5,950 matches
-
ultimele luni. 172 DANIEL BĂNULESCU început, în bătaie de joc ("Dumneata nu te-ai simțit nicicând așa de părăsit, încît te-ntrebai de ce să te mai consideri femeie?"), îl înșurubează în canapeaua de lângă șoldul dumneaei, adolescentin și cam analfabet, îi suflă fumul în ochi și suspină: - Spune-mi, suflete, te-au dat dușmanii afară? - Da, doamnă. - Și ce să-ți fac eu?... Pun pariu că nici măcar nu-ți trece prin minte din ce-ai să trăiești? - Da, doamnă... Nu, doamnă. - Perfect
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
n-are voie omul să se căsătorească? Nu-i dați voi permisiune omului să se căsătorească?... N-are el voie să se însoare?... E cumva un păcat?... Se opune cineva?! Gărgăriță, harță care fumase la viața lui multe, nu-i suflă, bineînțeles nici un cuvânt. Îl ascultă ochi și urechi până-n crăcanele apelului de dimineață. Află deci dintr-o suflare și se convinse și el că madam Aurora avea sânii prea mari (uite-așa, cât două ugere de bivoliță bolnavă, i se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și dădu drumul pe masă la un pachet de țigări. Doamne, "Virginia"! Marca asta de țigări nu se mai fabrica de peste două decenii! Femeia alese o țigaretă gălbuie, o bătu cu grație octogenară la ambele capete, o aprinse și îi suflă fumul pe nări: - În 1921, la Paris, am cunoscut un domn... deosebit de interesant... ce se numea Pink Floyd. Era singurul bărbat căruia i se potrivea, fără îndoială, termenul de captivant. Se înfățișa drept un gentelman înalt, bine legat, cu o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai spălat cu apă de la robinet, să-i dispară amprenta de energie străină? - Spălat. Țesălat. Dezinfectat cu sodă caustică! Împroșcat cu apa sfințită de la un pămăduf de busuioc... Dar tot nu pișcă. - L-ai încărcat cu radiațiile unor plămâni omenești, suflând asupra lui de 17 ori? - Nu cu al meu. E mai aschilamb... O știi pe Gabi. La fel de meseriașă la supt, ca și la suflat. A stat și-a suflat în fundul lui, de pendul, toată noaptea. Dacă avea porțile deschise de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tot nu pișcă. - L-ai încărcat cu radiațiile unor plămâni omenești, suflând asupra lui de 17 ori? - Nu cu al meu. E mai aschilamb... O știi pe Gabi. La fel de meseriașă la supt, ca și la suflat. A stat și-a suflat în fundul lui, de pendul, toată noaptea. Dacă avea porțile deschise de la astral trebuia ca să se fi umflat până acum ca un buhai. - Pendulatorul trebuie să fi îndepărtat, de la trupul său, toate obiectele metalice. Să fie curat. Dispoziție sufletească excelentă. - Duș
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar deveni, cu totul din întîmplare, poet, gazda sa îi va procura și lui o iubită, mai mult pentru a avea ce să-i fure, atunci când va preda poezia pe care era obligat s-o scrie acum, unui alt sinistrat. Suflă în mâini să vadă dacă răsuflarea i se aburește. Deși era o noapte de aprilie năprasnică, răsuflarea nu i se aburea. Pândi ca Petruța să dispară în cămăruțele cu marchiză, pentru a-i aduce un felinar străvechi, de ceferist, de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
universul! Zece minute petrecute în acel loc valorau cât ore întregi de așteptare! Ani de zile nu a lipsit din peisaj această imagine când sosea dimineața la școală autobuzul lor drag. Cum se încălzea afară și cu toate că vântul continua să sufle cu înverșunare pe litoral, băieții mergeau pe plajă cu profesorul Enacopol sau Cristian unde desfășurau orele de sport. Știau cu precizie că pe nisip era mai greu de alergat, dar făceau condiție fizică. Zare, colegul lor era handbalist, juca extremă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
că le face curte la toate colegele, poate pica ceva din cântecele sale! Pe băieți îi mutase diriginta pe rândul de la ușă. Stelică stătea în banca doua în fața lui Stani, deși era puțin mai scund. Avea posibilitatea astfel să îi sufle, în el avea încredere, fiindcă nu îi era teamă de profesori și avea tehnica lui specială. Totdeauna i-a plăcut să sufle. Avea experiență de când stătea în banca întâi în anii de gimnaziu și le-a mers la vreo două
