11,661 matches
-
Noi suntem obligați ca să ne desfășurăm existența numai în situații. Ele sunt „situațiile vieții”, iar spațiul lor de desfășurare este „lumea”. Dacă sufletul este realitatea existenței în lume, el devine prin aceasta și realitatea situației. Esențialul acesteia este unitatea momentelor subiective și obiective, este faptul că ea reprezintă în același timp posibilitate și realitate, actualitate și potențialitate, că noi suntem în lume în același timp activi și pasivi, iar situația este rezultatul jocului întâlnirii și acțiunii mai multor persoane și nu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
raporturile acestuia cu lumea. Eul se afirmă prin trup, dar tot prin trup, Eul „intră” și „există” în lume ca prezență activă. În cazul bolilor psihice, Eul își resimte și raportează propriile sale „schimbări” morbide „în” și „prin” trup. Sentimentul subiectiv al schimbărilor care este interpretat ca „venind din exterior” sau ca „venind din interior” are tot o adresă sau determinare corporală ca spațialitate a persoanei. Suferința psihică este interioară, prin urmare raportată proiectiv la „corpul intern” așa cum apare el în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Imaginile suferinței au fost distribuite de medicină în spațiul corporal, asupra căruia se fixează „observația” (privirea medicului) și „anamneza” (ascultarea bolnavului) în cadrul relației „medic - bolnav”. Rezultatul acestei întâlniri este „discursul clinic” în care sunt cuprinse atât bolnavul, cât și relatarea subiectivă a suferinței sale. Acest „discurs clinic” reprezintă „spațializarea și verbalizarea fundamentală a patologicului” (M. Foucault). Discursul medical obiectivează, din punct de vedere patologic corpul uman considerat ca reprezentând „spațiul de origine și de repartiție al bolii” în care sunt reunite
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poate desprinde faptul că există o diferență netă între „medicina somatică” și „psihiatrie”; între modul de a aborda și a înțelege „medical” bolnavul somatic și bolnavul psihic. În plus, dincolo de aspectele „obiective” ale clinicii, trebuie avute în vedere și aspectele „subiective” legate de întâlnirea „medic - bolnav” a acestui „dialog clinic” care are ca tematică suferința umană, plasând această întâlnire în sfera ontologicului, cu o profundă semnificație morală. Pe aceste considerente trebuie acordată o atenție deosebită atitudinii față de bolnav și gândirii medicale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinic se construiește ca un „spațiu epistemologic” în care își dau întâlnire limbajul, privirea și suferința. Acesta reprezintă spațiul vizionar în și prin care comunică între ei medicii și bolnavii. În acest spațiu al clinicii bolnavul își expune simptomele sale subiective pe care medicul le convertește în „obiecte ale cunoașterii medicale”. În felul acesta se stabilește o legătură de comunicare între „cunoașterea medicală” și „suferința bolnavului” (M. Foucault). În cadrul spațiului clinic se dispută vizibilul (persoana bolnavului) cu invizibilul (boala ca suferință
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihice Caracteristicile psihologice generale ale stării de boală Boala, ca stare modificată a persoanei umane, este o temă importantă pentru psihologie dar și pentru psihanaliză, psihopatologie și psihoterapie. Deși „obiect al medicinei”, boala trebuie privită și ca atitudine sufletească trăită subiectiv de bolnav, aspect care îi pune în evidență caracteristica sa principală de factură psihologică de care suntem absolut obligați să ținem seama în toate situațiile. După Leriche, boala poate fi definită în trei feluri: a) o anumită stare a corpului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
degradați, demenții). După K. Jaspers, sectorul psihopatologiei este cunoașterea și înțelegerea vieții psihice anormale în ceea ce privește realitatea ei, mijloacele de expresie ale acesteia, raporturile sale de ansamblu și cauzele care o determină. În sensul acesta au valoare următoarele aspecte: a) calitățile subiective ale sufletului ca fenomene trăite în mod real (aspectul fenomenologic); b) simptomele obiective, operațiile și fenomenele fiziologice elementare auxiliare; c) expresia fenomenelor sufletești, atât a celor cu caracter obiectiv, cât și a celor cu caracter subiectiv; d) raporturile de ansamblu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următoarele aspecte: a) calitățile subiective ale sufletului ca fenomene trăite în mod real (aspectul fenomenologic); b) simptomele obiective, operațiile și fenomenele fiziologice elementare auxiliare; c) expresia fenomenelor sufletești, atât a celor cu caracter obiectiv, cât și a celor cu caracter subiectiv; d) raporturile de ansamblu ale vieții psihice de tipul raporturilor comprehensive; e) raporturile de cauzalitate; f) modurile și sensul reprezentărilor teoretice; g) sinteza bolilor psihice în raport cu personalitatea. Rezultă din cele de mai sus caracterul particular al bolii psihice, diferența esențială
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a naturii sale. Latura științifică a „discursului clinic”, reprezentată prin „discursul medico-psihologic” este rezultatul unei elaborări a intelectului analitic-cunoscător al medicului sau psihologului, care, plecând de la informațiile cuprins în conținutul „discursului narativ” al bolnavului, elaborează printr-o „codificare științifică” relatările subiective, trăite de acesta, sub forma „simptomelor clinice”. Discursul epistemic final este rezultatul unei duble analize clinico-psihologice de „ascultare a suferinței” și de „observare a bolnavului” care se desfășoară în „spațiul clinicii psihiatrice”. Discursul clinic devine, în felul acesta, o structură
