5,716 matches
-
proză și de eseu-publicistică, pe care le pune între titluri sugestive: O sugestie de sfințenie, Opera în proză, Poetul căzut în lume. Aproape ovaționându-i creația, pe care o vede drept "o sugestie de sfințenie"94, criticul literar îi transferă sublime sensuri martirice: Ce anume ne place la Ana Blandiana? Cel mai mult, ne place că ea se înfățișează dezarmată, în fața publicului, în fața ironicului public de azi. Această vulnerabilitate dă o sugestie de sfințenie (evocându-l pe sfântul Francisc d'Assisi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poezia acestei autoare. Migrațiunea spre Spital pare să devină, de asemenea, un eveniment fatidic, care ar avea ca unică șansă salvatoare asceza interioară, ca formă de purificare etică:"Vom ajunge. Fiți gata. În curând vor urca/ Pe urmele noastre devenite sublime,/ Toți oamenii lumii. Noi îi vom aștepta/ Frumoși, fericiți, devastați de-nălțime". (Migrațiune). "În poezia Spital apare ideea opoziției la inerția existenței"62: Mi s-a-ncuibat în sânge ca o patimă boala,/ Și ca pe o patimă, nu pot s-o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
numai duioșia, ci și senzualitatea, întrucât ne-o închipuim pe salvatoare înfiorată, ca de-un curent electric, de trecerea prin sine a ultimului spasm de viață al păsării"173. Spuse într-un ton grav, primele poeme ale Ilenei Mălăncioiu, dedicate sublimei vârste a copilăriei, conțin o retorică specifică unui romantism întunecat sau a unui început de simbolism. Astfel încât, "de la titlul frisonant al primului volum, Pasărea tăiată, și, pînă la ultima celulă a textului, poemele captează și exprimă o suferință acută, atroce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
că acesta este un curent literar destul de eterogen, cu prelungiri până în epoca postmodernismului, ai carui reprezentanți au exploatat, într-o manieră personală, toate resursele liricului, de la râsul grotesc, la sensibilitatea pură, de la ironic la tragic, de la retorica angajată, la inefabilul sublim al cuvântului liber. Prin urmare, avem de-a face cu un colaj de stiluri scriitoricești, care se nasc din tot atâtea trăiri ale autorilor care aparțin acestui curent, în nesfârșitul lor drum al căutării de sine și, într-un final
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a ei, în sensul negativ al cuvântului. Spălată de orice culoare locală, poezia pierde și substanță, ca o haină trecută prin curățătorie chimică"185. Tot un fel de Antigonă o consideră Alex Ștefănescu și pe Ana Blandiana, când îi transferă sublime sensuri martirice, curajului său de a spune fățiș adevărul: "Ce anume ne place la Ana Blandiana? Cel mai mult, ne place că ea se înfățișează dezarmată, în fața publicului, în fața ironicului public de azi. Această vulnerabilitate dă o sugestie de sfințenie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Amfiteatru, asonanța 258 cu vocală anterioară închisă i: "Noi, plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă" (Delimitări). Amestecând gravul cu ironicul, tragicul cu comicul, sublimul cu banalul, ca într-un râsu' plânsu' stănescian, utilizarea acestei figuri fonologice cu rang expresiv înalt contribuie la crearea imaginii cosmopolite și proteice, totodată, din textele interzise blandiene. Am încercat, pe parcursul acestui capitol, să trasăm, prin exemple, într-o perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
păstrate cu intenția probabilă de a mărturisi loialitatea cetățenească a locuitorilor casei, obiecte artistice de mare complexitate. Ea este însă în ton cu plăcerea blecheriană de a trăi momente de grație mai ales la periferia orașelor și de a descoperi "sublimul" pe un maidan plin de noroi. Stampele ce redau portretul regelui Carol I și al reginei Elisabeta nu sunt acoperite cu orice fel de scris, ci cu povestea vieții perechii regale. Astfel, se ajunge la ideea de obiect care își
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
vedea", anunță ghidul, conștient de efectul anunțului său. Noi, turiști de luna iulie, mai mult sau mai puțin bronzați, megem în șir indian pe lîngă zidul exterior al cetății. De partea aceasta a castelului, degajată cu totul, panorama este imensă, sublimă. E nevoie să reamintim că ceea ce vizităm azi drept castele catare nu sunt catare? Cetățile actuale (ridicate la sfîrșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea, renovate apoi) au avut pînă în secolului al XVI-lea misiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
creează, punctul de vedere o inventează; imaginea este realitatea. Acesta este postulatul epistemologic la care face apel teoria noastră. Dacă putem spune că posibile și imposibilele noastre sunt reprezentările noastre, noțiunea de reprezentare are acest sens extrem de precis. UN ANIMAL SUBLIM ȘI ÎNFRICOȘĂTOR: ALTFEL SPUS, CONSTRUCTIVIST A adopta o poziție epistemologică riguros constructivistă înseamnă a refuza expresiile "cîmp de posibilități" și "arie de posibilități". A crede că posibilele și imposibilele noastre decurg din nenumăratele constrîngeri exterioare (legate de împrejurare, de context
