5,059 matches
-
iubești. Iar ascultându-i, trebuie să reții numai ceea ce ție îți folosește (p. 174). Ostil teoriei lui Platon privitoare la egalitatea în drepturi a oamenilor pe care natura nu i-a făcut la fel de inteligenți, la fel de harnici, la fel de întreprinzători (p. 177), suveranul se arată reticent și față de felul său insolit de a dezvălui treptat adevărul prin interogații surprinzătoare, metodă asimilată sofisticii : Le întorci pe toate cu fundul în sus, ca să-ți iasă ție demonstrația. Nu te-am chemat aici ca să născocești tot
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cetate, oricare din cetățile mici de pe coastă. S o organizeze el cum dorește, să o conducă... Ar deveni un exemplu pentru toate țările și pentru toți tiranii... (p. 191). Mai realist, cumnatul lui Dionis cel Bătrân își dă seama de ce suveranul n- are cum să accepte un astfel de plan prin care de bună voie să pună la îndemâna lui Platon cele mai zdrobitoare argumente împotriva propriei domnii (p. 191). În același timp, Dion sesizează și contradicțiile republicii ideale concepute de gânditorul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la rândul său pe Platon la curte. În pofida experienței negative din trecut, filosoful este tentat să dea curs acestei chemări și nu se teme că aventura s-ar putea termina la fel de prost ca prima sa călătorie în Sicilia de vreme ce noul suveran pare mult mai deschis decât predecesorul său : Bătrânul era un înapoiat, un tiran care nu dorea să se schimbe nimic... Tânărul rege este o minte luminată și îndrăzneață (p. 218). Arheanassa îl avertizează că Dionis II avea aceste calități doar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
convins de necesitatea conjugării dintre acțiunea omului politic și ideile înțeleptului : Filosofii care nu sunt conducători sunt la fel de neîntregi și de neputincioși ca și conducătorii care nu-s filosofi (p. 220). Încă de la sosirea în Siracuza, gânditorul descoperă că tânărul suveran și-a pierdut entuziasmul de altădată față de proiectul statului egalitarist pe care acum îl consideră utopic, o idee frumoasă... din păcate nerealizabilă (p. 225). Filosoful îl acuză pe Dionis II că i-a preluat doar formal concepțiile, dar le-a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
chip similar, scena întâlnirii dintre Diogene și Alexandru Macedon este descrisă prin intermediul unor pasaje preluate de la Diogenes Laertios : cei doi se prezintă cu atributele lor definitorii, „marele împărat” și, respectiv, „câinele” (VI 60) ; filosoful socotește că a fi în suita suveranului ar însemna doar obligația de a lua prânzul și cina când ar porunci acesta (VI 45) și îi cere regelui dispus să-i acorde orice favoare doar să se dea la o parte pentru a nu-i lua lumina soarelui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
istorie (I, p. 353). Ea îi oferă lămuriri cu privire la scena uciderii lui. În urma plecării bărbaților în război, singura resursă a țării a fost povestea născocită de trei tineri pletoși și dornici de faimă care au ridicat primele tragedii pe seama cadavrului suveranului : Nu a mai rămas nimic de exploatat, Agamemnon, în afară de tine. A trebuit să te omor ca să pot supraviețui până la întoarcerea ta (I, p. 354). Pentru protagonist, asasinatul respectiv e un fals, pentru soția lui o mică licență dramatică. Clitemnestra susține
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tragediile (I, p. 362). Ostașul prea obosit ca să mintă îl îndeamnă pe comediant să renunțe la meseria nepotrivită pentru el, o dată ce are o fire sinceră, lipsită de duplicitate, dispusă să creadă cu adevărat în moartea lui Agamemnon (I, p. 362). Suveranul consideră că prin fapta lui a înviorat reprezentația teatrală, că i-a adus ce-i lipsea, adierea vie și răcoroasă a hazardului (I, p. 362), în măsură să anihileze un joc static și lipsit de suplețe (I, p. 363). După
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de eliminare a rivalului pentru a-și restabili autoritatea subminată de fascinația teatrului. Ca și actorul din primul act, Menelau protestează că Agamemnon i-a stricat toată scena din care lipseau numai gestul final și mimica potrivită (III, p. 413). Suveranul Micenei nu pare impresionat de gesturile fratelui său deghizat, cocârjat, tremurând și cu bale la gură, ocolind subiectul, dând înapoi, făcând pași laterali, țopăind și îi judecă sever purtarea mai adecvată la serbările dionisiace și nu în complot (III, p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
