementul întunericului, înveșmântat într-o mantie gri negricioasă. Iar cel din urmă, care era cel mai tânăr dintre toți se numea Catarsis și avea elementul de lumină. Apariția lui spectaculoasă, de o strălucire intensă fascina totul, iar praful magic ținut într-o inimă de jad îi dădea o importanță și mai mare în rândul celorlalți. Ei se certau pentru întâietatea la tron, doar cel de lumină era tăcut. Vrăjitorii aveau un glob mistic
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îndelung, de părea aproape adormită. I-a spus că ea e fiica lunii, luminoasă, strălucitoare, perfectă. Că dragostea lui pentru ea era ca o adorare. Că nu simțea decât datorie față de Lea și că Lea era doar o umbră a strălucirii Rahelei. Că ea, doar ea era mireasa inimii lui, prima lui soție, dragostea lui dintâi. Comoara lui. Prin urmare, cu o zi înainte de următoarea lună plină a mai fost încă o nuntă, o ceremonie încă și mai simplă decât prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-i dea drumul, într-o bună zi, definitiv acasă, și atunci deodată tata a dat drumul sicriului și a făcut un pas înapoi, și-a ridicat privirea și s-a uitat direct la mine, direct în ochii mei, și după strălucirea ochilor mi-am dat seama că mă recunoscuse, și și-a descleștat gura și se simțea c-ar fi vrut să spună ceva, fața i-a zvâcnit, se vedea că nu poate să vorbească, iar atunci mama, plângând, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Întinse mîna ca să-l apuce cînd, ivindu-se dintr-un alt colț Întunecat, o nouă apariție răsări În fața ei, Întorcînd spre ea gluga căscată, fără chip. Marie se rostogoli ghemuindu-se, Își apucă arma și se ridică dintr-un salt. Strălucirea unui fulger lumină preț de o clipă imensa abație. Goală. Cumplitele cuvinte se repetau nemilos În capul Mariei. Blestemată, blestemată, blestemată... Furtuna izbucni atunci cu furie deasupra ei, revărsînd puhoaie de apă. Marie o luă la goană. Tocmai ajunsese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el, alături de ea. - Refuz să mor! spuse ea cu voce sacadată, cu energia disperării. Nu așa! Nu acum! Mai tîrziu, Marie avea să spună că fratele ei era cel care Îi arătase ieșirea. Pe moment, Îi atrase privirea o scurtă strălucire În stîncă, acolo unde bătea lumina lanternei rămasă Înțepenită În scobitura pietrei. Era cumva victima unei halucinații? Lucas o văzu cum prinde să izbească piatra cu mîinile goale și era gata s-o oprească, dar bolta Începu să se fărîmițeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe care o arătase Yvonne Înainte de a o scoate pe Jeanne din cauză. Trebuia ca Marie să aibă suficientă Încredere În el ca să admită să-l lase s-o interogheze din nou pe mama ei. O căută din ochi, văzu strălucirea părului auriu care Îi făcea un adevărat nimb În jurul capului tocmai În clipa cînd venea spre el, cu un aer entuziast. Își spuse că literalmente strălucea și, de asemenea, că viața lui avea să fie tare Întunecată dacă ea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
toate astea, se aplecă spre vechiul sipet care dădea la iveală vizitatorilor o comoară de doi bani, printre obiecte aflîndu-se niște lingouri grosolan vopsite În galben. Ryan zgîrie cu vîrful unghiei unul dintre lingouri, lăsînd să se ivească de sub vopsea strălucirea caldă a aurului. PM se smulse atunci de lîngă Lucas și se aruncă asupra lingourilor, zgîriindu-le la rîndul lui frenetic. Fersen le făcu semn celor doi jandarmi care veniseră pe urmele lor să-l Încadreze. Ryan, așezat liniștit pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mi-a explicat despre fiecare articol în parte, fiindcă vorbeam la telefon cu Elldridge despre contractul ucrainean. Însă ce-mi amintesc este că a insistat să folosesc neapărat o chestie numită „Pudră bronzantă”. Mi-a zis că o să-mi dea strălucire și că n-o să mai arăt atât de îngrozitor de... Și, brusc, s-a oprit. — Palidă, a zis într-un final. Sunteți doar un pic... palidă. Iau cutia de pudră și pensula uriașă de obraz și încep să-mi întind pudra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
