5,159 matches
-
mai aveam timp la dispoziție, am deschis o cutie de bere pe care am băut-o în timp ce am preparat și un sos cu ghimbir și soia cu susan. M-am întins apoi pe pat și am ascultat, cu privirile-n tavan, un concert de Mozart. Era trecut de șapte și se întunecase de tot, dar ea tot nu apărea. Până la urmă am ascultat tot discul, care conținea concertele no. 23 și 24 pentru pian. Poate s-a gândit mai bine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mi l-a făcut mie cadou. Chiar așa o să și fac data viitoare când mă duc la laborator să-i dau permutările. Până atunci însă, ar fi mai bine să nu mă mai gândesc la asta. În timp ce priveam absent în tavan, fata și-a lăsat capul pe pieptul meu și s-a lipit de mine. Am luat-o în brațe. Deși m-am mai liniștit puțin în privința craniului, starea penisului era neschimbată. Se pare că pe fată n-o deranja, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu făcea ordine decât atunci când își ascuțea uneltele? Cești și farfurioare murdare, zaț de cafea, pipa, rumeguș... Singurele aflate într-o ordine desăvârșită erau uneltele ascuțite de pe raft. M-a lăsat să aștept destul de mult. Am stat cu ochii-n tavan, cuprinzând speteaza scaunului cu mâinile și m-am gândit la felul în care-și omoară timpul lumea din Oraș. Afară se rindeluia și se ciocănea încontinuu. În cele din urmă s-a deschis ușa. Nu era Paznicul, ci Umbra. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Când a auzit sunetul, huiduma s-a mișcat ca un robot băgat în priză. Și-a ridicat bărbia și s-a apropiat de canapea. S-a proptit în fața mea de nu se mai vedea nimic din pricina lui. Nici măcar lumina din tavan. Și pe aia reușise să o pună în umbră. Mi-am amintit de o zi din copilărie când, împreună cu colegii, am privit din curtea școlii eclipsa de soare, prin sticlă mâzgălită cu funingine. Se întâmplase cu un sfert de secol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
La capătul lumii Venirea iernii M-am trezit printre mirosurile familiare. Era patul meu. Camera mea. Dar aveam senzația că ceva nu mai era la fel ca înainte. Ceea ce vedeam mi se părea o plăsmuire a minții mele. Petele de pe tavan, de pe tapet... Totul. Am privit pe fereastră și am văzut că ploua. Auzeam ploaia. O ploaie rece, de gheață, care lovea acoperișul și cădea pe pământ. Nu-mi dădeam seama cât era de departe. Am remarcat silueta dreaptă și nemișcată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ușa, aerul mi s-a părut și mai neprimitor decât înainte. Nu era nici un suflet prin preajmă și încăperile păreau cu totul abandonate. Focul era stins, oala de pe sobă, rece. Am ridicat capacul. Zațul de cafea prinsese o crustă groasă. Tavanul mi se părea mai înalt ca altădată și totul se acoperise de praf. Lumina era stinsă, iar în beznă nu răsunau decât pașii mei. Ea nu se afla acolo. M-am așezat pe băncuța de lemn, derutat. Nu știam încotro
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ai nevoie de mine. — Da, am, dar deocamdată nu mă pot culca cu tine. Indiferent câtă nevoie aș avea de așa ceva. A căzut un pic pe gânduri și a început să lustruiască iar craniul. Eu am ridicat ochii, am privit tavanul înalt și becul galben ce atârna din el. Oricât de împietrită îmi devenea inima și oricât de tare mă pecetluia iarna, nu aveam de gând să mă culc cu ea. Un asemenea gest m-ar fi răvășit și mai tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
toate, dar ar fi fost imposibil să o iau pe fiecare la mână. M-am aplecat și am ridicat capacul cutiei în care se afla mașina de scris. S-a stârnit un nor de praf ce s-a înălțat la tavan. Parcă se pornise viscolul. Mașina de scris era un model vechi, cu clapele rotunde și pe ici-colo avea vopseaua sărită. Fusese folosită multă vreme, probabil. — Știi ce-i asta? Nu știu, spuse ea stând cu brațele încrucișate. N-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