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
la fel de magistral executată, ca tot ce s-a realizat de atunci și pînă astăzi. Toate prejudecățile asupra caracterului "primitiv" al "oamenilor din caverne" au fost pe loc spulberate. Răspunsul la întrebarea care ne preocupă ni se oferă, deci, într-o sublimă expresie, la Combarelles, Lascaux, Chauvet, în Franța sau la Altamira, în Spania. Să remarcăm un lucru înainte de a merge mai departe: cititorul va înțelege că refuzăm să vorbim despre artă în privința capacității pe care o aveau primii oameni de a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
precum o facem noi, " Frații mai mici", din dorința de a trăi într-o lume din ce în ce mai artificială. Kogi cred că misiunea lor este aceea de a menține echilibrul general în lume, armonia dintre pămînt, apă, oameni, animale, plante: ce idee sublimă și nebunească, nu-i așa? Oamenii moderni sunt încredințați că după lumea lor nu mai urmează nimic, că reprezintă ultima etapă din evoluția umanității. Lume abandonată veșnicei insatisfacții materiale și unui război economic permanent, total și general. Pentru oamenii moderni
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Posibil nu înseamnă probabil 232 Ce face cercetătorul studiind posibilele și imposibilele oamenilor? 235 Posibilul: o veche temă filosofică și poetică 237 Care este realitatea lumii? 248 Care este realitatea realității fizice? 254 Ambiguitatea noțiunii de reprezentare 258 Un animal sublim și înfricoșător: altfel spus, constructivist 261 O teorie "complementară" a lumii 265 Nici un teren nu e sigur 272 Ce sunt posibilele și imposibilele noastre? 273 Aparatul neurofiziologic și facultatea de a crea lumi 277 Suntem o inexplicabilă discontinuitate 278 Dorința
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
neavînd altfel nici o legătură unul cu altul, venind de pe planete diferite. Sexul este acel element capabil să provoace coliziuni neverosimile din perspectiva stereotipurilor generale. Și să nu uităm că drama nu ar fi completă fără apariția virginală și zâmbitoare a Sublimei Soții, de neclintit la brațul soțului preaiubit. Sincer, am avut mereu o reală admirație pentru această jurnalistă frumoasă, deșteaptă și puternică, dar postura fermă și în același timp discretă pe care a adoptat-o de-a lungul acestei grele încercări
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
orice estetism sau seducție artistică, ce-și urlă neputința în fața unui vid intolerabil, alienați într-un discurs non-umanist și un corp abject (dar Michel Tournier ca să nu mergem mai departe în urmă nu ilustra el, oare, deja "murdăria" infectă și sublimă totodată?) construiesc o viziune apocaliptică pe care nu o putem reduce la liniștitoarea etichetă de "fin de siècle". Polemica declanșată de acest terorism intelectual (care amintește de cea stîrnită în jurul afacerii Sokal și Bricmont, pe care Houellebecq îi apără), împinsă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
interzis, la Pekin, după ce au săvîrșit 'uciderea' rituală a lui Elisabeth în ochii lumii. Odată împlinită datoria familială și publică, în sfîrșit liniștită, ea dispare pentru toți, mai puțin pentru omul ei care, la final, aduce o ofrandă simplă și sublimă Celui care a permis unei străfulgerări amoroase să dureze: "Mulțumesc", regăsind începutul care deschidea deja poarta fabulosului: "Și eu am căzut într-un vis." Houellebecq este imens de departe și foarte aproape în același timp. În mod curios, și el
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de ce suportăm cu atîta ușurință teroarea impusă de tirani. Arbitrariul și imprevizibilul sunt printre cele mai eficiente mijloace de supunere. Orice om se poate pregăti cumva, sau chiar poate para o lovitură dacă e conștient de un pericol iminent, dar sublimul forței manipulatorii rezidă în distribuția aparent întîmplătoare de elogii și palme, astfel încît liniștea și siguranța să nu fie niciodată dobîndite pe deplin, nimeni să nu se simtă la adăpost de o răsturnare subită de situație. Incertitudinea și lipsa de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
7 sau 12... Dar diversele tentative de descifrare au dat greș pînă la urmă și perspectiva postmodernă s-a întărit: nu există niciun cod, Arta nu-l poate înlocui pe Dumnezeu, iar ultimul poem al lui Mallarmé este un eșec sublim. Ce cred specialiștii notorii în opera lui Mallarmé despre "decodificarea" propusă de Meillassoux? De pildă, Bertrand Marchal, profesor la Sorbona și editor al Operelor complete ale poetului în Pléiade consideră că avem de a face cu "o carte diabolic de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