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Stelică stătea în banca doua în fața lui Stani, deși era puțin mai scund. Avea posibilitatea astfel să îi sufle, în el avea încredere, fiindcă nu îi era teamă de profesori și avea tehnica lui specială. Totdeauna i-a plăcut să sufle. Avea experiență de când stătea în banca întâi în anii de gimnaziu și le-a mers la vreo două discipline. La rusă a fost condamnat din start. Când răspundea Stelică îl provocau toți colegii din clasă pe domnul Moroianu să le
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
întrebări. Trebuiau să citească mai toată geografia, lui îi plăcea și nu îl deranja acest stil însă Stelică nu învățase și nu știa o iotă. Cu toate că a încercat, nu a putut face mare lucru, era prea mult de suflat și profesorul l-a picat. La anatomie nu învățase nimic, nu știa după cine se luase. Stani n-avea de gând să învețe, avea note mari în primele trimestre putea să îi dea chiar și zero tot îi ieșea media
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
continuare ce să obțină? La română l-a pus profesoara să spună ceva despre Calistrat Hogaș, Pe drumuri de munte. El era baza și speranța lui, dar Stelică nu citise nici minimum despre carte și când a început să-i sufle, el repeta totul ca un papagal: - În această carte autorul narează despre călătoriile lui. El reproducea cuvânt cu cuvânt ce auzea de la Stani și au ajuns mai departe. - Într-o seară se oprește la un bordei unde îl întâmpină două
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
banii aiurea banii respectivi îi considera meritul lui și nu-i spunea mamei nimic mânca aproape zilnic florentine când scăpa de la școală cu bunele lui colege Nae si Mihaela. Le făcea de multe ori cinste sau ele lui că îi suflau la diverse materii! Se sufla în mod rezonabil numai începutul ideii, profesorii știau foarte bine și erau indulgenți dacă observau că elevul a prins în ansamblu gândirea lecției respective. În definitiv nu toți aveau nevoie de 10 iar celor din
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
considera meritul lui și nu-i spunea mamei nimic mânca aproape zilnic florentine când scăpa de la școală cu bunele lui colege Nae si Mihaela. Le făcea de multe ori cinste sau ele lui că îi suflau la diverse materii! Se sufla în mod rezonabil numai începutul ideii, profesorii știau foarte bine și erau indulgenți dacă observau că elevul a prins în ansamblu gândirea lecției respective. În definitiv nu toți aveau nevoie de 10 iar celor din clasa lui nu prea le
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Într-o zi când a coborât din mașină a scăpat trabucul, care s-a rostogolit pe jos ei s-au oprit să vadă cum reacționează iar ministrul a sesizat că îl urmăreau. S-a aplecat și a ridicat trabucul, a suflat puțin peste el, a continuat să îl fumeze mergând mai departe și zâmbind către ei. Au analizat faza favorabil și de atunci, chiar dacă ministrul era în mașină, le făcea semn cu mâna și ei îi răspundeau gălăgioși. Avea mulți colegi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
indicând trecerea timpului. Li se pare că s-a uitat în nemișcare, vremea se oprise pentru totdeauna, deși scurgerea timpului este singura variabilă implacabilă și gândurile li s-au unificat pentru eternitate. Laur speră să rămână singuri în parc vântul suflă un aer încins, el a simțit deodată nevoia să nu mai fie nimic între ei, hainele erau de prisos însă îi era frică de cei din jur: - Nu-ți fie teamă, nu ne deranjează nimeni! șoptește Flora care îi simțea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fugar iar Nicu rostește cu încântare, aproape strigând cu vocea-i puternică de bas: - Te-ai făcut gagică mișto, ia-mă și pe mine la plimbare, măcar să vă țin borcănelul! Râd toți și un puști izbucnește hohotind: - Bătrânilor, v-a suflat-o studentul! Erau tineri, veseli, seara era a lor, copacii abia așteptau să îi protejeze, se auzeau din curți glasuri îmbietoare de femei, cu râs velar și muzica ușoară pusă destul de tare. Le plăcea gălăgia litoralului în vacanță vara, se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în când, își potrivea mustățile ca o coadă de rândunică peste buzele late și pline. Trăgea în piept aerul proaspăt și o ciupea de obraji pe mireasă, făcîndu-i curaj. Nașa își ținea pălăria neagră, cu calotă, să nu i-o sufle vântul. Stere ofta și își freca nerăbdător bărbia, privind pe furiș chipul femeii. Lina nu spuse nimic până la fotograf. Atelierul era aproape. Străbătură piața pavată a poștei și se opriră în fața unei clădiri cu două caturi, cenușie, cu ferestre multe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iuti și parfumați. Sorbind adânc din lingura lată, se scutura de plăcere. 