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Discursul clinic reprezintă „câmpul epistemic” care relatează și explică suferința ca „boală” din perspectiva unei organizări științifice riguros raționale a stării de alteralitate în comparație cu normalitatea. El are un caracter strict codificat ca limbaj, cu structură semantică, obiectivând în felul acesta subiectivul suferinței. Atât narațiunea bolnavului cât și discursul clinic au forme sau „modele” diferite, care exprimă atitudinile față de suferința și boala psihică, pe de o parte, iar pe de altă parte, etapele de constituire ale acestor „modele”. Modelele de „narațiune ale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sensul acesta se disting două direcții: direcția științifică și direcția culturală. Le vom analiza pe fiecare în parte. Trebuie însă menționat faptul că termenii vocabularului atât în psihologie, cât și în psihopatologie și psihiatrie, desemnează calități ale unor manifestări psihice subiective, normale și patologice și nu structuri obiectuale ca în cazul anatomiei și al patologiei somatice. Să vedem în continuare cum sunt exprimate, din punct de vedere științific și cultural, conceptele de boală. Între limbajul științific și cel cultural există deosebiri
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se vor recunoaște, alături de dimensiunea clinico-psihiatrică, bio-psihologică și cea culturală și socială”. Aceste concluzii au dus la înlocuirea în sfera psihopatologiei a termenului de boală psihică, rezervat psihiatriei clinice, cu cel de fenomen psihic morbid, în care este subliniată natura subiectivă și interioară a suferinței, ca formă și dimensiune antropologică a ființei umane. Considerând normalitatea psihică drept stare de echilibru sufletesc interior al persoanei, boala apare ca un „accident” ontologic, fiind astfel integrată psihobiografiei interioare a individului (L. Binswanger). În plan
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
limbajului epistemologic, întrucât el este expresia suferinței bolnavului respectiv, al atitudinii sale față de impresiile produse de „transformarea” patologică care survine în existența sa. Spre deosebire de limbajul epistemic, care este un limbaj rațional, limbajul empiric este un tip de limbaj emoțional și subiectiv, comunicând noile „experiențe morbide” ale persoanei în condițiile determinate de boală. Acest limbaj al bolnavului este un „limbaj paralel” cu limbajul specialistului, și dacă pentru bolnav relatările sale sunt autentice și inteligibile, limbajul științific al specialistului îi apare ermetic, complicat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
limbajul bolnavului și limbajul medicului, iar constituirea câmpului epistemic depinde într-o foarte mare măsură de acordul dintre acestea, de capacitatea lor de întrepătrundere și de inteligibilitate. Limbajul empiric este mult mai nuanțat, mai divers decât cel științific, întrucât este subiectiv și urmărește prezentarea trăirilor personale și al atitudinilor bolnavului față de propria sa suferință. În mod egal limbajul științific este un „cod” universal, un instrument cu și prin care specialiștii delimitează câmpul epistemologic al suferinței, operează judecăți în interiorul acestuia și comunică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
relatarea bolnavului. Este un act de punere „la un loc” a exprimării și înțelegerii: domeniul de cunoaștere științifică fiind concluzia acestei întâlniri. Spre deosebire de medicina somatică, în cazul patologiei psihiatrice obiectul științei este interiorizat în persoana bolnavului și are un caracter subiectiv. El nu poate fi obiectivat decât prin intermediul limbajului, mai exact spus, prin acordul care se stabilește între limbajul empiric al bolnavului și limbajul științific al psihiatrului. Aici însă pot apărea confuzii sau exagerări, de regulă din partea psihiatrului, a modului său
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
laturile esențiale ale acestei discipline. Plecând de la „observarea” și „ascultarea” bolnavilor psihici, psihiatrul reconstituie „istoria psiho-biografică interioară” a acestora sub forma unui „context lingvistic” în care cuvintele înlocuiesc imaginile concret-obiective ale suferinței somatice din medicina generală, ele fiind purtătoarele trăirilor subiective ale bolnavilor psihici. În felul acesta psihopatologia se constituie ca un domeniu epistemologic, în care subiectul cunoașterii este „obiectivat” numai prin discurs, iar de natura discursului va depinde delimitarea și înțelegerea domeniului de cunoaștere al fenomenelor psihice morbide. 8. Metode
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
trebuie considerată ca o stare de alteralitate a tuturor acestor registre care compun, în mod nuanțat, persoana umană; motiv pentru care obiectul psihopatologiei va avea particularități specifice. Elementul care însoțește în mod obligatoriu boala este suferința umană, trăită, ca stare subiectivă interioară a bolii, de către individ. Indiferent de natura, cauza, localizarea sau evoluția ei clinică, boala este o formă particulară a suferinței umane, fapt subliniat de medici moraliști, filozofi (Seneca, Marc Aureliu, Epictet, Platon, Socrate, Schopenhauer, Scheler, Jaspers, Minkowski, Ey). Boala