atroce, oribil, obscen etc.) ca fiind o altă fațetă a nereprezentabilului unui discurs postmodern. Hassan face referire la arta postmodernă, unde găsește variate exemple pentru a susține aceste trăsături, și pe care o caracterizează ca fiind aniconică. În contextul interpretării sublimului în arta modernă și în cea postmodernă, Lyotard observă că pentru moderni imprezentabilul este doar un conținut absent, dar care rămâne totuși o "sursă de consolare și de plăcere" (situație care îl face pe Lyotard să considere că estetica modernă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
arta modernă și în cea postmodernă, Lyotard observă că pentru moderni imprezentabilul este doar un conținut absent, dar care rămâne totuși o "sursă de consolare și de plăcere" (situație care îl face pe Lyotard să considere că estetica modernă a sublimului nu reprezintă adevăratul sublim, care rezultă din combinația plăcerii și a suferinței), în timp ce "postmodernul ar fi ceea ce în modern invocă imprezentabilul în prezentarea însăși; ceea ce se refuză consolării formelor bune, consensului unui gust care ar permite resimțirea în comun a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cea postmodernă, Lyotard observă că pentru moderni imprezentabilul este doar un conținut absent, dar care rămâne totuși o "sursă de consolare și de plăcere" (situație care îl face pe Lyotard să considere că estetica modernă a sublimului nu reprezintă adevăratul sublim, care rezultă din combinația plăcerii și a suferinței), în timp ce "postmodernul ar fi ceea ce în modern invocă imprezentabilul în prezentarea însăși; ceea ce se refuză consolării formelor bune, consensului unui gust care ar permite resimțirea în comun a nostalgiei imposibilului; ceea ce se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
au efecte asupra subiectivității și valorizării, care sunt supuse constant orientării date de exigențele sale sau ale comunicării de masă. Începând de la Heidegger încoace, cotidianul a început să capete valența unei probleme filosofice, fiind inventat, reinventat sau perceput din perspectiva sublimului 376. Având în proximitatea sa teoretică reflecțiile profesorului său din Critica vieții cotidiene, Baudrillard nu va face un elogiu cotidianității, ci va încerca să descrie condiția generală a subiectului pe fondul unui cotidian modern, afectat de o serie de schimbări
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Practice, Methuen, London and New York, 1982. OLESEN, Søren Gosvig, " Filosofia franceză mai recentă", în Anton Hügli, Poul Lübcke (coord.), Filosofia secolului XX, vol. I, trad. de Gheorghe Pascu, Andrei Apostol, Cristian Lupu, Editura All, București, 2003, pp. 486-516. PARRET, Herman, Sublimul cotidianului, trad. de Magda Jeanrenaud, Editura Meridiane, București, 1996. PATAPIEVICI, Horia-Roman, Omul recent. O critică a modernității din perspectiva întrebării " Ce se pierde atunci când ceva se câștigă?", ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 2005. PÂRVU, Sorin (coord.), Dicționar de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
European, Iași, 1994, p. 67, [s.a.]). 373 Ibidem, p. 76. 374 Ibidem, p. 77. 375 Jean Baudrillard, Societatea de consum, p. 41. 376 A se vedea, de exemplu, Michel de Certeau, L'invention du quotidien, Gallimard, Paris, 1980; Hermann Parret, Sublimul cotidianului, trad. de Magda Jeanrenaud, Editura Meridiane, București, 1996. 377 Henri Lefebvre, La vie quotidienne dans le monde moderne, Gallimard, Paris, 1968, p. 30. 378 Despre posibilitatea ca o "reflecție filosofică asupra cotidianului să fie în același timp și o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Jean Baudrillard, De la séduction, p. 55. 517 Jean Baudrillard, Celălalt prin sine însuși, p. 45. 518 Henri Atlan, Paul Feyerabend, Edgar Morin, op. cit., p. 86. 519 Jean Baudrillard, Celălalt prin sine însuși, p. 36 520 A se vedea Herman Parret, Sublimul cotidianului, cap. 2, 3. 521 Jean Baudrillard, De la séduction, p. 9. 522 Cf. Jean Baudrillard, De la séduction, pp.154-155. 523 Pascal Bruckner, Euforia perpetuă, trad. de Cristina și Costin Popescu, Editura Trei, București, 2000, p. 74. 524 Gilles Lipovetsky, L
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
35. 547 Ibidem, p. 39. 548 Cf. Traian Stănciulescu, "Introducere" la J. A. Barnes, Sociologia minciunii, Editura Institutul European, Iași, 1998, p. 59. 549 Jean Baudrillard, Strategiile fatale, p. 59. 550 Ibidem. 551 Ibidem, p. 90. 552 Vezi Herman Parret, Sublimul cotidianului, p. 80. 553 Jean Baudrillard, Strategiile fatale, p. 163. 554 Henri Atlan, Paul Feyerabend, Edgar Morin, op. cit., p. 88. 555 Lionel Bellenger, La force de persuasion. Du bon usage des moyens d'influencer et de convaincre, p. 96. 556
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]