95 - Bună? îl întreba. - Bună, mormăia. Când golea farfuria, cerea iar: - Mai dă-mi! Îi aducea încă o porție. Apuca feliile de mămăligă tăiate cu firul de ață, sufla în fiertură și mesteca rar. Lina pregătea sosurile în farfurii adânci. Îl aștepta să șteargă urmele de pe marginile tacâmurilor, gonea câinii pripășiți la picioarele cârciumarului și strângea masa. Stere se mai închina o dată, de mulțumire, apoi deschidea ușile cele noi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
toată lumea că botează cârciumarul. Casele nașului erau peste Grivița, înspre mahalaua Grantului. Lumqa se oprise în loc și privea convoiul cel vesel. Cocoșată sucea dosul, răcnea o dată, pocnea degetele lăutărește. Ieșiseră și negustorii afară din dughenele lor să se uite. Oltenii suflau în palme de frig, bătând opincile. Au trecut podul de fier după plocon. Locuința brutarului se vedea de departe, odăi lângă odăi, cu acoperișul înțigluit și geamuri verzi la cercevele, deasupra, de 99 Îndulceau lumina soarelui. Câinii au început să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tremura. Scuipă chiștocul ars. Mi-a plăcut și mie... Da cui nu-i place? Așa coardă, mai rar. A trăit el ce-a trăit cu ea, a pus Stăpînu ochii pe dânsa. Ce-a făcut, ce-a dres, i-a suflat-o! A vrut Sandu să-l taie pe staroste, au stat supărați, s-au mardit, 1-a băgat Bozoncea-n spital pe păgubaș, ce, te joci?! Două luni azăcut. Pe urmă, n-a avut ce face. Tot la el a venit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țuică... - Bine, se învoia ăl mare. Întâi u jura pe toți: - Să moară mă-ta, Petre, că nu spui la nimeni? -Să moară! - Să moară mă-ta, Naie? - Să moară! Și se întorcea către fetele acarului: - Iar voi, amărâtelor, dacă suflați ceva, dă benga-n voi! Dacă te uitai la el, nu-l bănuiai. Era un băiat bălai, blând după priviri. Avea o voce subțire, de fată, parcă nu mânca decât miercurea. Se scărpina într-una în cap și mesteca. Dacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trăiască oameni și animale laolaltă, să nu mai curgă sânge. Că eu mă hrănesc numai cu iarba, cu verdețuri, și-mi merge bine. Cristos nu s.e mai văzuse, și pe Marin Pisică îl înconjurase o gloată de vitișoare care suflau cu boturile lor pe mâinile sale. O mie de ochi, negri și buni, îl priveau, și parlagiul înțelegea graiul lor mut. Le mângâia grumazurile și le simțea nădușeala cu miros plăcut. Bine mai era așa... La capătul Griviței s-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bărbat. - Lasă-mă, măiculiță! -Nttt! Și-i despica bluza cu zale de arnici. - Să știi că strig la vecini! -Strigă! Și-o pupa sub puful urechii, unde-i dulce carnea de muiere. - Barem stinge lampa, că se vede peste drum! Sufla hoțul în lampă. O nădușea. Ofta văduva-n plăceri. - Greu fără bărbat! - Greu, mie-mi spui? -îti plăcu, lele? - Îmi plăcu. Ostenea Gheorghe. Se ducea până afară. Îi dădea un ghiont lui Paraschiv, care se lungea pe unde apuca: - Fugi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
flocos și întunecat, numai colți. Adulmecau gunoaiele și cu nasul tot sub coada cățelelor din jur. Dulăul rotea ochii la ăilalți. Ceata se oprea împrejur. Al lui Chirică, lung ca un castravete și bolîu, moțăia de-a-n picioarele. Al cârciumarului sufla cu limba scoasă. Corciturile oltenilor lipăiau lângă șef, că șef era câinele lui Matei! Nu mișca unul. 207 Vinețiul fochistului bătea aerul cu coada ridicată. Era lacom. El scormonea pământul. Mirosise osul, pentru că os se afla sub laba sa. Toți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
omoară, îl iei pe nu știu în brațe. Dacă nu mărturisim, nu are ce ne face! Tăcu puțin. Se scarpină după ureche. - Or să ne întindă oasele', poate mai scapi un cuvințel, două. De cai ca de cai, poți să sufli câte ceva dacă n-o să mai poți, dar să nu-i faci cântarea lui Bozoncea, că degeaba mai ieși de aici... Te omoară... Or să ne întrebe: Da stăpînu vostru pe unde este?" "Nu știu, n-am văzut!" Dacă te-ar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]