6,212 matches
-
și „fireworks“. în.trad.) FILENAME \p C:\Documents and Settings\RedactorB\Desktop\Lanark.doc PAGE 492 Blazatul spune de ce-i place de a lui blazare E-o slăbiciune, însă, deși tărie pare Cînd trupurile toate s-au retras Un trup superb îi dă valoare Un trup superb îi dă valoare Din iad putea-va Lanark să îl scoată oare? în simțuri cînd se naște-a doua oară Nici un liman n-a mai rămas Un trup nesăbuit îi dă valoare Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
C:\Documents and Settings\RedactorB\Desktop\Lanark.doc PAGE 492 Blazatul spune de ce-i place de a lui blazare E-o slăbiciune, însă, deși tărie pare Cînd trupurile toate s-au retras Un trup superb îi dă valoare Un trup superb îi dă valoare Din iad putea-va Lanark să îl scoată oare? în simțuri cînd se naște-a doua oară Nici un liman n-a mai rămas Un trup nesăbuit îi dă valoare Dar nu-ndeajuns să-l vindece Din iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu-i prea întreagă la minte. Fără nici o îndoială. Lipsită desigur în fragedă copilărie de antrenamentul inițial non-A, atât de necesar dezvoltării anumitor inteligențe. Cum a fost oare posibilă neglijarea unui asemenea antrenament în căminul unui om atât de superb integrat cum este președintele Hardie, aceasta este întrebarea. Oricare ar fi fost motivul, rezultatul era o făptura ale cărei acte sunt controlate exclusiv de talamus. Și-o imagina cu mare ușurință pradă unei comoții nervoase. Continuă s-o supravegheze din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
inspecteze închisoarea. Nu arăta prea rău. Un pat dublu, într-un dormitor spațios cu tapet roz-coral, care comunica cu un salon cel puțin la fel de mare și de luxos ca acela din locuința lui Crang. Mobilierul era confecționat din lemn prețios, superb patinat și lăcuit. Pe pereți erau expuse tablouri, dar Gosseyn nu-și pierdu vremea să le admire, căci privirea lui ageră reperase o ușă închisă. Din direcția ei răsună un zgomot, cel al unei chei răsucite în broască. Gosseyn făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vârstă decât mine (împlinise douăzeci și patru de ani), o frumoasă cu părul complet alb, îmi ștergea cu spirt arcadele sparte sau omoplații jupuiți, făceam dragoste. O dată, într-o duminică de toamnă, la dușuri, după meci, a venit Constantin îmbrăcat cu o superbă flanelă albă, îl mai văzusem și în alte dăți dând târcoale pe acolo; Gică Wirth, care juca aripă în echipa adversă, i-a spus : „Mă, pirpiriule, ia dă tu flanela aia, s-o încerc și eu“. Constantin și-a scos
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu-i prea întreagă la minte. Fără nici o îndoială. Lipsită desigur în fragedă copilărie de antrenamentul inițial non-A, atât de necesar dezvoltării anumitor inteligențe. Cum a fost oare posibilă neglijarea unui asemenea antrenament în căminul unui om atât de superb integrat cum este președintele Hardie, aceasta este întrebarea. Oricare ar fi fost motivul, rezultatul era o făptura ale cărei acte sunt controlate exclusiv de talamus. Și-o imagina cu mare ușurință pradă unei comoții nervoase. Continuă s-o supravegheze din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
inspecteze închisoarea. Nu arăta prea rău. Un pat dublu, într-un dormitor spațios cu tapet roz-coral, care comunica cu un salon cel puțin la fel de mare și de luxos ca acela din locuința lui Crang. Mobilierul era confecționat din lemn prețios, superb patinat și lăcuit. Pe pereți erau expuse tablouri, dar Gosseyn nu-și pierdu vremea să le admire, căci privirea lui ageră reperase o ușă închisă. Din direcția ei răsună un zgomot, cel al unei chei răsucite în broască. Gosseyn făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dintâi; același interval despărțea și cea de-a doua gură de prima, ceea ce dădea impresia unui nou cap, crescut literalmente din celălalt. Se vedeau și un alt rând de umeri, cu două brațe scurte ce se terminau în niște mâini superbe, uimitor de lungi și delicate. În ansamblu, figura avea ceva femeiesc. Grosvenor își spuse că brațele și mâinile celor două făpturi se vor despărți probabil la un moment dat și atunci al doilea trup va putea să-și suporte propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