1954 când a fost scrisă , ea va fi publicată abia după patru decenii, în 1996. Drama istorică tratează momentul instalării republicii romane în 509 a. Chr. prin alungarea regelui Tarquinius Superbus de către forțele coalizate în jurul lui Lucius Iunius Brutus. Fostul suveran nu apare însă pe scenă, accentul căzând asupra tentativei eșuate de restaurare a regimului monarhic, la care participă doi fii ai lui Brutus, și a execuției publice a conjuraților decisă de consulul în exercițiu, intransigent cu propriii urmași. Autorul pornește
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tactică și strategie (I, p. 30). Totul pare plasat sub semnul derizoriului, profeția e o simplă șarlatanie, un spectacol prost regizat. În momentul în care Oedip întreabă dacă e adevărat că nu ar fi copilul lui Polybos și al Meropei, suveranii Corintului care l-au crescut de mic, totul se schimbă : cu vocea tunătoare a unui bărbat, Pythia, care continuă să și miște buzele, ca și cum ea ar vorbi, îi anunță soarta cumplită de a deveni ucigașul tatălui său și soțul mamei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
aleși pe trei ani, câte patru din statele mari și câte doi din statele mai mici ale Europei. Acest organism avea menirea de a reglementa toate problemele de interes comun, diferendele dintre state - inclusiv cele teritoriale - precum și problemele apărute între suveran și popor în cadrul fiecărui stat. Cel mai cunoscut proiect de instaurare a păcii generale este elaborat între 1713 și 1717 de către abatele Charles Irénée de Saint-Pierre, participant la pacea de la Utrecht (1712), care punea capăt războaielor lui Ludovic al XIV
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
între 1713 și 1717 de către abatele Charles Irénée de Saint-Pierre, participant la pacea de la Utrecht (1712), care punea capăt războaielor lui Ludovic al XIV-lea. Intitulat Proiect pentru o pace perpetuă în Europa și Proiect pentru o pace perpetuă între suveranii creștini, el oscilează încă între ideea europeană și ideea creștină, preconizând ca suveranii să înființeze o Societate europeană, având un Congres sau un Senat permanent care să garanteze statu-quo-ul teritorial existent. Acesta nu putea fi schimbat decât cu trei pătrimi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de la Utrecht (1712), care punea capăt războaielor lui Ludovic al XIV-lea. Intitulat Proiect pentru o pace perpetuă în Europa și Proiect pentru o pace perpetuă între suveranii creștini, el oscilează încă între ideea europeană și ideea creștină, preconizând ca suveranii să înființeze o Societate europeană, având un Congres sau un Senat permanent care să garanteze statu-quo-ul teritorial existent. Acesta nu putea fi schimbat decât cu trei pătrimi din voturile membrilor congresului, războiul dintre state fiind interzis. Doar Congresul era cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
lucrare (în 1782), include aprecierile sale personale privind pacea, intitulată Judecată asupra păcii perpetue. Proiectul lui Rousseau preia o mare parte din ideile dezvoltate de abatele de Saint-Pierre, filosoful iluminist aducând însă și unele critici acestora. De pildă, apreciază că suveranii nu vor renunța niciodată la interesele lor particulare în favoarea binelui comun. Socotește că pacea poate fi asigurată nu prin intermediul unui Congres al suveranilor, ci prin crearea unei federații de state întemeiată pe principiile voinței naționale (Duroselle, 1990, 358-359). În Germania
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
dezvoltate de abatele de Saint-Pierre, filosoful iluminist aducând însă și unele critici acestora. De pildă, apreciază că suveranii nu vor renunța niciodată la interesele lor particulare în favoarea binelui comun. Socotește că pacea poate fi asigurată nu prin intermediul unui Congres al suveranilor, ci prin crearea unei federații de state întemeiată pe principiile voinței naționale (Duroselle, 1990, 358-359). În Germania, Immanuel Kant publică la Koenisberg, în timpul revoluției franceze, în 1795, Pentru pacea perpetuă, unde, la fel ca și Rousseau, propune o confederație generală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
al unei națiuni, a avut tendința să se confunde cu clasa sau casta conducătoare. Niciodată n-a putut îmbrățișa, cu aceeași cuprindere, actualitatea totală a unei națiuni. Când Joseph de Maistre se întreabă ce e națiunea și găsește că e suveranul și aristocrația, el exprimă reacționar un lucru pe care marxiștii îl susțin revoluționar în teoria statului proletar. Statul (deși pentru marxiști nu există propriu-zis nici stat și nici națiune, ci numai societate) nu mai este suveranul și aristocrația - sau mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și găsește că e suveranul și aristocrația, el exprimă reacționar un lucru pe care marxiștii îl susțin revoluționar în teoria statului proletar. Statul (deși pentru marxiști nu există propriu-zis nici stat și nici națiune, ci