decât mi-am închipuit. Până nu mi s-au obișnuit puțin ochii, n-am distins absolut nimic. Nu era nici un bec aprins - ciudat ca tocmai aici să nu existe așa ceva! - iar firișoarele de lumină care pătrundeau de afară luminau doar tavanul. În afară de vâjâit, absolut nimic altceva. Am strigat, dar se părea că nu mă auzea nimeni. Am rămas în ușă, mi-am scos ochelarii fumurii și am așteptat să mi se obișnuiască ochii cu întunericul dinăuntru. Ea stătea puțin mai încolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai încolo. Nu voia să se apropie prea mult de clădire. Îi era frică de vâjâit și de beznă. Fiind deprins cu întunericul, mi-am dat imediat seama că era cineva acolo. Un bărbat subțirel. În fața lui se înălța, spre tavan, o coloană cilindrică de vreo trei sau patru metri în diametru. Bărbatul o privea nemișcat. În afara ei, nu se zărea absolut nimic altceva. Nici un dispozitiv, nici un aparat. Arăta ca un grajd pentru cai de curse. Sau ca un cuptor uriaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ar fi împlântat acolo. Un zgomot plat, neîntrerupt. Nu mă durea capul. Mă simțeam chiar foarte bine, numai că mi se părea anormal ceea ce mi se întâmpla. Am privit în jurul meu, întins în pat. Nu mi se părea nimic schimbat. Tavanul și pereții puțin cam strâmbi, dușumeaua și perdelele... la fel ca și până acum. Masa era la locul ei și pe ea trona armonica. Îmi agățasem paltonul și fularul pe un cui bătut în perete. Se vedeau mănușile în buzunarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
putea să-ți spun de ce, dar n-am chef acum de-așa ceva. Ai încălca niște principii morale? — Principii morale? am repetat eu uimit. M-a mirat și pe mine ecoul propriei mele voci. Am rămas pe gânduri, cu privirile în tavan. — Nu, nu-i vorba de nici un fel de principiu moral. Instinctul îmi spune că nu trebuie să fac așa ceva. Poate se leagă și de fluxul invers al amintirilor. Nu-ți pot explica, nu știu cum. Tot ce știu e că mi-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Setagaya? -, tutungerie, patiserie, magazin de închiriat casete video, curățătorie. În vitrina curățătoriei era pus un anunț: „Reducere 10% în zilele ploioase“. N-am priceput de ce. În curățătorie am văzut un bărbat chel care călca o cămașă. Era foarte încruntat. De tavan atârnau câteva cabluri care arătau ca niște lujere și care erau legate la mașini de călcat sau de presat. Mi-a plăcut individul de la prima vedere. Probabil că era curățătoria lui și lucra acolo de când lumea. Poate că nu avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bine, nu mâncasem de dimineață decât jumătate de sandviș cu ou și șuncă, o tartă și câteva stridii, iar cu o zi în urmă, nimic. Simțeam o gaură mare în stomac. M-am rezemat de spătarul scaunului și am privit tavanul mașinii, gândindu-mă la mâncare. Mi-au trecut prin minte tot felul de bunătăți, dar locul lor a fost luat imediat de șuruburile de pe tăvițele albe. Mi le imaginam plutind în sos alb, garnisite cu creson. Arătau delicios. Fata a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
acumula o serie de cunoștințe. Niciodată nu mi-am dorit să lucrez la o bancă sau la o firmă de comerț. Și nici meseria de profesoară nu mi-ar fi plăcut. Am privit dâra de fum care se înălța spre tavan. — Vrei să știi câte ceva despre mine? Unde m-am născut, ce fel de elevă am fost, ce facultate am urmat, când mi-am pierdut virginitatea, ce culoare îmi place... Nu, nu acum. O să vreau să le aflu cu timpul, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am luat-o în brațe, încercând să-i absorb toată căldura și s-o păstrez pentru mine. 38 La capătul lumii Evadarea Sclipirea craniilor pălea tot mai mult o dată cu apariția zorilor. Lumina palidă pătrundea printr-o ferestruică aflată sus, aproape de tavan. Amintirile din bezna densă dispăreau una câte una. Mi-am trecut palmele peste cranii, absorbindu-le și ultimele fărâmițe de lumină. Oare cât am reușit să descifrez din ceea ce mi s-a arătat peste noapte? Au fost multe cranii, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a fost pierdută: „ea în alboare-mi zidărea obrazul,/ ochii mei sporea fără nici un adaos,/ a uimirii la fel, bălană suflare spăla străveziu/ schimbarea la față, învelimea de violoncel înăuntru,/ ca pe o cetate uitată mă dezgropa din gorganul până-n tavan,/ oseminte de lacrimi podideau în ivire -/ singur sigiliul tău - singură Inmem.” SCRIERI: Non possumus, București, 1972; Miraria, București, 1977; Adică, București, 1982; Șaizeci poeme, București, 1986. Traduceri: Serghei Mihalkov, Ilia Golovin, București, 1950; I. S. Turgheniev, Rudin, București, 1950 (în
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
