4,155 matches
-
tânăra delicateță, dulcea moliciune a copilăriei era întrunită cu frumuseța nobilă, coaptă, suavă, pronunțată a femeiei . Prin transparența generală a unei pieliți netede se vedeau parcă vinele viorii și când piciorul ei atinge marea, când simte apele muindu-i corpul, surâsul său devine iar nervos și sălbatec, cu toată copilăria ei; în luptă cu oceanul bătrân ea se simte reîntinerind, ea surâde cu gura încleștată de energie și se lasă îmbrățoșărei zgomotoase ale oceanului, tăind din când în când cu brațele
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
abordării unor noi experiențe de relaționare cu proprii copii, subliniind importanța mediului familial în cultivarea creativității copilului. Lector univ. Elena Seghedin Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași Capitolul I Conceptul de creativitate: perspective și teorii Motto: „Lăsați jocul copiilor, poveștile, florile, surâsul, nu le aglomerați bulevardele copilăriei cu semafoare de direcție. ” ( Valeria Sârbu - Fermecătorii babuini) I . Conceptul de creativitate: perspective și teorii Creativitatea desemnează capacitatea de a realiza creații inovatoare (originale, ingenioase) dar și adecvate (utile, adpatate în funcție de cerințele sarcinii). Sfera de
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
data aceasta. El NU va bea! Să vadă întreg orașul că e un mare artist, nu un vicios. Îi va da de băut... raței. Ca s-o frăgezească. Sobru, se așează la masa-i preferată. Chelnerul se apropie cu un surîs familiar: Ca de obicei, domnul Nuni? Ca de obicei, dar eu voi consuma doar apa. Votca o va bea rața. Ospătarul nu-nțelege nimic, totuși îi aduce clientului său o votcă și o apă. Nuni pune pasărea pe masă și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
despart greu de puținele cunoștințe agreabile, două actrițe, și, cu actele de transfer în buzunar, plec în Capitala Banatului. Mă duc la teatru și-l caut pe director. Secretara mă primește acră. Apoi, apare liderul trupei, Hans Linder, cu un surîs echivoc pe față și-mi spune că postul meu a fost... blocat, între timp. Rămîn perplex. Mă scol cu greu de pe scaun și fug la un telefon public. Sun la Direcția Teatrelor și vorbesc cu Mircea Rădulescu, un om cumsecade
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
hotel. Supus, i-am dat 100 de lei (camera la hotel costa, pe vremea aia, cam între 75 și 125). Tot ce-și dorea, primea. Naiba știe de ce... O să te mai caut, domnule! mi-a șoptit. Și a arborat iar surîsul acela dureros-feminin, cu care cred că, de fapt, m-a dat gata. M-a sărutat pe frunte și a luat de pe oglindă un șirag de mătănii, primit de mine din Grecia. Mi-a spus că vrea să-și aducă aminte
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
vrut să asculte: E grav, bă! Nu se mai bea în teatru! Veni decret! Decret veni! De la Tovarășa! Cabinetul 2! S-a dus cu băuturaaaa, băăăăă, nenorociților!... Gata cu bețiileeeeee, detracaților ce sînteți!!!... Și directorul lăcașului de cultură combină un surîs sardonic cu un ton de lungire a vocalelor, specific bocitoarelor îndemînoase. Continuă să urle: Nu se mai bea nici la biroooouri... nici la cabiiiine... nici pe scenăăăă... (apoi încet, dar încet de tot, dădu un ordin scurt și neclar)... Bagă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
un calabrez din Roseto. Învățase că cunoașterea nu te face fudul, dimpotrivă... Lampadarele salonului avură parcă un freamăt. A fost anunțată sosirea lui Richelieu 3. Cardinalul salută cu o solemnitate care sugera întreaga emfază a unei binecuvântări, îi adresă un surâs lui Tommaso și-i întinse Regelui un document spre a-l semna. Schimbul de conveniențe a fost rapid. Puținele fraze se risipiră pe loc ca și cum ar fi fost grăbite să se pitească pe după divane sau să se facă nevăzute în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o lumină difuză și senină. Satisfacția suveranului era vizibilă, se uita la Tommaso cu recunoștință, fiul ar fi avut drept consilier un cardinal italian și tot un italian ar fi pus ordine în topografia Regatului. Se înfioră și cu un surâs imperceptibil: mama o să fie fericită. Dacă mamele noastre ar mai trăi, -spuse purtat de emoție, dragă fra'Tommaso, aș chema-o pe-a ta la curte și le-aș pune pe amândouă față-n față. Tommaso tresări, durerea de cap
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și Fiu păreau de carne, persoane vii. Este adevărat că îi surâseseră șoptindu-i ceva? Pe drumul de întoarcere nu s-a băgat în vorbă cu ceilalalți săteni, încerca să-și amintească cuvintele șoptite de Madonna, să-și amintească exact surâsul lui Cristos. Cum era cu putință ca statuile să vorbească? Erau tâmpenii iscodite de închipuirea lui stârnită de călătorie. Dacă l-ar fi întrebat pe taică-său s-ar fi ales cu una după ceafă, căci Geronimo obișnuia să spună