izbuti să afle ce anume simțise. Oricum, nu era o senzație dezagreabilă. Papilele gustative îi erau gâdilate de ceva dulce. Ochii i se umeziră și nu mai simți nici o încordare. În minte îi răsări imaginea unei flori, o garoafă roșie, superbă, ca acelea care creșteau pe Pământ - deci nu putea avea nici o legătură cu flora din lumea Rimilor. "Rimii" își spuse, cuprins de un soi de fascinație. Numele acesta venea cumva din noaptea spațiului? I se părea, fără să știe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-sef al secției de geologie. În videocomunicator se auzi o altă voce: - A coborât! L-am văzut cu ochii mei! - Și totuși am activat scuturile! Spuse Pennons, destul de calm. Grosvenor își plecă privirea: sub picioarele lui strălucea o flacără albastră, superbă. Limbi subțiri de foc se ridicau spre costumul lui de protecție, contrariate parcă de rezistență acestuia. Nu se auzea nici un zgomot. Grosvenor privi buimac în lungul coridorului, acoperit cu un covor de flăcări albastre, spectrale. O clipă, avu iluzia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de-a noastră constituie centrul unui câmp de forță care acționează ca un ecran de protecție împotriva forțelor distructive imateriale. Acest ecran de protecție nu opune rezistență măciucilor, sulițelor ori gloanțelor și nici altor substanțe materiale, dar, pentru a străpunge superba barieră pe care o creează în jurul proprietarului său, ar fi nevoie de un tun atomic. Veți înțelege ușor, continuă vânzătorul, că o armă de o asemenea forță nu putea fi lăsată să cadă, fără unele modificări, în mâinile unor iresponsabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
obiecte obișnuite din metal ori din plastic, folosite destul de stângaci, ca și orice altă substanță materială, câtuși de puțin asemănătoare cu acest revolver, fără o viață proprie uluitoare, sărind cu o vioiciune intrinsecă pentru a susține cu toată puterea lor superbă voința stăpânului. Tresărind, Fara își aminti de scopul venirii lui în acest magazin. Zâmbi cam strâmb și zise: - Toate acestea sunt foarte interesante. Dar cum rămâne cu raza care se poate desface? Bătrânul spuse calm: - La grosimea unui creion, raza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
efortul lui de a cuprinde imensitatea înspăimântătoare a acelui colos de metal fără luciu care se întindea aici, sub razele soarelui strălucitor de vară. Cinci etaje imense de metal, fiecare de câte treizeci de metri înălțime. Mașina parcă domina cerul. Superbul proiect al celor o sută cincizeci de metri se sfârșea cu un con de lumină, o adevărată turlă de biserică prelungită în sus cu vreo șaizeci de metri, rivalizând în strălucire cu soarele. Și era chiar o mașină, nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
înveli arma într-o cârpă moale de diftină, o puse în rucsac. Prin perdele se strecura o lumină udă. Nucu Scarlat pipăi buchetele brodate, destrămate pe alocuri. " Cu ce-și poate pierde cineva timpul, Dumnezeule! Și totuși era o femeie superbă... De obicei, astea bine făcute țin acul în mână de parcă ar fi un pește viu." Le avea de la prima nevastă. O căsătorie care durase exact patru luni. Și peisajul în peniță de la Capri, tot de la ea îi rămăsese. O femeie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
discutat despre asta. Încerc însă o strângere de inimă. Mi-e la neîndemînă gândul că acum doarme liniștită ori se uită la ploaia de afară, iar mâine sau poimâine... Făcu un gest cu mâna și oftă: Ar fi putut trăi superb. Păcat! Șerbănică Miga scînci: ― Pot să mă ridic? Am înțepenit de tot. Scarlat înclină capul. Se uita tot timpul la pendulă, incapabil să se stăpânească. Nu-și mai simțea deloc mâna. Doar ceva mort, greu care-i apăsa genunchiul... Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Și mai precis ușa, dacă există, se află în spatele biroului, la îndemînă... Nu, realmente cred că nu te înșeli, draga mea... La mentalitatea lor, era imposibil să nu le fi trecut prin cap și trăsnaia asta. Le-ai văzut biblioteca... Superbă! Evident, nu lipsește nici căminul. Pariez pe orice că au și o cameră secretă! Închipuiește-ți numai! Ce surpriză pentru un grup de vizitatori, la o mică manevră a ghidului să se trezească dintr-o dată că un perete se deschide, dând
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înzdrăvenit, a intrat în panică. Mă rog, e un fel de a vorbi. Individa nu și-ar pierde cumpătul nici în fața unui regiment de marțieni. Hm, cred că exultă, se topește de plăcere la gândul că ne joacă o festă superbă. Ține minte ce-ți spun! Ajunsă în străinătate, o să-mi trimită toată viața felicitări duioase de Paști și Crăciun. ― Încă n-a ajuns, observă moale locotenentul. Mă surprinde chestia cu cadavrul din dormitor. Crima nu se înscrie printre metodele ei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