anulată, amenințată de piruete funambulești care contribuie la un spectacol scriptural regizat În maniera romanului latino-american, sub influența fastă a unui Garcia Marquez, dar și a experimentelor avangardiste, de la precursori, până la un Georges Perec. Bunăoară, În romanul Au plafond (Pe tavan, 1997, aleasă de redacția revistei Lire, În cadrul unui scrutin anual, pe locul 5 În ierarhia celor mai bune douăzeci de cărți ale anului 1997), naratorul este un tânăr care, În urma unei experiențe traumatizante, decide să poarte un scaun răsturnat pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
răsturnat pe cap și, obligat de Împrejurări, să locuiască, Împreună cu prietenii săi, pe plafonul apartamentului iubitei sale. Asistăm la un Luceafăr caricat (evident, nu este deloc probabil ca Chevillard să fi citit poemul-fanion al lui Eminescu), când naratorul, exilat pe tavanul apartamentului iubitei, ajuns la capătul puterilor de a-și mai vedea iubita jos, Îi Întinde mâna pentru a o aduce În lumea lui: dar ea rezistă, el rămâne să-și contemple eșecul cu ochii umezi de lacrimi. Pe de altă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și artă. Muzicianul bolnav, surd și ros de sărăcie, își așază mental notele negre pe plafon, unde ele alcătuiesc un ciudat portativ. Culcat cu fața în sus, își contemplă astfel, într-o dimineață, întreaga Simfonie a noua, așternută pe albul tavanului. Plafonul se dematerializează, notele se fixează în găurile negre dintre galaxii, fug spre nemărginire. O rază de sus stinge privirea muzicianului în acea dimineață a răsăritului său cosmic. C. publică mult în reviste din România, Marea Britanie, SUA, Germania, Japonia, Noua Zeelandă
CAROL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]
-
se simtă gazda jenată. După ce mi-am turnat două degete de băutură și am ciocnit, m-am scuzat spunându-le că m-a prins povestea aia și că mai bine o termin decât să stau toată seara cu ochii în tavan. Când am intrat în cameră, fără să ezit vreo secundă, mi-am înșfăcat geanta și am și sărit! În săritură m-am răsucit probabil, pentru că am aterizat cu coloana vertebrală într-o urmă adâncă de tractor. Cartierul era nou și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mai mult decât să ridici o casă de la temelie. Am adunat bani, am cumpărat casa și am făcut un împrumut de la bancă de 4 milioane de mărci. Renovarea trebuia să dureze: erau niște camere mari, înalte, enorme, cu stucaturi și tavane pictate. Dar ce picturi!!! Primăria nu mi-a dat voie să mă ating de stucaturi și de picturi și a trebuit să fac plafoane suspendate, false, pentru ca toată pictura și stucatura să fie protejate și să rămână neatinse. Îmi făcusem
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
i-a zis rusoaicei, Zâna, despre căpitan că face scandal. El mai avea un singur cartuș și, beat fiind, a tras prin geam și era s-o nimerească pe mama, dar cartușul a ricoșat de ceva și a ieșit prin tavan. Atunci a venit rusoaica. M-a chemat de am ajutat-o și l-am băgat în casă pe rus, l-am culcat în patul acela cazon și l-am legat de pat cu o frânghie, la fel cum înfeși un
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
altă dată, în care s-a manifestat satul preistoric, realizat de om, case făcute din copacii pădurilor, prelucrați cu finețe, din bârne puse la locul lor, cu îmbinări ingenioase, cu podele la case și pereții acoperiți cu lut bătătorit, iar tavanele realizate fie din lemn, fie din același lut, ca și podelele, case mari, acoperite cu stuf, cum mai sunt și astăzi casele tradiționale, dar foarte călduroase iarna și răcoroase vara. Ulița principală a satului n-avea decât circa 2 m
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
operație este poziționată în sala de operație astfel încât echipa chirurgicală să aibă acces maxim la microscopul operator și alte instrumente necesare în timpul operației. Cu toate acestea, poziționarea mesei în sala de operație este parțial dictată de localizarea lămpii scialitice de pe tavan și a brațului fix cu accesorii pentru anestezie (surse de alimentare O2, curent, injectomate). Scaune speciale pot fi utilizate de echipa chirurgicală în mod obișnuit după realizarea craniectomiei și expunerea zonei cerebrale de interes, în momentul microdisecției și rezecției sub
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]