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se răzbune, dar ce motiv ar fi avut? Că avea o fire morocănoasă atunci când el făcea vreo năzbâtie? Sau că era prea conștiincios în privința celor din familia lui? Îl revedea, îi revedea ochii aceia sinceri și îngândurați, mâinile mari și surâsul de om bun și simțea o duioșie care, dacă nu s-ar fi aflat în confesional, l-ar fi făcut să izbucnească în hohote de plâns. Duhovnicul nu se pricepuse să-i dea o explicație pe potrivă, bătuse câmpii cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai sfârșească. Îi întreba pe călugării mai bătrâni, pe octogenari, cum să facă să citească mai repede, îi amețea de cap cu întrebările lui, iar aceștia, de-acum departe de orice ispită, inclusiv de cea a cititului, răspundeau cu un surâs, ridicându-și brațele spre cer. Plecând de la acestea, fu poreclit "călugărul puț" și apoi "călugărul burete". La vremea plimbării laolaltă, cu prietenul său Ponzio, se lansa în discuții îndârjite despre probleme literare și teologice, politice și sociale. Adesea alți călugări
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
până la ora prânzului, și imediat după acesta începea din nou. La întâlnirile din faptul serii era de-acum istovit și nu-i mai ardea de glume sau de tainicul lui legământ politic. Dacă vreunul îl provoca, îi răspundea cu un surâs, se referea la subiect schițând cu mâna o linie, după care renunța la orice replică. În câteva săptămâni, pentru a face praf acel atac "nefast și mincinos, lipsit de conținut", a scris opt volume. Polemizase și pusese la punct, iar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
oameni cu coroană sau oameni în uniformă. A creat oameni și-atât. Pământul aparține păsărilor și nouă tuturor. Cei ce ne obidesc trebuie să fie alungați, să plece unde-or vedea cu ochii 33. Fețele li se luminară într-un surâs: gurile deschise a încuviințare lăsau să li se vadă dinții rari și negricioși. Suflete inocente gata să-și pună la bătaie mizeria în schimbul acelei făgăduințe de libertate care poate nu era o minciună dacă un călugăr din părțile lor era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
m-a rugat să te întreb, ceea ce am și făcut. Femeia intră. Era îmbrăcată foarte simplu, veșmintele îi erau rafinate și scumpe; mersul ei era ca al unei regine, trufaș. Îl privi pe Tommaso drept în ochi și, cu un surâs politicos și aproape afectuos, îl întrebă: Îți amintești de mine? Momentul de rătăcire al lui Tommaso a fost enorm. I se părea că zărește un chip cunoscut și familiar, dar nu izbutea, oricât s-ar fi străduit, să-și aducă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
păreau îmbufnați și prea dedați afacerilor; altceva decât în port! Observa o frenezie necunoscută până atunci, ceva ce aducea a furie în mers și în purtări. Încercă să vorbească cu un bătrân așezat la masa unui han. Bătrânul, cu un surâs disprețuitor, îi răspunse: Toți sunt neguțători, aleargă nebunește după aur și argint și țin caii și catârii în galop până-i termină. Și care e motivul unei asemenea grabe? Au o întâlnire la care trebuie neapărat să ajungă? Se duc
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ca fiind „aforismele poporului”, expresie potrivită pentru a reda bogăția de Înțelesuri a acestora: „Avem proverbe care sunt biciuiri de foc și proverbe care Înainte de a se preface În cuvinte au fost flori. Unele, discrete, deschizând orizonturi metafizice. Altele sunt surâsuri desprinse dintr-o tragică resemnare În fața vieții. Unele au urâtul obicei al dascălilor care moralizează. Altele, un umor izbăvitor de tristețe. Adâncime, joc, grotesc Întâlnești la fiecare pas, dacă nu la orice țăran, atunci În belșugul de Înțelepciune al acelui
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
orgoliul sau timiditatea părinților Îi Învață pe copii economia, aroganța sau supunerea. Îi mai stimulăm să fie imitatori, lucru spre care sunt și așa prea Înclinați; nimeni nu se gândește să-i facă originali, cutezători, independenți” (Vauvenargues). Adesea, În societate, surâsul este o datorie. (Zâmbetul binevoitor sau chiar prietenos este o condiție esențială a instalării Încrederii și, implicit, a stabilirii comunicării.) „Dacă oamenii nu s-ar măguli unii pe alții, n-ar exista societatea.” (Vauvenargues) „Fericit ori nefericit, omul are nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