acum. Ce crede, că-i fur broșura ? — Făceam doar puțină ordine în lucrurile tale, zic cu subînțeles, lăsând broșura jos. Am nevoie de masă. — A. Mersi. Melissa se freacă pe față. Arată ca naiba de la o vreme. Are cearcăne, și strălucirea părului i-a dispărut. — Văd că muncești din greu, mă încumet mai blândă. — Mda, păi așa e. Își înalță bărbia. Dar o să merite, până la urmă. Scot untul din tine la început, dar, după ce intri, se mai așază lucrurile. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
său existențial a traversat istoria umanității. Situat în fața propriei conștiințe, individul descoperă în straturile ei adânci idei, sentimente, trăiri pe care, cu toate că în unele epoci istorice a încercat să le ignore sau să le nege, le-a redescoperit într-o strălucire inconfundabilă. Contemporaneitatea, epocă a laicizării, așează omul postmodern în plină situație problematică: el este silit să opteze între a fi un individ social, renunțând la o parte dintre convingerile sale religioase, sau a fi un om religios rezervat în relațiile
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
de tare departe, din spatele unor munți pe care n-aveam cum să-i zărim de unde ne aflam. Se făcuse miezul zilei când povârnișurile de pe marginea văii se molcomiră. Munții rămăseseră În spatele nostru. La un moment dat, zărirăm undeva În depărtare, strălucirea șerpuitoare a unui râu. - Cenung, ne spuseră călăuzele, dar noi n-aveam ochi decât pentru câmpiile nesfârșite Întinse dincolo de râu. Era o zi cu un văzduh Într-atât de limpede Încât Îmi venea să cred că pot să văd până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și pe urmă mi‑a spus: - Cred că În dimineața asta ar fi mai bine să mă plimb pe rue St. HonoréĂ - Adică În ce a mai rămas din dimineața asta. - Rosamund o să doarmă până la prânz. Am extenuat‑o cu strălucirea serii de ieri - o doamnă frumoasă luând cina cu trei bărbați dezirabili. Înainte de ora unu n‑ai face decât să‑ți iriți soția. Aș vrea să mă consult cu tine la cumpărarea unei haine sport la Lanvin. I‑am promis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Picasso și pe Gertrude Stein. Dintr‑un motiv sau altul, discutam despre ei cu Ravelstein acum, la „Café de Flore”. În zilele foarte agreabile, eu trec printr‑o ușoară depresie la Început de după‑amiază - și vremea frumoasă Îmi Înrăutățește starea. Strălucirea solară care aurește Împrejurimile - triumful vieții, ca să spun așa, Înflorirea a tot ce‑i În jur Îmi iscă un soi de disperare. Eu nu voi fi niciodată În stare să țin pasul cu această amasare de ceasuri triumfale. Nu‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
apariție la Editura Polirom. 2 Bellow era atunci la University of Minnesota. La cursul lui Stern, care‑l Întîlnise cîteva luni mai Înainte, a discutat o proză scurtă a altui - pe atunci foarte tînăr - autor care avea să contribuie la strălucirea literară a orașului Chicago, Philip Roth. Prin 1957, Bellow a predat un semestru la Northwestern University, apropiindu‑se și mai mult de mediile intelectuale din metropola de la Marile Lacuri, unde avea să se stabilească pentru trei decenii și jumătate. V.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
personajele vor încerca să-i atragă pe spectatori în mascaradă, vor ciocni cu ei cupele de șampanie, vor trece printre rânduri, vor împărți cocarde tricolore; vor împărți exemplare din Constituție și mici fragmente din zidurile dărâmate ale Bastiliei; efuziune totală, strălucire și fast, minute întregi de bufonerie totală.) TOȚI: Vive la France! UNII: Egalité! ALȚII: Fraternité! PRIMUL BĂRBAT: Așa da! Teatrul este o minciună! ORBUL: Să-i dăm afară! (Către spectatori.) Să-i aruncăm în stradă! MAMA: Să le confiscăm averile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mă rotesc Eu planețica ta Care apun după tine” Exact în acest moment soarele a trecut de cealaltă parte a orizontului și în cerul vizibil al poetei apare luceafărul de seară. „Eu cea născută din spuma valurilor Trandafirii și din strălucirea nopților Eu stăpâna tuturor singurătăților” Venus de Mâlo. „Din această mare teribilă incoloră Să stoarcem vietăți colorate și pe ritmul Etern al nimicirii să le osândim Să se înmulțească.” Sună plăcut. „Să stoarcem folosesc pluralul imperial Cât aș vrea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