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
geneza tulburărilor sale clinice, în procesul de dezorganizare a sistemului personalității, a relațiilor sale cu ceilalți, a conduitelor etc. b) Anamneza trebuie să fie cât se poate de obiectivă. Se va face distincția între aspectele obiective ale bolii și relatările subiective ale bolnavului față de propria sa suferință și istorie biografică. Anamneza trebuie să evite aspectele nesemnificative, anecdotice, colecționând și reținând numai datele reale. Culegerea datelor anamnestice constă în a preciza și a ordona relatarea (narațiunea) spontană a bolnavului, căutând să i
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de familie, anturaj etc.; e) modul de dezvoltare și evoluție al personalității bolnavului. Toate datele mai sus menționate demonstrează că examenul clinic este un tip particular de raționament, care pornind de la bolnav ajunge la boală, sau de la suferință ca trăire subiectivă, la diagnostic ca formă de cunoaștere medicală. Ca act medical, examenul clinic al bolnavului psihic, implică mai multe „etape” succesive și anume: - primul contact cu bolnavul; - explorarea bolnavului, convorbirea medicală sau interviul; - anamneza biografică sau istoricul bolii actuale; - chestionarea anturajului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
plus, medicul și psihologul trebuie ca prin această comunicare să favorizeze „dialogul bolnav/anturaj” în scopul reintegrării acestuia în familie, școală/loc de muncă, societate. Explorarea psihologică Examenul clinico-psihiatric, ca modalitate particulară de „convorbire cu bolnavul” trebuie, dincolo de aspectul său subiectiv, să aibă și fundamentarea unei obiectivări a relatărilor bolnavului. Aceasta revine explorării psihodiagnostice care completează investigarea clinică a bolnavului, prin aplicarea unor probe sau teste psihologice. În cazul examenului psihologic se vor avea în vedere următoarele aspecte: nivelul de inteligență
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
coerentă, „suferinței bolnavului”, convertind datele de semiologie clinică (simptomele) în elemente din care se construiește „cunoașterea medicală”. Aceasta va avea, în final, o formulare diagnostică, reprezentând rezultatul unui demers epistemologic. Etapele gândirii medicale reprezintă un raționament care, pornind de la aspectele subiective relatate de bolnav, și datele de observație obiectivă constatate de medic, vor conduce la o concluzie finală de factură logic-obiectivă, care este diagnosticul clinic. Acest tip de raționament este un proces mintal deosebit de complex și de o mare subtilitate, care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
schema de mai jos: fig. p. ms. 107 Partea accesoria a suferinței BOLNAVUL Partea esențială a tulburărilor Simptomele clinice Fenomenele vitale DIAGNOSTICUL Criterii de evaluare clinică a suferinței Intuiția medicului ca înțelegere a suferinței Partea obiectivă (observație clinică) MEDICUL Partea subiectivă (înțelegerea cazului) Să analizăm în detaliu componentele din schema de mai sus, axându-ne pe cei doi termeni, „bolnavul” și „medicul”, ca „părți” care concură la realizarea diagnosticului. Bolnavul prezintă o latură subiectivă, esențială pentru el întrucât este resimțită în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suferinței Partea obiectivă (observație clinică) MEDICUL Partea subiectivă (înțelegerea cazului) Să analizăm în detaliu componentele din schema de mai sus, axându-ne pe cei doi termeni, „bolnavul” și „medicul”, ca „părți” care concură la realizarea diagnosticului. Bolnavul prezintă o latură subiectivă, esențială pentru el întrucât este resimțită în sfera conștiinței proprii, și o latură obiectivă, pe care însă o resimte ca fiind accesorie celei dintâi. Latura obiectivă cuprinde sentimentul, trăirea suferinței în planul propriei sale conștiințe, precum și atitudinea față de suferință. Latura
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conștiințe, precum și atitudinea față de suferință. Latura obiectivă cuprinde totalitatea manifestărilor exterioare ale bolii, sau tulburările organo-funcționale, somato-psihice, respectiv ceea ce medicul surprinde ca „simptome clinice” ale bolii respective. Medicul, în calitatea sa de observator al bolnavului, prezintă și el o latură subiectivă, de tip emoțional-afectiv, prin coparticiparea la suferința bolnavului, și o latură obiectivă, rațională, raportată la observația clinică a cazului, căreia caută să-i dea o formă rațională. Latura subiectivă se referă la intuiția, sau capacitatea de penetrare, de surprindere de către
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
calitatea sa de observator al bolnavului, prezintă și el o latură subiectivă, de tip emoțional-afectiv, prin coparticiparea la suferința bolnavului, și o latură obiectivă, rațională, raportată la observația clinică a cazului, căreia caută să-i dea o formă rațională. Latura subiectivă se referă la intuiția, sau capacitatea de penetrare, de surprindere de către medic, a suferinței bolnavului. Latura obiectivă se referă la experiența clinică a medicului, la criteriile de evaluare de către acesta a simptomelor clinice prezentate de bolnav. În relația „medic-bolnav” se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]