iubită, până la uitarea de sine; apoi, În celelalte iubiri Își spune cuvântul experiența... Μ Un fapt interesant: nu suntem la bătrânețe Într-atât de exigenți și de intransigenți În aprecieri pe cât suntem la tinerețe. La bătrânețe Înlocuim aceste atitudini cu surâsul binevoitor și cu dispoziția de a fi gata să iertăm. Dar poate că așa trebuie să fie În viață: tinerii să ne dea revoluțiile, iar bătrânii să tempereze, apoi, excesul de zel al acestor revoluții (așa cum s-a Întâmplat și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cunoscute despre iubire este, desigur, următoarea: iubirea este acea Încântare a sufletului care-i face pe Îndrăgostiți În stare să-și vorbească ore În șir fără cuvinte. De ce, Într-adevăr, ar fi nevoie de cuvinte când, de exemplu, un singur surâs sau zâmbet poate să ne ofere atâtea Înțelesuri... Μ Cum poate să apară „părtinirea” În judecata oamenilor? Iată un exemplu plastic, oferit de Înțelepciunea chineză: „Când Zhuang Zi era pe moarte, discipolii doreau să-i facă o Înmormântare bogată. Zhuang
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
reușesc ca printr-o minune să citesc ce ai tăiat, rămân cu gura căscată. Ai renunțat la așa o comoară! Îți vine să te Întrebi ce a fost În capul tău când te-ai hotărât să faci una ca asta. Surâsul care se schița pe buzele mele trebuia să exprime un scepticism ofensat: - O singură mică Întrebare: ați citit Într-adevăr manuscrisul care-mi aparține?” Ceea ce e descris aici până la caricaturizare este o experiență cu care toți scriitorii sunt obișnuiți, și
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
poezia îl joacă în fața vieții. Exponentă a generației sale, Ana Blandiana "respinge ideea de frivolitate și își asumă condiția prin înțelegerea rostului superior"54, păstrând fundamentul originar pe care să se sedimenteze evoluția. Cine ar putea să mă jignească?/ Măduva surâsului mi-e caldă/ Chiar și-atunci când înghețat pe buze/ Și-ntărit îmi fac din el unealtă.// Însă fericirea-i apă gravă,/ Și în albia mea copilărească-/ Epoleții generației mele/ Cine ar îndrăzni să îi jignească?". (Mândrie) Raportarea permanentă la ceilalți, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
269. 131Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 271: "Un vibrato emoțional constant al vocii însoțește mărturisirile limpezi, profesiile de credință nete, elocvența rituoasă. Formal, poemele sunt corecte, rotunjite pe la colțuri, cu metafore cuminți, dar care păreau impresionante ("frânghiile ploii", "măduva surâsului"), rareori forțând în sensul avangardismului antebelic ("pisica moartă a ceții")". 132Lucia Simona Bumbu, Iulian Boldea, Ana Blandiana. Monografie, antologie comentată, receptare critică, în "Observator cultural", nr. 62 (2001), în format electronic la: http://www.observatorcultural.ro/Iulian-BOLDEA-Ana-Blandiana.-Monografie-antologie-comentata-receptare-critica*articleID 2787-articles details.html
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poezie sobră, reținută, a alunecărilor și încetinirilor de ritm, cu o mimică de ciudată, uneori, elocvență, în rolul femeii care, prin evoluția ei, pare că dezvoltă și un subțire comentar de subtext acțiunii din piesă. Acordat ambianței, cu abordarea unui surîs al suficienței, Florin Mircea joacă cu aplomb rolul inginerului Ștefan, cumnatul lui Ilie, iar Liana Mărgineanu, prezentă, ca totdeauna, cu vioiciune, împlinește în caricatural o schiță reușită a Verei, sora Minei, contrastînd față de aceasta, prin banalitatea simțului comun. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
într-un registru dual guvernat de "rîsu'plînsu' ". După ce te destinde cu o primă parte generatoare de hohote, te lovește în plin cu o filosofie a îndoielii și suferinței. Hohotul se crispează tot mai mult pînă se face lacrimă sau surîs amar. Deranjul este mare pentru toate categoriile de public: pentru cei de generația a treia sau chiar a doua, se umblă la conștiință; pentru cei tineri se umblă la curiozitatea pentru ceva ce apare astăzi sub forma unui exotism, a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sunt deschideri spre opera poetică permanentă a poetului Mihai Beniuc. Eugen Jebeleanu "În satul lui Sahia" E. S. P. L. A., 1952, "Bălcescu" E. S. P. L. A., 1952, "Cântecele pădurii tinere", Editura Tineretului, 1953, "Versuri alese" E. S. P. L. A., 1954, "Surâsul Hiroșimei" Editura Tineretului,1959, "Cântece împotriva morții" Editura Tineretului, 1963, "Elegie pentru floarea secerată", Editura Tineretului, 1967, "Hannibal", Cartea Românească, 1973. Ceea ce dă originalitate creației lui Eugen Jebeleanu este motivul morții, desfășurat într-o amplă elegie de-a lungul întregii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]