adică am avut și noi martirii noștri, că altfel se uită la tine dacă vii cu martirul și-i arăți moaștele, biografia, analizele, devizul, tot ce vrea Europa... Dar cu episcop în casă parcă tot mai bine-i. Mai multă strălucire, nu? Azi vicar, mâine Înalt, poimâine și mai Înalt, adică, hopa, ne vedem sus în deal la Patriarhie, de ce nu, că mai avem și noi legături la moaștele Sfântului Dumitru. Dumitru Barbasorov, îl știi, ăla de pe stânga, cum intri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și aștepta să fac sau să spun ceva care s-o impresioneze. Rottweillerul care o însoțea nu însemna nimic. Mă gândeam că nu era genul de fată pe care s-o bagi prea greu în pat. Avea în ochi o strălucire lunecoasă care-ți dădea idei. Nu vrei să bem undeva un vin? am întrebat. Poți să fii sigură că n-am să te chem la mine acasă, pentru că n-ai avea cum să intri. — Și tu cum vrei să cobori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și pereții nu mai vibrară. Se auzeau doar chiotele obișnuite din vecini. Ceasul din perete ticăia cuminte, însoțind sonorul slab al televizorului uitat aprins. Perdelele fuseseră trase pe jumătate, așa că înăuntru abia pătrundea lumina orașului în sărbătoare. La miezul nopții, străluciri fantomatice se proiectară pe mobile și pe fețele celor două fete. Ioana adormise pe canapea, Elena - pe jos, cufundându-și nasul în carpeta pufoasă. Nici nu tresăriră când ușa apartamentului se descuie și intrară părinții Ioanei, împreună cu Filip, fratele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
căutarea cercelului. În cele din urmă, Lurch strigă triumfător. — Uite acolo! S-a prins în balama. Stai un pic. Aproape de peretele din fund era o trapă de lemn, fixată exact pe podea, cu o margine de metal ce-și pierduse strălucirea din cauza vechimii. Cercelul se plasase fix între balamale; cred că Lurch are niște ochi de vultur. Eu nu l-aș fi văzut în veci. — Ce e dedesubt? îl întrebai pe Bez. — Ce să fie, puțul. E ditamai beciul sub asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
venea vorba de atenția pe care le-o acorda regizorului; erau ca niște copii geloși care se țin după fusta mamei. Tabitha, care încă radia, le spuse vestea cea bună. Nu știu cum, dar sub privirile lui Violet, vestea își pierdu din strălucirea pe care o avusese înainte. Deci, practic o să faci o săritură mare! zise Paul, din păcate. Thierry sări ca ars. Va fi o intrare extraordinară, zise el supărat. Era clar că Tabitha era protejata lui. — O s-o facem să zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
înalt și urcând pe scenă. Îmbrăcată în blugi și cu o bluza cu glugă, cu pantofii ei greoi și cu părul strâns neglijent la spate, ar fi trebuit să nu se simtă în largul ei, jenată de lipsa ei de strălucire în comparație cu delicioasele zânișoare și cu maiestuoasa Helen. Deși nu erau machiați sau complet costumați, magia rolurilor îi învăluia pe actori ca o aură. Dar MM era atât de sigură pe ea încât nu părea deloc venită din altă lume. Tabitha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un somn, îmi zise ea. Tot timpul ronțăi ceva, e groaznic. Când spectacolul e pus pe picioare și merge, e OK, dar în săptămâna de producție întotdeauna mă fac cât casa. Dispăru din nou, cu gândul în altă parte. Ah, strălucirea teatrului. — Mi s-a părut mie că te văd intrând, zise Hugo din pragul ușii. Nici măcar n-ai venit să mă saluți. Eram cocoțat pe coșul ăla de colo, fumând țigară după țigară. Stau acolo de vreo oră. Făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]