4,810 matches
-
din cronică să "De neamul moldovénilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor" (aproximativ 1687) în următoarea frază: ""Să află și de greci făcute cetăți, cum este Turnul Neovtolem, o cetate pustie, îmi pare să fie pe Cogâlnic, în Bugeagŭ; tătarii și ai noștri îi dzic Tatar-Bunar, ca Neoptolem este nume grecescŭ."" Cetatea este menționată de voievodul cărturar Dimitrie Cantemir în lucrarea să "Descriptio Moldaviae" (Descrierea Moldovei), scrisă în limba latină în perioada 1714-1716. Ea este descrisă astfel: ""Că această regiune
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
această regiune trebuie să fi avut pe vremuri târguri destul de frumoase, stau mărturie ruinele vechilor zidiri care se mai găsesc ici și colo; printre altele, zidurile părăginite ale unei cetăți foarte vechi de pe malul Nistrului, numită azi Tatar-Punar, adică fântână tătarilor. Aceasta se află pe o stâncă înaltă, de la poalele căreia țâșnește un izvor cu apă foarte limpede. Nu s-a putut însă găsi nimica săpat în piatră sau vreun semn din care să putem afla de cine a fost înălțata
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
rus Pavel Svinin (1787-1839) susține că Tatar-Bunar este o rămășită a cetăților mici de piatră, construite de neguțătorii genovezi după pătrunderea acestora în bazinul Mării Negre unde și-au instituit monopolul comercial, iar alții cred că fondatorii orașului sunt turcii și tătarii din Bugeac. Cetatea a primit denumirea actuala în secolul al XVI-lea, atunci când tătarii crimeeni au cucerit satul. Datorită poziției sale geografice avantajoase, tătarii au transformat cetatea într-un loc de depozitare a prăzilor. Tatar-Bunarul a fost devastat în mod
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
piatră, construite de neguțătorii genovezi după pătrunderea acestora în bazinul Mării Negre unde și-au instituit monopolul comercial, iar alții cred că fondatorii orașului sunt turcii și tătarii din Bugeac. Cetatea a primit denumirea actuala în secolul al XVI-lea, atunci când tătarii crimeeni au cucerit satul. Datorită poziției sale geografice avantajoase, tătarii au transformat cetatea într-un loc de depozitare a prăzilor. Tatar-Bunarul a fost devastat în mod repetat. În apropierea orașului se termină valul lui Traian. La mijlocul secolului al XVII-lea
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
Mării Negre unde și-au instituit monopolul comercial, iar alții cred că fondatorii orașului sunt turcii și tătarii din Bugeac. Cetatea a primit denumirea actuala în secolul al XVI-lea, atunci când tătarii crimeeni au cucerit satul. Datorită poziției sale geografice avantajoase, tătarii au transformat cetatea într-un loc de depozitare a prăzilor. Tatar-Bunarul a fost devastat în mod repetat. În apropierea orașului se termină valul lui Traian. La mijlocul secolului al XVII-lea (mai precis între anii 1656-1666), călătorul și etnograful turc Evliya
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
anii 1656-1666), călătorul și etnograful turc Evliya Çelebi (1611-1682) a călătorit la Marea Neagră. El indică faptul că cetatea a fost reconstruită în 1646 de către capudan-pașa (comandant al flotei turcești) Kenan Pasă, cu scopul de a proteja rutele caravanelor de atacurile tătarilor, care nu se recunoșteau că vasali ai turcilor. Fortăreața aparținea de vilaietul Oceacov. Cetatea avea formă de patrulater cu patru turnuri la colțuri, cu un perimetru de 1.000 de pași. Intrarea se făcea printr-o poartă aflată pe latura
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
La 22 septembrie 1770, cetatea Tatar-Bunar a fost cucerita de către trupele rusești conduse de colonelul Fiodor Denisov, apoi a revenit Porții Otomane prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774). Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în localitatea din jurul cetății se stabiliseră, pe lângă tătari și moldoveni, si țărani fugari ucraineni, rascolnici ruși și militari cazaci. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
Tatarbunar locuiau 78 de familii formate din 365 de persoane. După numai doi ani, în 1818, numărul de locuitori crescuse la 901. Cele mai multe familii aveau în proprietate câte o casă de piatră construită cu materiale ce proveneau din demolarea clădirilor tătarilor. În 1816 a fost demolată și cetatea medievală, scăpând doar vechea baie orientala, transformată în moară de apă. În urmă Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