încheia nasturii paltonului demodat cu guler de vidră îngălbenită, fără să scoată un cuvânt. Șerbănică își plimba ochii bulbucați luîndu-și parcă pentru totdeauna rămas-bun de la pereții plini de tablouri cu flori mici. Florence, înfășurată într-o haină de astrahan, cândva superbă, și cu pălăria în cap, privea în gol, ignorîndu-i pe ceilalți. Șerbănică îi atinse mâneca. ― De ce-ai luat blana? Dacă n-o menajezi... ― Așa am avut chef! M-am săturat s-o țin în dulap și să umblu în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sa nouă, bruscă, emițând ceva fără nici o legătură cu discuția anterioară. Ochii locotenentului luciră scurt: "Aha!" ― Ai ghicit! Cererea mea a fost respinsă. Am primit și un sfat de valoare inestimabilă. Să mai redactez vreo cinșpe demisii întrucît caligrafia e superbă. N-ar strica să fie în versuri. După cum vezi, o grămadă de lume spirituală. Azimioară se interesă camuflîndu-și zâmbetul. ― Ce idee aveți? ― Vreau să verific încă o ipoteză. Orice aș face, mă obsedează expedierea biletului acela blestemat. Mă întorc repede
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Trupul sfâșiat de convulsii tresărea electrocutat. În fond, moartea lui Panaitescu o lăsa rece. Deși conviețuiau în aceeași locuință de ani de zile, se cunoșteau foarte puțin. Profesorul fusese un vecin comod și discret, calitate ținând mai mult de o superbă indiferență vizavi de tot ce se petrecea dincolo de limitele stricte ale perimetrului în care evolua și de o sinceră lipsă de curiozitate pentru viața și treburile colocatarilor. Lipsea aproape toată ziua, iar seara ieșea cu nevastă-sa, amândoi ciudat de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
imprimate păreau ude. Matei citi printre dinți. ― ... așa..."în veci neconsolați, Melania, Grigore, Valerica, Doru..." ― Hm, făcu Popa. Nu-i plăcea să-și vadă numele acolo, pe fâșia de mătase lucioasă. Putea fi un semn rău. Chema parcă nenorocirea. ― E superbă, conchise Melania Lupu. Sânt absolut sigură că va face o impresie admirabilă. * Mașina se opri în fața cimitirului. Cristescu aruncă țigara și-l luă de braț pe locotenentul Azimioară. Pășeau pe aleea largă străjuită de bănci. ― Mă deprimă îngrozitor atmosfera, spuse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sper că nu vă încurcă... Fruntea Metaniei Lupu se încreți imperceptibil, reuși totuși să surîdă: ― Deloc. Îmi face chiar multă plăcere. Un tânăr atât de amabil... Începu să servească, plină de stil, cafeaua. Cristescu admiră ceștile din porțelan cu păsări superbe, cleștișorul de argint pentru zahăr, flaconul cu rom. Mâinile bătrânei se mișcau fermecător, aveai impresia că se joacă cu obiectele acelea fragile, abia le atingea. O îndemînare grațioasă pe care-ți făcea plăcere s-o observi. Îți încînta ochiul, încercînd
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cap. ― Deloc. Din câte știu, nu i-ați rezervat Valericăi Scurtu un tratament special. Vreau să spun că nu întrețineați legături mai apropiate cu nimeni. ― Exact, rânji bătrânul. În casa asta, domnule maior, există, v-ați convins sper, cea mai superbă galerie de cretini. Cu și fără temperament, blonzi, bruneți sau cu bube... Ăsta-i balamuc, nu casă! Ăla cioplește pietroaiele ― se exersează pentru ocnă, bănuiesc ― Panaiteștii bat, mă rog, băteau de nebuni la mașină când îți era lumea mai dragă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
te poți întoarce. CAPITOLUL XII CARE E TRUCUL? Avea 46 sau 47 de ani, iar primul lucru care te izbea era siguranța. Privind-o, simțeai că va găsi totdeauna, indiferent de situație, soluția corectă, accentul just, replica ideală. Se mișca superb, cu o grație naturală care nu se învață nicăieri și mai ales "da, reflectă maiorul, asta e, femeia sugera acut ideea de civilizat". Rufăria i-o ghiceai impecabilă, baia, veritabilă drogherie, cu săpunuri fine și trei perii de dinți, nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
extrem de senzual. Ochii enormi, verzi, aruncau lumini dulci, citeai în ei împăcare și o poftă de viață nealterată de vârstă. " Nu-i e frică de bătrînețe", conchise maiorul. Doina Popovici izbucni în râs. Gura cam mare era bine desenată, dinții superbi. ― Ce idee pe Vîlcu! A profitat neîngăduit de mult de amabilitatea dumneavoastră. Vine deci pe 14... Se răsuci spre cutia de țigări arătîndu-și talia bine conservată. Purta o rochie bleu, din flanel moale, cu un medalion greu de argint, ostentativ
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]