numai societate) nu mai este suveranul și aristocrația - sau mai târziu burghezia -, ci proletariatul. În orice stat nu există un echilibru, ci o preponderență de forțe. Cine are această preponderență se identifică într-o măsură anumită cu statul. Națiunea cuprinde elemente mult mai complexe și mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai-marele Sfântului Imperiu Roman să devină o imagine și o manifestare a Însuși „Regelui Lumii”... ca Împăratul invizibil să fie totuna cu cel manifest, iar Vârsta de Mijloc... să aibă și sensul unei Vârste a Centrului... Centrul invizibil și inviolabil, suveranul ce trebuie să se deștepte, și Însuși eroul răzbunător și restaurator nu sunt niște fantezii ale unui trecut mort, mai mult sau mai puțin romantic, ci chiar adevărul acelora care astăzi, doar ei singuri, se pot numi În mod legitim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de dimineață la piață. „Zice aici că În 1614 apare În Germania o scriere anonimă, Allgemeine und general Reformation, sau Reforma generală și comună a Întregului univers, urmată de Fama Fraternitatis a Onorabilei Frății a Rozei-Cruce, adresată tuturor Înțelepților și suveranilor din Europa, Împreună cu un scurt răspuns al Domnului Haselmeyer, care din acest motiv a fost aruncat În temniță de Iezuiți și pus În fiare pe o galeră. Dată acum la tipar și făcută cunoscută tuturor inimilor sincere. Editată la Cassel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
weberiană, că acesta pretinde monopolul legitim asupra folosirii forței într-un anumit teritoriu. Ostrom, urmân du-l pe Ophuls (1973), denumește această soluție drept soluția leviatanului, în analogie cu contractualismul hobbesian ce solicită concentrarea autorității politice în mâinile unui singur suveran (statul) pentru a evita consecințele dezastruoase produse de indivizii raționali în situația în care nu există nicio reglementare a relațiilor sociale (starea naturală) . Din punct de vedere ideologic, se poate afirma că această soluție ar fi favorizată în principal de
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
MIHAI I CA PREZENȚĂ ! Mihai I, Rege al României, Principe al României, fost Principe de Hohenzollern (n. 25 octombrie 1921, Sinaia), în perioada domniei tatălui său, Regele Carol al II-lea, cu titlul Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia, a fost suveran al României între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947. Este stră-strănepot al reginei Victoria a Marii Britanii și văr de gradul trei al reginei Elisabeta a II-a. Mihai este una
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
în Teologie EPISCOPUL HUȘILOR 4 aprilie 2011 NE-A BINECUVÂNTAT PAPA... Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea (născut Karol Józef Wojtyla, * 18 mai 1920, Wadowice, Polonia † 2 aprilie 2005, Vatican) a fost papă al Bisericii Catoliceepiscop al Romei și suveran al Vaticanului ales în 16 octombrie 1978. Pontificatul său de 26 ani (octombrie 1978 aprilie 2005) este considerat al treilea ca lungime din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 ani) și al lui Pius al
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
II-lea, ca și din alte ocazii, am priceput cât de apropiate sunt religiile catolică și ortodoxă și nici acum nu înțeleg marea schismă și nici de ce nu are loc acea reunificare, idee care l-a adus la București pe Suveranul Pontif câțiva ani mai târziu. Susținerea populară într-o asemenea majoritate mi-a dat de gândit și m am întrebat dacă nu ne îndreptăm către o altă nouă dictatură a Bisericii. Mi-am zis că religiozitatea unei nații este sau
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
putut atinge veșmintele dar mi-a fost frică să nu fiu considerat atentator sau terorist. Experiență cu totul unică. Am mai fost și în Cetatea Vaticanului de 2 ori, am urcat pe Catedrala Sf. Petru, am asistat la Mesa altui Suveran catolic, dar n-am mai avut aceeași pătrundere în toată ființa, a ideii de Divinitate. Ca amănunt picant, pentru că am urcat scările Catedralei repede, pe rondoul de sus am leșinat, mi-am pierdut cunoștința, am vărsat tot, n-am mai
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
52% dintre români sunt românce. Peste 44% dintre salariații români sunt salariate. Categoria nevastă sau țiitoare întreținută este complet minimală. Probabilitatea este mare ca și o bună parte dintre cititori de ziare să fie cititoare. Jurnaliștii vor să-și slujească suveranul și o fac în două moduri: scriindu-i ceea ce crede el că vrea să citească și inoculându-i cam ce ar trebui să gândească. Presa românească nu abundă în raționamente, ci în enunțuri. Nu este o reflectare a realității filtrate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]