deservită de halta Pescăruș. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei 23 August se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (86,34%), cu o minoritate de tătari (7,9%). Pentru 4,83% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (85,94%), cu o minoritate de musulmani (8,3%). Pentru 4,83% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională
Comuna 23 August, Constanța () [Corola-website/Science/310368_a_311697]
-
atribuit după numeșe unuia dintre primii locuitori ai lui, Teodor Comănescu. Primii coloniști au venit după 1877, dar un grup masiv de împroprietăriți a venit în anul 1893 din Albești și Urluiasca, județul Olt. Satul Tătaru a fost întemeiat de tătarii care s-au retras din Crimeea. Primii coloniști tătari au găsit în momenztul venirii trei bulgari care aveau o mică fermă agricolă și o moară de vânt. Majoritatea locuitorilor erau săraci și lucrau pe pământul celor mai avuți din sat
Comuna Comana, Constanța () [Corola-website/Science/310372_a_311701]
-
Teodor Comănescu. Primii coloniști au venit după 1877, dar un grup masiv de împroprietăriți a venit în anul 1893 din Albești și Urluiasca, județul Olt. Satul Tătaru a fost întemeiat de tătarii care s-au retras din Crimeea. Primii coloniști tătari au găsit în momenztul venirii trei bulgari care aveau o mică fermă agricolă și o moară de vânt. Majoritatea locuitorilor erau săraci și lucrau pe pământul celor mai avuți din sat. Vechea denumire a satului Tătaru era AZAPLAR care în
Comuna Comana, Constanța () [Corola-website/Science/310372_a_311701]
-
AZAPLAR care în traducere liberă înseamnă „apă adâncă”. Satul Pelinul era unul din cele mai vechi sate turcești din această zonă ca și Mustafaci. După 1877 după plecarea în cea mai mare parte a locuitorilor turci, majoritatea locuitorilor o formau tătarii. Primii coloniști români care au primit pământ aici au fost mocanii din Sibiu. Printre aceștia se numărau Stoia, Paraipan și C. Nistor. Vechea denumire a satului era CARACHIOI care în traducere liberă înseamnă „satul negru” din cauza secetei cumplite. Satul "Orzari
Comuna Comana, Constanța () [Corola-website/Science/310372_a_311701]
-
Comana" în urma reformei administrative din 1968. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Comana se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (84,59%), cu o minoritate de tătari (8,37%). Pentru 5,99% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (83,48%), cu o minoritate de musulmani (9,48%). Pentru 5,99% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională
Comuna Comana, Constanța () [Corola-website/Science/310372_a_311701]
-
mai departe de Cerchezu și Independența. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Albești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (91,57%), cu o minoritate de tătari (2,39%). Pentru 5,63% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,34%), cu o minoritate de musulmani (2,6%). Pentru 5,63% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională
Comuna Albești, Constanța () [Corola-website/Science/310370_a_311699]
-
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Pecineaga se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (92,35%). Principalele minorități sunt cele de turci (2,1%) și tătari (1,41%). Pentru 3,61% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,75%), dar există și minorități de musulmani (3,86%), adventiști de ziua a șaptea (1,35%) și romano-catolici
Comuna Pecineaga, Constanța () [Corola-website/Science/310377_a_311706]
-
și condiționare, comerț en-gros, etc. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Topraisar se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (84,73%), cu o minoritate de tătari (6,49%). Pentru 8,37% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (82,31%), dar există și minorități de musulmani (6,78%) și adventiști de ziua a șaptea (1,17%). Pentru
Comuna Topraisar, Constanța () [Corola-website/Science/310380_a_311709]
-
gruzinii și grecii din Crimeea. Teritoriile creștine erau considerate teritorii periferice de interes scăzut, cel putin atâta timp cât plăteau tributul. Aceste state vasale nu au fost niciodată încorporate în Hoarda, prinții ruși obținând chiar privilegiul de a strânge tributul în numele suzeranilor tătari. Pentru a menține controlul asupra Rusiei, liderii militari ai Hoardei întreprindeau în cnezatele rusești raiduri de pedeapsă periodice (de exemplu în 1252, 1293 și 1382). Lev Gumilev a fost promotorul unui punct de vedere conform căruia Hoarda și principatele rusești
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
al XIV-lea, mai multe state - Horezm, Astrahan și Cnezatul Moscovei - au încercat să scape de dominația tătara. În același timp, ținuturile de la cursul inferior al Niprului au fost anexate de Marele Ducat al Lituaniei și de Regatul Poloniei. Generalul tătar Mamai, stăpânul Hoardei Albastre, însă fără să fi avut învestitură că han, a încercat să reimpună autoritatea Hoardei asupra Rusiei. Oastea lui Mamai a fost învinsă de Alexandr Donskoi în bătălia de la Kulikovo, aceasta fiind a doua înfrângere consecutivă suferită
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
stăpânul Hoardei Albastre, însă fără să fi avut învestitură că han, a încercat să reimpună autoritatea Hoardei asupra Rusiei. Oastea lui Mamai a fost învinsă de Alexandr Donskoi în bătălia de la Kulikovo, aceasta fiind a doua înfrângere consecutivă suferită de tătari în bătălii cu rușii. După ce Mamai a pierdut puterea în 1378, Tohtamîș, un urmaș al lui Orda Han și han al Hoardei Albe, a invadat și anexat Hoarda Albastră, restabilind pentru o perioadă scurtă puterea regională a Hoardei de Aur
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
din urmă anexate de Moscova, incepand cu Astrahanul și Kazanul. Până la sfârșitul secolului al XVI-lea, Siberia devenise o provincie a Rusiei, iar descendenții hanilor au intrat în servicul țărilor. Hanatul Crimeii a devenit în 1475 vasal al Imperiului Otoman. Tătarii crimeeni au continuat raidurile de pradă în sudul Rusiei de-a lungul secolului al XVI-lea și începutului secolului al XVII-lea, dar nu au mai fost în stare să învingă Rusia sau să mai cucerească Moscova. Bucurându-se de
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
admirabilă epopee eroică anonimă despre lupta cneazului Igor Sviatoslavici împotriva nomazilor polovțieni. Recent s-a demonstrat că acest cântec este un fals făcut în secolul XIX, într-o perioadă de afirmare a naționalismului (vezi Mugur Vasiliu la Bibliografie) După invazia tătarilor, la începutul secolului al XIII-lea, centrul cultural se deplasează la Novgorod. Din jurul anului 1300 datează povestea vieții lui Aleksandr Nevski cu tema luptelor împotriva cavalerilor teutoni. La mijlocul secolului al XIII-lea cea mai mare parte a teritoriilor rusești era
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
secolului al XIII-lea, centrul cultural se deplasează la Novgorod. Din jurul anului 1300 datează povestea vieții lui Aleksandr Nevski cu tema luptelor împotriva cavalerilor teutoni. La mijlocul secolului al XIII-lea cea mai mare parte a teritoriilor rusești era sub ocupația tătarilor "Hoardei de Aur", iar timp de două secole producția literară stagnează. Din aceast timp se poate menționa povestea călugărului Sofronie ""Zadonscina"" (cca. 1393), în care se descrie victoria prințului moscovit Dimitrie Donskoi asupra tătarilor (1380). În secolul al XV-lea
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
a teritoriilor rusești era sub ocupația tătarilor "Hoardei de Aur", iar timp de două secole producția literară stagnează. Din aceast timp se poate menționa povestea călugărului Sofronie ""Zadonscina"" (cca. 1393), în care se descrie victoria prințului moscovit Dimitrie Donskoi asupra tătarilor (1380). În secolul al XV-lea, Moscova avansează ca metropolă culturală. Apar scrieri hagiografice și compilații ale unor cronici mai vechi, precum și o culegere de reguli ale vieții sociale, politice și bisericești redactate de protopopul Silvestru. În secolul al XVI
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
este un oraș în Raionul Briceni, Republica Moldova. Denumirea localității provine de la tătarii lipcani care au populat odinioară această localitate. Aceștia au fost strămutați în 1699 din Camenița. Orașul este cea mai nordică localitate urbană din Moldova, este situat la frontiera de nord-vest a Moldovei cu România și Ucraina, pe malul stâng al
Lipcani () [Corola-website/Science/305085_a_306414]
-
sat mare în județul Bender, sat așezat pe malul stâng al râului Cogâlnic din valea Cudacului, face parte din volostea Abaclâd - Jabă, s-a întemeiat în anii 1816 - 1821 pe locul unui sat tătăresc care purta acest nume. După plecarea tătarilor, s-au așezat aici 20 de familii de mazili, 4 familii de ruptazi și 10 familii de poloni. Apoi au mai venit niște familii de ruteni în număr de 29. Guvernul rus, după alipirea Basarabiei, a dăruit terenuri mari generalului
Sadaclia, Basarabeasca () [Corola-website/Science/305133_a_306462]